ICCJ. Decizia nr. 1263/2009. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1263/2009
Dosar nr. 428/1285/200.
Şedinţa publică din 10 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC G. SRL a chemat în judecată SC B.G.S.G. SA Cluj şi a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună anularea incidentului de plată înscris la Centrala Incidentelor de Plăţi în Fişierul Naţional de Bilete la ordin cu motivarea că deşi a achitat suma datorată debitoarei sale la data din 13 februarie 2008, iar biletul la ordin avea scadenţă la data de 15 februarie 2008, banca chemată în judecată a declarat incidentul de plată în conformitate cu art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr.1/2001 al B.N.R. Întrucât nu a existat o încălcare a prevederilor art. 2 lit. b) din Regulament din partea băncii declarante dar pentru că plata era făcută înainte de scadenţă, reclamanta a susţinut că se poate îndrepta împotriva băncii declarante pentru ca în contradictoriu cu aceasta să solicite anularea înscrierii incidentului de plată în conformitate cu art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Comercial Cluj care prin sentinţa nr. 999/C/2008 a admis acţiunea şi a anulat incidentul de plată înscris de Banca declarantă B.R.D. G.S.G. SA, prin sucursala Cluj Napoca, în legătură cu BO din 21 noiembrie 2007 emis pentru suma de 2.888,55 lei plătibili către SC P.T. SRL cu sediul în Râmnicu Vâlcea.
Tribunalul, ca instanţă de fond, a reţinut că reclamanta a făcut dovada plăţii sumei datorate înainte de scadenţa cuprinsă în BO emis la data de 21 noiembrie 2007, însă dintr-o eroare a furnizorului acest BO a fost prezentat la plata la data de 12 februarie 2008 deşi scadenţa era la 15 februarie 2008. A mai reţinut instanţa că în temeiul art. 24 din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea BNR a CIP pârâta era obligată să semnaleze incidentul de plată din moment ce la data prezentării BO la plată, respectiv la 18 februarie 2008, reclamanta nu mai avea disponibil în cont, dar pentru că plata debitului a fost făcută înainte de data scadenţei, s-a constatat că nu există nicio încălcare a prevederilor art. 2 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2001 şi ca urmare se impune anularea incidentului de plată astfel declarat.
Împotriva sentinţei nr. 999 din 6 mai 2008 a declarat apel pârâta B.R.D.G.S.G. SA SA, sucursala Cluj, prin care a susţinut că nu are o obligaţie corelativă faţă de reclamantă ceea ce înseamnă că nu se poate justifica de către aceasta un interes propriu pentru a se îndrepta împotriva sa. Pe fond a arătat că a existat un incident de plată pe care Banca l-a declarat conform art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, şi că hotărârea judecătorescă de anulare a incidentului înscris în CIP nu poate fi pronunţată la cererea băncii declarante pentru că nu există o culpă a persoanei declarante şi că o astfel de situaţie nu se regăseşte în speţă ceea ce conduce la concluzia inaplicării actului normativ avut în vedere de prima instanţă.
După analiza acestor critici, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii. În esenţă, Curtea a reţinut în considerentele deciziei că starea de fapt a fost reţinută corect de prima instanţă dar dispoziţiile legale au fost aplicate greşit. Potrivit instanţei în mod nelegal s-a reţinut că nu există o încălcare a prevederilor art. 2 lit. b) din Regulament pentru motivul că obligaţia de plată a fost îndeplinită anterior scadenţei întrucât din perspectiva art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001 nu pot fi reţinute aceste susţineri, analiza raporturilor contractuale dintre părţi neconstituind o obligaţie a băncii, aceasta fiind obligată doar să constate dacă există disponibil în cont. În continuare, cu referire la art. 3, art. 13 şi art. 30 din Regulamentul nr. 4/2004 al B.N.R., Curtea a reţinut că obligaţia de informare a Centralei Riscurilor Bancare şi Biroului de Credit incumbă băncii, că ştergerea debitorilor din evidenţa C.R.B. nu poate fi realizată în intervalul de timp stabilit de dispoziţiile art.13 decât în ipoteza în care încă de la momentul înscrierii, debitorul nu prezenta risc bancar şi, în fine, că informaţiile de risc bancar şi informaţiile despre fraude cu carduri trebuie menţinute în registrul creditelor restante şi registrul fraudelor cu carduri pe o perioadă de 7 ani de la data înscrierii fără să existe posibilitatea ştergerii din această bază de date a persoanelor care nu mai îndeplinesc la un moment dat, în acest interval de timp, condiţia de a fi raportate de către persoana declarantă.
Împotriva deciziei nr. 157/2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamanta SC G. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul menţinerii soluţiei pronunţată de prima instanţă.
În argumentarea celor două motive, autoarea a invocat nelegalitatea deciziei Curţii de Apel Cluj sub cuvânt că a aplicat greşit dispoziţiile Regulamentului nr. 4/2004 al B.N.R. fără să ţină seama de temeiul indicat în acţiune potrivit căruia este în drept să solicite anularea înscrierii unui incident de plată cu bilet la ordin. În concret, recurenta a arătat că şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001. A mai susţinut recurenta că Regulamentul nr. 4/2004 al B.N.R. se aplică în situaţiile prevăzute de art. 2 pct. 1 care nu se regăsesc în speţă întrucât obligaţiile nu izvorăsc dintr-un contract de credit sau dintr-o scrisoare de garanţie bancară.
