ICCJ. Decizia nr. 1220/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1220/2009
Dosar nr. 6688/1/200.
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3126 din 15 noiembrie 2007, Tribunalul Suceava a admis acţiunea formulată de SC D. SRL şi a obligat pârâta SC P. SA la plata următoarelor sume: 14.922,3 RON cu titlu de preţ, 1.651.152,50 RON cu titlu de penalităţi si 35.611,98 cu titlu de contravaloare investiţii.
Prin Decizia nr. 73 din 02 iunie 2008 pronunţată în apel de Curtea de Apel Suceava, instanţa a admis apelul pârâtei si a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 2.611,376 lei cu titlu de diferenţă de preţ (in loc de 14.922,30 lei) si 14.922,3 lei cu titlu de penalitate (în loc de 1.651.152,50)
În ceea ce priveşte contravaloarea investiţiilor pretinse de SC D. SRL în spaţiul închiriat, instanţa a reţinut că acestea s-au compensat cu valoarea chiriei neachitate, în situaţia în care ar fi fost efectuate.
Împotriva deciziei nr. 73 din 02 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava ambele părţi au formulat recurs.
Reclamanta SC D. SRL a formulat recurs, criticând hotărârea în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte.
1. Apelul declarat de SC P. SA împotriva sentinţei nr. 3126 din 15 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava a fost tardiv formulat.
2. Instanţa de apel a reţinut greşit incidenţa în cauză a compensaţiei legale, când, în fapt, nu sunt îndeplinite condiţiile în care operează compensaţia legală.
3. Instanţa de apel a greşit în ceea ce priveşte reţinerea conform căreia cuantumul penalităţilor nu poate depăşi cuantumul datoriei.
4. In mod greşit instanţa de apel a compensat contravaloarea investiţiilor cu valoarea chiriei neachitate.
5. Deşi instanţa de apel ne-a obligat la plata sumei de 2611,376 lei, aceasta nu rezultă din niciun calcul.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă, Înalta Curte va respinge recursul acesteia pentru următoarele considerente:
Cât priveşte prima critică a recurentei reclamante, conform art. 284 C. proc. civ. apelul poate fi declarat într-un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu dispune altfel.
În cauză, hotărârea instanţei de fond, respectiv sentinţa nr. 3126 din 15 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava, a fost comunicată la data de 21 februarie 2008.
Calea de atac a apelului a fost formulată la data de 26 februarie 2008, aşa încât termenul legal de 15 zile a fost respectat.
In ceea ce priveşte adresa din data de 26 martie 2008, prin care administratorul judiciar al subscrisei a declarat că-şi retrage apelul si că nu înţelege să delege vreun reprezentant sau vreun apărător, se va avea în vedere că, prin sentinţa nr. 87 din 12 februarie 2008, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ si fiscal, a admis cererea SC D. SRL Suceava, în sensul că a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva SC P. SA Suceava si a numit în calitate de administrator judiciar Cabinetul Individual de insolvenţă Av. C.R.
Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:" deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, daca acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare.
Prin urmare, începând cu data de 12 februarie 2008, SC P. SA Suceava şi-a pierdut dreptul de a mai declara apel împotriva sentinţei nr. 3126 din 15 noiembrie 2007 ce a fost comunicată la data de 21 februarie 2008, aşa încât calea de atac mai putea fi formulată doar de Cabinetul lndividual de Insolvenţă Av. C.R.
Prin încheierea nr. 456 din 26 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 70/39/2008, s-a dispus suspendarea executării sentinţei nr. 87 din 12 februarie 2008, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva SC P. SA, si pe cale de consecinţă apelul împotriva sentinţei nr. 3126 din 15 noiembrie 2007 a fost continuat de pârâtă prin semnarea cererii de apel, ca urmare a redobândirii calităţii procesuale.
Pe de altă parte, potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. civ. motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul pot fi depuse până cel mai târziu prima zi de înfăţişare.
In speţă, precizările si completările au fost depuse în termen, aşa încât criticile SC D. SRL Suceava cu privire la introducerea de către pârâtă a unui nou apel, sunt nefondate.
Cât priveşte a doua critică a recurentei reclamante, urmează a se reţine că în speţă, au fost emise următoarele facturi: factura fiscală nr. 2861061 din 26 martie 2001 emisă de SC D. SA Suceava în valoarea de 14.922,3 RON şi factura fiscală nr. 4827939 din 08 octombrie 2000 emisă de SC P. SA în valoare de 18.481,266 RON.
Cu privire la aceste facturi se apreciază ca în mod corect instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a compensaţiei legale.
