ICCJ. Decizia nr. 1224/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1224/2009
Dosar nr. 9312/105/2006
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 931 din 19 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată acţiunea principală în daune comerciale formulată de reclamanta SC C. SRL cu sediul social în municipiul Târgovişte împotriva pârâtei SC I. SA cu sediul social în Ploieşti şi ca inadmisibilă cererea de intervenţie conform art. 57 C. proc. civ. formulată de aceeaşi reclamantă, în contradictoriu cu SC N. SA cu sediul social în municipiul Cluj Napoca. În principal s-a reţinut că pentru respingerea acţiunii principale au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză, în sensul lipsei culpei pârâtei şi respingerea cererii de intervenţie ca inadmisibilă, motivat pe împrejurarea că SC N. SA nu poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta.
Prin Decizia nr. 900 din 22 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admis recursul formulat de reclamanta SC C. SRL Târgovişte împotriva sentinţei civile nr. 931/2001 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, casată hotărârea criticată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe deoarece, deşi prima instanţă a sesizat contradicţiile cererii de intervenţie formulată în temeiul art. 57 C. proc. civ. motivată pe dispoziţiile art. 49 – art. 56 din acelaşi cod, nu a cerut lămuririi părţilor şi nu a ajuns la o încadrare legală a cererii.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1310 din 10 mai 2002, în fond după casare, a respins excepţia tardivităţii invocării viciilor ascunse şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C. SRL Târgovişte împotriva pârâtei SC I. SA Ploieşti. De asemenea a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de SC C. SRL Târgovişte împotriva SC N. SA Cluj Napoca. A fost obligată chemata în garanţie faţă de reclamantă la plata sumei de 1.324.715.140 lei reprezentând contravaloare prejudiciu şi cheltuieli de judecată în sumă de 74.379.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat că suma reprezintă contravaloarea celor 5.587 cutii de îngheţată depreciată, pentru care au fost întocmite buletinele de analiză din 10 iulie 2000 de către D.S.V. Prahova şi din 9 august 2000 de către M.A.A.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2743 din 24 septembrie 2002 a admis recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Târgovişte împotriva sentinţei nr. 1310 din 10 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Prahova şi în consecinţă a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat chemata în garanţie SC N. SA Cluj Napoca şi la plata dobânzii legale, aferente debitului de 1.324.715.140 lei, datorată de la data încasării contravalorii mărfii şi până la executarea integrală a hotărârii, către recurenta - reclamantă. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei şi respins ca nefondat recursul declarat de chemata în garanţie.
Ulterior, prin Decizia nr. 3625 din 13 decembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC N. SA Cluj Napoca privind Decizia nr. 2743 din 24 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în contradictoriu cu intimaţii SC C. SRL Târgovişte.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1879 din 26 mai 2004 a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 2743 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, şi a sentinţei nr. 1310 din 10 mai 2002 a Tribunalului Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care le-a casat şi a trimis cauza spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Prahova.
S-a reţinut că în cauză nu au fost stabilite potrivit legii nici raporturile de drept procesual şi nici raporturile de drept substanţial, hotărârile atacate fiind supuse cazului de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocat de procurorul general. În raport de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., sesizată cu o cerere, instanţa este obligată a stabili cadrul procesual. În pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale se impune a fi verificată calitatea procesuală a fiecărei părţi.
Tribunalul Prahova, secţia comercială, în rejudecare după casare prin sentinţa nr. 1728 din 10 noiembrie 2004 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C. SRL Târgovişte în contradictoriu cu pârâta SC I. SA Ploieşti ca neîntemeiată.
În acest sens, rejudecând cauza, la termenul de judecată din 10 noiembrie 2000 instanţa a dispus disjungerea acţiunii principale faţă de cererea de chemare în garanţie formulată de SC C. SA Târgovişte, împotriva intervenientei SC N. SA Cluj Napoca, formându-se un alt dosar sub nr. 7548/2004. S-a constatat că între intervenienta SC N. SA Cluj Napoca în calitate de vânzător şi reclamanta SC C. SRL în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 3 martie 1999 având ca obiect comercializarea produselor din programul de fabricaţie conform anexelor care fac parte integrantă din contract. Ulterior, reclamanta a încheiat cu pârâta SC I. SA contractul de prestări servicii din 28 ianuarie 2000 pentru depozitare produse alimentare şi anume îngheţată, în cantitate de minim 5 tone/zi la o temperatură de depozitare de -28o C.
