ICCJ. Decizia nr. 1205/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1205/2009
Dosar nr. 15138/3/2007
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 963 pronunţată la data de 23 ianuarie 2008 a admis excepţia lipsei de interes şi a respins cererea formulată de reclamanta SC C. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele SC Z. SA Bucureşti, SC C.P.C. SRL, SC C.D.C. SRL Bucureşti şi SC R.T.S. SRL Bucureşti, ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că cererea de chemare în judecată formulată şi precizată ulterior de reclamantă are ca obiect constatarea nulităţii absolute totale sau parţiale a unor contracte de vânzare c umpărare, argumentat în principal de încălcarea unor dispoziţii imperative ale Legii nr. 247/2005, care stipulează o interdicţie absolută de înstrăinare a unor terenuri deţinute în temeiul unor titluri de proprietate cu privire la care există litigii. A susţinut reclamanta că a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce include terenurile înstrăinate, pârâtele încheind contractele indicate deşi cunoşteau situaţia litigioasă a terenurilor.
Instanţa a reţinut că litigiul privind nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost soluţionat în mod irevocabil, acţiunea fiind respinsă ca inadmisibilă, sentinţa civilă nr. 904/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, şi Decizia nr. 4563/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat apel solicitând admiterea apelului, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei lipsei de interes şi desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere dispoziţiile art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Prin motivele de apel reclamanta a arătat că apreciind în mod greşit probatoriul administrat în cauză prima instanţă a constatat în mod eronat că s-ar fi soluţionat irevocabil aspectele privind valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate întrucât acţiunea promovată de reclamantă nu a fost respinsă pe fond, ci ca inadmisibilă.
A mai arătat că atât în momentul introducerii acţiunii cât şi în prezent titlul de proprietate al SC Z. SA este contestat în justiţie, iar apelanta justifică un interes legitim, personal şi direct, născut şi actual precum şi un folos practic al acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 273 din 10 iunie 2008 a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa apelată şi respingând excepţia lipsei de interes a acţiunii a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Instanţa de apel pentru a hotărî astfel a reţinut că cerinţa ca interesul să fie născut şi actual este îndeplinită întrucât apelanta-reclamantă consideră că prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare i-a fost afectat dreptul de proprietate asupra terenurilor şi a invocat o clauză de nulitate care priveşte chiar momentul încheierii contractelor, respectiv nerespectarea interdicţiei de înstrăinare prevăzut de Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte cerinţa ca interesul să fie direct şi personal, instanţa a reţinut că şi aceasta este îndeplinită întrucât folosul urmărit prin acţiune aparţine titularului acesteia.
Cu petiţia înregistrată la data de 10 iulie 2008, pârâta SC Z. SA Bucureşti în termen legal a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei comerciale recurate cu consecinţa respingerii apelului reclamantei, ca nefondat.
Recurenta prin motivele de nelegalitate invocate a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât instanţa de apel printr-o interpretare şi aplicare greşită a legii a reţinut că cerinţa ca interesul să fie juridic şi legitim este îndeplinită întrucât este în concordanţă atât cu legea cât şi cu regulile de convieţuire socială.
De asemeni recurenta a mai arătat că în mod greşit s-a reţinut că cerinţa ca interesul să fie născut şi actual este îndeplinită întrucât reclamanta a considerat că prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare, i-a fost afectat dreptul de proprietate asupra terenurilor şi a invocat o cauză de nulitate care priveşte chiar momentul încheierii contractelor, respectiv nerespectarea interdicţiei de înstrăinare prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Cu privire la condiţia ca interesul să fie practic, concret, recurenta a menţionat, că în contextul în care reclamanta leagă cauzele de nulitate absolută de existenţa litigiului având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, această cerinţă a interesului nu a fost îndeplinită, aşa încât rezultă că în mod greşit a hotărât instanţa de apel asupra excepţiei lipsei de interes.
În drept recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâtă este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente.
Analizând hotărârea recurată Înalta Curte apreciază că în cauză este aplicabil pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., instanţa a pronunţat Decizia hotărând greşit asupra excepţiei lipsei de interes.
Din actele şi înscrisurile dosarului rezultă că intimata - reclamantă a solicitat nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate cu celelalte pârâte, motivată de încălcarea unor dispoziţii imperative ale Legii nr. 247/2005 care stipulează o interdicţie de înstrăinare a unor terenuri deţinute în temeiul unor titluri de proprietate cu privire la care există litigii şi a solicitat şi nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1996.
Cererile reclamantei de constatare a nulităţii absolute a certificatelor anterior menţionate au fost respinse ca inadmisibilă şi respectiv ca tardiv formulată, deci apare evident faptul că interesul nu mai este legitim, actual.
În consecinţă, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. urmează să admită recursul pârâtei, să modifice Decizia prin respingerea apelului reclamantei formulat împotriva sentinţei, pe care o va menţine.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., intimata - reclamantă va fi obligată la cheltuieli de judecată către recurenta - pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC Z. SA Bucureşti (fosta SC S. SA) împotriva deciziei comerciale nr. 273 din 10 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul formulat de SC C. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 963 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o menţine.
Obligă intimata - reclamantă SC C. SA Bucureşti la 2.794,37 lei cheltuieli de judecată către recurenta - pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1202/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1206/2009. Comercial → |
|---|
