ICCJ. Decizia nr. 1218/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1218/2009
Dosar nr. 1020/2/2008
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. SA Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate dreptul său de a fi considerat debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S., de rambursare a creanţelor provenite din plăţile efectuate de M.F. (în calitate de garantor) la creditele externe angajate cu garanţia statului.
La 15 aprilie 2008, reclamanta a formulat precizări la acţiune, arătând că interesul în promovarea acţiunii se justifică prin interesul legitim corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale, în condiţiile folosului practic urmărit de societate şi existent la momentul formulării acţiunii. Contractarea creditului extern, rambursarea acestuia şi garanţia rambursării sunt operaţiuni comerciale, iar relaţiile dintre comercianţi sunt reglementate de Codul comercial şi Codul civil; în mod cu totul nejustificat, creanţa A.V.A.S. este considerată şi tratată de acest creditor ca o datorie bugetară, situaţie în care sunt aplicabile reglementările fiscale cu consecinţele respective.
A.V.A.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare, precizând că petenta are deschisă calea realizării dreptului şi această acţiune nu poate fi folosită pentru constatarea unei situaţii de fapt; a mai arătat, de asemenea, că petenta nu justifică niciun interes legitim, actual şi născut în constatarea dreptului său de a fi considerat debitor comercial nebugetar în raport cu A.V.A.S.
Prin sentinţa comercială nr. 119 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes, invocată de intimată şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de petenta debitoare SC C. SA Bucureşti în contradictoriu cu intimata creditoare A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Reclamanta nu are deschisă calea niciunei acţiuni în realizarea dreptului şi nici nu solicită constatarea unei situaţii de fapt, ci a existenţei unui drept, respectiv acela de a fi considerat debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S. şi, drept urmare, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
De asemenea, a respins excepţia lipsei de interes a acţiunii, apreciind că interesul reclamantei este acela de a răspunde pentru obligaţiile ce-i revin faţă de A.V.A.S., conform regimului comercial şi nu a celui fiscal, care este mai împovărător pentru reclamantă.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta şi-a asumat obligaţii, prin convenţiile încheiate şi a prevăzut că plăţile urmează regimul fiscal, respectiv cel al impozitelor şi taxelor la bugetul de stat, iar argumentele reclamantei privind caracterul nebugetar al creanţei nu au susţinere în convenţiile încheiate chiar de aceasta.
A mai reţinut că este adevărat că singurul argument care subzistă este acela că regimul fiscal este mai împovărător pentru reclamantă, dar acesta nu poate constitui temei juridic pentru a se constata că SC C. SA este un debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs reclamanta SC C. SA Bucureşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând ca, având în vedere prevederile Legii nr. 313/2004 şi ale Legii nr. 91/1993, să se constate că SC C. SA Bucureşti este debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S. pentru plăţile efectuate de M.F.P., în calitate de garantor, la creditele externe angajate cu garanţia statului.
Recurenta - reclamantă susţine că plăţile efectuate de M.F.P., în baza art. 12 pct. 2 din Legea nr. 313/2004, pentru obligaţiile neonorate la termen de SC C. SA, s-au efectuat de la Fondul de Risc constituit în acest scop de M.F.P., ce se administrează în regim extrabugetar conform Legii nr. 91/1993, rezultând că aceste creanţe, care au fost predate la A.V.A.S. reprezintă în realitate sume nebugetare, or, această situaţie nu a fost avută în vedere la pronunţarea soluţiei.
În subsidiar, susţine că relaţia SC C. SA Bucureşti – M.F.P. este de natură comercială, nebugetară, avându-se în vedere că această relaţie are ca izvor juridic Convenţiile ce s-au perfectat cu M.F.P. şi care fac parte din categoria contractelor comerciale; iar referitor la garanţiile externe şi convenţiile cu M.F.P., arată că, contractele încheiate cu M.F.P. privind condiţiile de garantare, fiind contracte comerciale, nu fac nicio referire la natura bugetară a obligaţiilor de plată ce revin M.F.P. şi sunt supuse prevederilor Legii nr. 313/2004 şi Legii nr. 91/1993, care precizează indubitabil natura nebugetară a acestora, ele fiind efectuate de la Fondul de Risc al M.F.P. pentru creditele externe contractate cu garanţia statului. Mai menţionează că aceste convenţii şi-au încetat valabilitatea conform art. 6.2 din Convenţie şi nu au fost prelungite prin alte acte legale.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În conformitate cu prevederile OG nr. 29/2002 privind instituirea unor măsuri pentru recuperarea creanţelor statului şi diminuarea datoriei publice, prin contractul de cesiune de creanţă din 28 iunie 2002 şi actele adiţionale aferente, A.V.A.S. a preluat de la M.F.P. creanţa asupra SC C. SA, reprezentând debitele societăţii provenite din executarea garanţiilor emise de stat pentru împrumuturile externe contractate de această societate.
Contractul de cesiune de creanţă din 28 iunie 2002 a fost încheiat în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, care reglementează regimul juridic al creanţelor neperformante preluate la datoria publică internă.
Conform Convenţiilor de garantare încheiate între M.F.P. – în calitate de garant şi SC C. SA – garantat, în cazul în care garantatul nu achită la scadenţă ratele de împrumut, dobânda, spezele şi comisioanele aferente şi se execută garanţia, acesta va plăti garantului, pe lângă sumele datorate, majorări de întârziere la nivelul celor prevăzute de dispoziţiile legale pentru neplata impozitelor şi taxelor la bugetul de stat, iar în cazul în care garantatul nu achită comisionul de risc din valoarea garantată la termenele stabilite, garantul este îndreptăţit să pretindă majorări de întârziere la nivelul celor prevăzute de dispoziţiile legale pentru neplata impozitelor şi taxelor către bugetul de stat.
Prin urmare, reclamanta şi-a asumat aceste obligaţii prin Convenţiile încheiate, din care rezultă că plăţile urmează regimul fiscal, respectiv cel al impozitelor şi taxelor la bugetul de stat şi, în consecinţă, în mod corect prima instanţă a apreciat că susţinerile reclamantei privind caracterul nebugetar al creanţei, în raport de convenţiile încheiate, nu pot fi primite, fiind lipsite de suport legal.
Având în vedere şi prevederile art. 4 alin. (1) din OG nr. 29/2002 potrivit cărora „Convenţiile şi/sau acordurile de recuperare încheiate de M.F.P., în calitate de garant şi beneficiarii împrumuturilor externe contractate cu garanţia statului reprezintă titluri constatatoare ale creanţelor cesionate şi constituie de drept titluri executorii, a căror executare silită se va face fără efectuarea altor formalităţi", precum şi dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 91/1991, devine evident că obligaţia de a suporta sumele plătite de statul român în contul garanţiei externe revine reclamantei, în calitate de beneficiar al împrumutului, în modalitatea mai sus arătată.
În consecinţă, se reţine că argumentaţia reclamantei formulată în recurs în susţinerea caracterului nebugetar al creanţei este lipsită de fundament juridic şi neîntemeiată, iar recursul nu este fondat şi va fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 119 din 23 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1215/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1223/2009. Comercial → |
|---|