Astfel, potrivit art. 1144 C. civ:" Compensaţia se operează de drept în puterea legii, şi chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată si până la concurenţa cotităţilor lor respective".
Pentru a opera compensaţia legală, de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: reciprocitatea obligaţiilor, în sensul că fiecare persoana este creditor şi debitor în acelaşi timp, creanţele să aibă ca obiect bunuri fungibile, creanţele sa fie certe, lichide si exigibile.
În considerarea celor două facturi si a dispoziţiilor legale în materie, Curtea de Apel Suceava în mod legal a considerat că în speţă sunt întrunite condiţiile în care poate opera compensaţia legală.
Potrivit art. 1144 C. civ., compensaţia operează de drept, în puterea legii, si chiar dacă debitorul n-ar şti nimic despre aceasta.
Textul de lege arată că, pentru a opera compensaţia legală, nu este necesară formularea unei cereri, a unei acţiuni, compensaţia operând "chiar când părţile n-ar şti nimic despre aceasta". Aceeaşi concluzie se desprinde şi din dispoziţiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 294 alin. (2) C. proc. civ.:" Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legală".
Prin urmare, nu se poate susţine că în lipsa unei cereri reconvenţionale, nu se poate opune compensaţia legală, ca mod de stingere a unei obligaţii de plată.
Cererea prin care s-a solicitat să se constate intervenită compensaţia legală a fost formulată, ca apărare, încă de la fond, reiterată apoi prin cererea de apel, în condiţiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ.
Cât priveşte a treia critică a recurentei reclamante, incidenţa clauzei penale presupune că aceasta să fie constatată printr-o convenţie.
In speţă, SC D. SRL a înscris în factură, în mod unilateral, o penalitate de 5%/zi întârziere fără o negociere intre părţi, aşa încât semnătura de primire a facturii nu echivalează cu încheierea valabilă a unei convenţii cu privire la clauza penală.
Presupunând prin absurd că între SC P. SA si SC D. SRL ar fi existat o clauză penală, cuantumul despăgubirilor, aşa cum a reţinut si instanţa de apel, nu poate depăşi cuantumul sumei datorate, respectiv 14.922,30 lei.
Cât priveşte a patra critică a recurentei reclamante, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs, referitor la compensarea contravalorii investiţiilor cu cea a chiriei neachitate, este nefondat.
Prin Decizia nr. 343 din 05 iunie 2003 Curtea de Apel Suceava a admis recursul formulat de SC P. SA împotriva sentinţei nr. 1411 pronunţată de Tribunalul Suceava, în sensul că a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1202 din 09 noiembrie 2000 pentru neplata preţului chiriei.
In speţa, conform art.4 din contractul de închiriere, SC D. SRL trebuia să achite în fiecare lună, începând cu 09 noiembrie 2000, suma de 3550 RON (fără TVA), neplata chiriei la scadenţa stabilită atrăgând penalitatea de 0,25%/zi, obligaţia de plata a chiriei izvorând dintr-un contract comercial, fiind exigibilă, fără punerea în întârziere, la data scadenţei, potrivit art. 43 C. com.
Cât priveşte ultima critică a recurentei reclamante, în ceea ce priveşte suma la care a fost obligată pârâta în urma compensaţiei legale, singura care ar fi avut interes în formularea acestei critici este numai pârâta SC P. SA, având în vedere că, in realitate, suma la care a obligat-o instanţa de apel este mai mare, decât diferenţa dintre valorile celor două facturi compensate.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 73 din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Cât priveşte recursul declarat de pârâta SC P. SA SUCEAVA împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte va reţine că a fost înregistrat la Curtea de Apel Suceava la 01 septembrie 2008, iar Decizia atacată a fost comunicată şi primită de funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei la 14 iulie 2008 - f. 152 din dosarul de apel.
Potrivit art. 103 C. proc. civ. "Neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedură in termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
In acest din urma caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate si motivele împiedicării."
În conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că, Decizia atacată a fost legal comunicată recurentei, la 14 iulie 2008, iar recursul a fost depus la instanţă la 01 septembrie 2008.
Cum recurenta nu a probat că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să exercite calea de atac în termenul de 15 zile, prevăzut de lege, se va reţine că recurenta a exercitat tardiv calea de atac a recursului, cu depăşirea termenului expres prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente se va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC P. SA SUCEAVA împotriva deciziei nr. 73 din 21 iunie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 73 din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC P. SA SUCEAVA împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1200/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1222/2009. Comercial → |
|---|