Expertiza de specialitate, care a avut în vedere şi raportul de expertizare întocmit de C.N.Î.E.P. a stabilit că produsul expertizat nu corespunde standardului de firmă, din studiul buletinelor de analiză s-a concluzionat că pe timpul păstrării îngheţatei în spaţiile pârâtei nu au existat variaţii de temperatură iar producătorul se face vinovat de existenţa microorganismelor escheri chia, colli şi bacterii califorme în sortimentele de îngheţată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 88 din 14 martie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C. SRL împotriva sentinţei nr. 1728 din 10 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC I. SA Ploieşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5681 din 25 noiembrie 2005 a respins recursul reclamantei SC C. SRL Târgovişte împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ, nr. 88 din 14 martie 2005, menţinând hotărârea de respingere a acţiunii principale faţă de SC I. SA.
În dosarul disjuns, cu nr. 7548/2004 al Tribunalului Prahova, având ca obiect cererea de chemare în garanţie formulată de SC C. SRL împotriva SC N. SA Cluj Napoca s-a pronunţat sentinţa nr. 1733 din 10 noiembrie 2004, prin care s-a admis excepţia necompetenţei generale de soluţionare a cauzei de către instanţele judecătoreşti faţă de clauza compromisorie din contractul încheiat de reclamantă şi chemata în garanţie şi s-a declinat competenţa la Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Cluj.
Recursul declarat de reclamanta SC C. SRL împotriva sentinţei menţionate a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2369 din 18 octombrie 2006, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la aceiaşi instanţă.
În rejudecare, în fond după casare, Tribunalul Prahova a reţinut ca fiind soluţionată irevocabil acţiunea reclamantei faţă de SC I. SA, astfel că această parte nu mai are calitate de parte în prezenta cauză.
Litigiul priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de SC C. SRL împotriva SC N. SA Cluj Napoca pentru plata sumei de 1.324.715.140 lei daune echivalente cu preţul produselor necorespunzătoare calitativ livrate de chemata în garanţie.
Prin sentinţa nr. 1757 din 5 decembrie 2007, Tribunalul Prahova, secţia comercială de contencios administrativ (dosar 9312/105/2006) a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de SC N. SA.
Pe fond, a respins acţiunea reclamantei SC C. SRL împotriva SC N. SA cu obligarea reclamantei la 923,33 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că excepţia de inadmisibilitate a formulării de către reclamant a unei cereri de chemare în garanţie este nefondată, faţă de prevederile art. 60 C. proc. civ.
Că, art. 60 alin. (2) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant se poate depune până la închiderea dezbaterilor la instanţa de fond, condiţie ce a fost îndeplinită de SC C. SRL.
Respingerea acţiunii pe fond a fost motivată de nerespectarea de către reclamanta beneficiară a prevederilor privind reclamarea produselor necorespunzătoare calitativ.
Reclamanta cumpărătoare nu a făcut dovada că viciile reclamante au existat în momentul încheierii contractului, astfel că după recepţionarea şi preluarea produselor şi achitarea preţului, riscul s-a transferat la cumpărătoare. Că, în momentul livrării, viciile mărfii, „îngheţată" puteau fi uşor determinate, în condiţiile unei verificări calitative.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei ultime hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 88 din 30 aprilie 2008.
Susţinerile apelantei privind existenţa viciilor ascunse ale mărfii, care nu puteau fi constatate la preluarea acesteia, au fost respinse de instanţă, reţinându-se că, potrivit art. 10 alin. (4) din contractul de vânzare - cumpărare încheiat de părţi, de la data recepţiei mărfii, riscurile se transmit la cumpărător.
S-a mai reţinut că, faţă de natura mărfii, viciile puteau fi uşor determinate în momentul livrării printr-o verificare calitativă, fiind vicii aparente, uşor sesizabile.
Împotriva deciziei menţionate, reclamanta a declarat recurs, în termen legal, formulând următoarele critici.
- greşit instanţa a reţinut că necorespunderile calitative ale îngheţatei puteau fi constatate la recepţionarea şi preluarea mărfii de la furnizorul SC N. SA, întrucât marfa a avut vicii ascunse, conform reţinerilor expertizei tehnice efectuată în cauză, expert B.H.
