ICCJ. Decizia nr. 1222/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1222/2009
Dosar nr. 13544/3/200.
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 8 iulie 2005 reclamantul M.C.G. a chemat în judecată pe pârâţii SOCIETATEA BANCARĂ CASA DE ECONOMI ŞI OONSEMNAŢIUNI SA şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, pentru prejudiciul produs în anul 1948 prin confiscarea abuzivă a economiilor sale, solicitând obligarea acestora să revină la situaţia anterioară producerii nedreptăţii. In concret a solicitat ca Ministerul Finanţelor Publice să restituie CEC - ului sumele preluate abuziv, prin interpretarea eronată a Decretului nr. 376/1948, inclusiv dobânzile aferente şi reactualizate pentru perioadele 1941-2005 şi respectiv 1942 - 2005, astfel încât să se poată reconstitui la CEC SA vechile depozite reactualizate.
La dosarul cauzei pârâţii au depus întâmpinări invocând o serie de excepţii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 1760 din 20 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 8967 (nr. unic 11441/31/2005) Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 13544/3/2006.
La termenul din 14 septembrie 2006 reclamantul a învederat oral că prin cererea de chemare în judecată solicită să fie actualizată suma solicitată cu titlu de dobândă legală de 5% până în anul 1948 şi din 1948 până la data plăţii efective.
A mai învederat că solicită ca pârâtul Ministerul Finanţelor să restituie sumele luate de la CEC, precum şi dobânda calculată din 1948 şi până în prezent, pentru a fi ridicată această sumă de la CEC
Prin sentinţa comercială nr. 7764 din 7 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 13554/3/2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.
A mai reţinut că intentarea acţiunii oblice (indirectă sau subrogatorie) deschisă de art. 974 C. civ. presupune îndeplinirea unor condiţii, în cauză, reclamantul alegând calea acestei acţiuni în locul unei acţiuni directe împotriva pârâţilor, acţiunea reclamantului neîndeplinind însă condiţiile prevăzute de lege. Astfel, debitorul său nu este insolvabil, iar creanţa invocată nu are un caracter cert.
La data de 27 iunie 2007 reclamantul M.C.C. a formulat apel împotriva sentinţei comerciale nr. 7764 din 7 iunie 2007 arătând în esenţă că, Ministerul Finanţelor Publice a susţinut excepţia invocată la pct. 2 din întâmpinare luând ca exemplu de „caz precedent", acţiunea depunătorilor la CEC care doreau să-şi cumpere un autoturism, caz pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, CEDO, a dat o decizie de inacceptabilitate motivând-o în trei puncte, aşa cum rezultă din întâmpinarea Ministerului Finanţelor Publice, dosar nr. 8967/2005, pag. 26.
In susţinerea acestui motiv apelantul a arătat că CEDO a respectat Decizia Curţii de Apel, însă printr-o exprimare protocolară, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1, a dat de înţeles automobiliştilor că nu s-au adresat unde trebuie, întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu Protocoalele anexă, nu se ocupă în nici un articol, de problema păstrării puterii de cumpărare şi nici de dreptul omului de a obţine un nou bun.
Apelantul a mai arătat că pârâtul Ministerul Finanţelor Publice tratând Decizia CEDO ca pe o victorie şi preluând ad literam motivaţiile CEDO, a reuşit să realizeze un fel de mixtum compozitum, situaţie în care solicită să se constate nepotrivirea evidentă între textul invocat de intimat cu art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
La data de 8 august 2007 reclamantul M.C.C. a depus la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei comerciale nr. 7764 din 7 iunie 2007, susţinând că se impune înlăturarea dispoziţiilor potrivnice, întrucât debitoarea CEC SA este activă şi solvabilă, dar refuză restituirea, iar Ministerul Finanţelor Publice nu are calitatea de terţă persoană, fiind implicat direct în litigiu, creditorul având un interes serios şi legitim în recuperarea economiilor sale în pericol de a se pierde.
Prin încheierea din data de 4 octombrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 13544/3/2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea de lămurire, ca neîntemeiată.
De asemenea, la data de 11 decembrie 2007, reclamantul M.C.C. a depus la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cerere de îndreptare şi completare a sentinţei comerciale nr. 7764 din 7 iunie 2007, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentinţa comercială nr. 1753 din 7 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 13544/3/2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 201 pronunţată la data de 15 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantului cu motivarea în esenţă că instanţa de fond corect a calificat acţiunea ca fiind o acţiune obligă care nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 974 C. civ. şi deci este inadmisibilă.
La data de 10 octombrie 2008 reclamantul a formulat cerere de îndreptare, lămurire şi completare a deciziei comerciale nr. 201 din 15 aprilie 2008, în temeiul art. 281 şi urm. C. proc. civ., care prin Decizia comercială nr. 479 pronunţat în Camera de Consiliu de la 28 octombrie 2008, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă, ca nefondată.
Cu petiţia înregistrată la data de 10 iulie 2008, reclamantul M.C. în termen legal a declarat recurs, împotriva deciziei pronunţate în apel.
Prin motivele invocate reclamantul a arătat că instanţele nu au respectat dispoziţiile legale hotărând cu încălcarea competenţei altei instanţe, preluând în dispozitiv motive străine de natura pricinii şi pronunţând o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Recurentul a mai arătat că în cererea de îndreptare din 11 decembrie 2007 şi în nota din 31 ianuarie 2008 a demonstrat că Decretul nr. 376/1948 nu se aplică în speţă şi a mai arătat că pe parcursul procesului s-a denaturat înţelesul pricinii, aplicându-se greşit prevederile legale.
Pentru motivele arătate, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti pentru cercetarea de fond.
Examinând în ansamblu criticile invocate în raport de actele şi lucrările dosarului şi având în vedere dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantului nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin acţiunea formulată şi precizată la data de 14 septembrie 2006, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să predea pârâtei Societatea Bancară Casa de Economii şi Consemnaţiuni SA, sumele de bani, reprezentând valorile confiscate în anul 1948, în vederea reconstituirii depozitelor sale, deci rezultă că acţiunea sa este o acţiune oblică, şi cum această acţiune nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă.
În concluzie, având în vedere considerentele arătate şi apreciind că hotărârea atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.C.C. împotriva deciziei nr. 201 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1220/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1263/2009. Comercial → |
|---|