În continuare au fost citate temeiurile în baza cărora s-a solicitat anularea incidentului de plată, care constituie reglementare specială pentru incidentele de plată cu BO, file CEC şi cambii şi anume art. 13, art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, art. 1091, art. 1138 C. civ. şi art. 63 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 pentru a susţine că aceste dispoziţii s-au încălcat de către instanţa de apel cu concluzia că nu există risc bancar al debitorului în sensul Regulamentului nr. 4/2004 cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Recursul este fondat
Înalta Curte va lua în examinare motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Analizând criticile în conformitate cu motivul reţinut se constată că recurenta şi-a întemeiat cererea introductivă de instanţă pe dispoziţiile art. 36 alin. (1) pct. 2 din Regulamentul nr. 1/2001 care se aplică în situaţia în care se solicită anularea incidentelor de plăţi aşa cum sunt definite de art. 2 lit. b): ,, incidentul de plată – neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor, înainte sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau al contractului care le reglementează, a căror îndeplinire este adusă la cunoştinţă CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public" .
În continuare acelaşi articol dezvoltă situaţiile în care apare incidentul de plată în cazul instrumentelor de plată, printre care şi buletul la ordin.
Acesta fiind cadrul procesual şi temeiul determinat prin cererea introdusă la Tribunalul Comercial Cluj, Înalta Curte va reţine că obiectul cererii, ,,anularea incidentului de plată" a fost supus spre analiză de reclamanta recurentă în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, fără ca acest temei de drept să fie schimbat de titularul cererii, în timpul judecăţii astfel că nici instanţa de apel nu putea să-l schimbe referindu-se în analiza apelului la Regulamentul nr. 4/2004 al B.N.R. al cărui domeniu de aplicare este precizat prin art.2 pct. 1. Situaţiile juridice la care se referă acest din urmă regulament nu se regăsesc în speţă aşa încât instanţa de apel a pronunţat Decizia atacată cu recurs ca urmare a neobservării faptului că obligaţiile încălcate de debitor nu izvorăsc dintr-un contract de credit sau dintr-o scrisoare de garanţie bancară. Este adevărat că şi în Regulamentul nr. 1/2001 există reglementare în legătură cu organizarea şi gestionarea unor fişiere printre care şi fişierul naţional de bilete la ordin FNBO şi fişierul naţional al persoanelor cu risc (FNPR) numai că în speţă o astfel de problemă nu a fost pusă de banca declarantă în faţa instanţei de fond.
Dacă se urmăreşte definirea noţiunii de ,,persoane cu risc" din Regulamentul nr. 1/2001 se constată că acestea pot fi persoane juridice care au fost incluse în fişierul naţional al persoanelor cu risc, ca urmare a unor incidente de plăţi majore înregistrate pe numele lor, or, în cauză nu există nicio dovadă că recurenta reclamantă a fost considerată persoană cu risc major. În acest context, dincolo de ceea ce au susţinut părţile şi rezultă din actele dosarului, în mod greşit instanţa de apel a luat în examinare prin prisma unui act normativ inaplicabil speţei problema riscului şi, mai mult, a făcut o analiză care este contradictorie sub aspectul concluziei la care s-a ajuns în legătură cu cererea de anulare a incidentului de plată.
În legătură cu schimbarea temeiului de drept mai trebuie reţinut că rolul activ al judecătorului nu poate trece dincolo de natura dreptului, de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie şi de înţelesul pe care reclamanta l-a atribuit acelor termeni. Totodată, instanţa nu se afla în situaţia de a constata că partea s-a aflat în eroare asupra temeiului ales aşa încât nici sub acest aspect nu se justifică aplicarea Regulamentului nr. 4/2004 al Bnr. Este neîndoielnic faptul că declararea incidentului de plată nu constituie rezultatul culpei intimatei B.R.D., G.S.G. SA Cluj, şi că disfuncţia care a dus la refuzul de plată a fost determinată de comunicarea defectuoasă dintre serviciile de contabilitate, la care se adaugă şi faptul furnizorului care a prezentat biletul la ordin la banca sa, SC B.P. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, în loc să-l returneze, însă aceste împrejurări nu sunt de natură să îngrădească dreptul intimatei recurente, care a decontat anterior scadenţei biletului la ordin suma datorată, de a solicita în condiţiile Regulamentului nr. 1/2001, anularea incidentului de plată.
Prin urmare, legalitatea declarării incidentului de plată de către banca declarantă trebuie privită la momentul înscrierii, conform datelor pe care aceasta le-a deţinut , dar şi în condiţiile ulterioare care au demonstrat că altele au fost împrejurările care au dus la refuzul decontării, astfel că cererea de anulare a incidentului de plată este întemeiată. De altfel trebuie observat că nu există nicio apărare din care să rezulte că există impedimente legale pentru anularea incidentului de plăţi din FNIP- FNBO (fişierul naţional de bilete la ordin) determinată de o interdicţie bancară care să o privească pe recurenta reclamantă.
Rezumând argumentele de mai sus se constată că soluţia instanţei de apel se bazează pe considerente contradictorii dar şi pe aplicarea unui act normativ care nu a constituit temei al cererii, inaplicabil în speţă, sub aspectul izvorului obligaţiilor, aşa încât potrivit art. 304 alin. (7) şi (9) şi art. 312 C. proc. civ. recursul se va admite iar Decizia va fi modificată în sensul respingerii apelului declarat de intimata pârâtă B.R.D., G.S.G. SA Cluj, urmând să fie menţinută soluţia dată prin sentinţa Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G. SRL CLUJ NAPOCA împotriva deciziei civile nr. 157 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC B.R.D. G.S.G. SA, SUCURSALA CLUJ, împotriva sentinţei comerciale nr. 999/C din 6 mai 2008 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1222/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1270/2009. Comercial → |
---|