- buletinele de analiză depuse la dosar ale Institutelor de sănătate publică, urmare analizelor efectuate, conchid în sensul că produsul este necorespunzător din punct de vedere microbiologic,
- fără temei instanţa a reţinut că marfa putea fi verificată la preluare, întrucât erau sute de mii de pachete de îngheţată, ambalate în cutii şi faţă de existenţa viciile ascunse, determinarea acestora nu era posibilă.
Recursul este fondat şi urmează să fie admis pentru următoarele motive.
Produsele a căror necorespundere calitativă, face obiectul cererii reclamantei cumpărătoare au fost preluate de la vânzătoarea SC N. SA, în executarea unui contract de vânzare - cumpărare, marfa fiind depozitată în spaţiile frigorifice ale SC I. SA Ploieşti.
Pentru stabilirea cauzelor care au dus la deprecierea diferitelor sortimente de îngheţată, în valoare de 132.471 lei, instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
În urma, verificărilor efectuate - registrul de temperaturi în depozitele frigorifice – expertiza a reţinut că pe toată perioada, începând cu 19 martie 2000 condiţiile de depozitare au fost corespunzătoare.
Ca urmare, acţiunea reclamantei împotriva depozitatorului SC I. SA, a fost respinsă cu hotărâri definitive şi irevocabile după cum s-a arătat mai sus.
Prin concluziile expertizei tehnice s-a reţinut că deprecierea structurii îngheţatei, care conţine cristale perceptibile cu lactoză hidratată constituie o deficienţă a procesului tehnologic, materii prime necorespunzătoare şi neexecutarea corectă a unor faze de producţie, deci cauze imputabile producătoarei.
Reţinerile expertizei se regăsesc şi în buletinul de analiză din din 9 august 2000 emis de M.A.A. – I.I.S.P., care conchide că, din punct de vedere fizico-chimic, probele nu se încadrează în parametrii „aciditate T" condiţiilor din fişa tehnică.
De asemenea, M.S., cu adresa din 26 octombrie 2000, în urma analizelor efectuate de I.C.A. şi laboratoarele din cadrul I.S.P. Bucureşti, asupra probelor, de îngheţată „N." şi „N.L.", comunică D.S.V. Prahova că au ieşit necorespunzător, la parametrii: bacterii coliforme, escherichia colli şi propune scoaterea din consumul uman.
Din toate aceste probatorii rezultă că deficienţele calitative s-au constatat prin analize de laborator aşa încât suntem în prezenţa unor vicii ascunse, care nu se puteau stabili printr-o verificare a mărfii la preluarea de la vânzătoare, cum fără temei reţine instanţa de apel, ignorând probatoriile cauzei.
Este criticabilă reţinerea instanţei în sensul că din momentul recepţiei mărfii de către cumpărător, riscurile se transmit acestuia. În speţă, nu s-a pus problema transmiterii riscurilor, ci a răspunderii vânzătorului pentru calitatea produselor.
În adevăr, în cazul unor vicii aparente, cumpărătoarea nu mai poate formula reclamaţii calitative, întrucât necorespunderile puteau şi trebuiau să fie determinate cu ocazia recepţiei sau prelucrării produselor. Dar, în cazul viciilor ascunse, vânzătorul răspunde pentru calitatea produselor livrate, în cadrul termenului de prescripţie ce începe să curgă de la descoperirea viciilor ascunse şi nu are relevanţă momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, după cum se reţine prin hotărârea recurată.
Faţă de probatorul administrat, expertiza tehnică şi analizele de laborator aflate la dosar, se reţine că hotărârea atacată este criticabilă, întrucât probele privind calitatea mărfii au fost ignorate şi s-a dat o interpretarea greşită clauzelor contractuale.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează să fie admis, Decizia instanţei de apel să fie modificată în sensul admiterii apelului aceleiaşi părţi împotriva sentinţei instanţei de fond, care urmează să fie schimbată în parte în sensul admiterii acţiunii şi obligării chematei în garanţie SC N. SA Cluj Napoca la plata sumei de 132.471 lei, daune, echivalente cu preţul produselor livrate cu vicii ascunse.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, respectiv respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocate de SC N. SA Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Târgovişte împotriva deciziei nr. 88 din 30 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei nr. 1757 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că admite acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Târgovişte împotriva chematei în garanţie SC N. SA Cluj Napoca pe care o obligă la plata sumei de 132.471 lei daune către reclamantă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1223/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1226/2009. Comercial → |
|---|
