ICCJ. Decizia nr. 1270/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1270/2009
Dosar nr. 6465/59/2006
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Timiş, în rejudecare pe fond după casare, prin sentinţa nr. 547/P din 18 mai 2005 (dosar 3457/COM /2004) a admis acţiunea reclamantei, SC T.V. SA Timişoara şi a obligat pârâta SN R.D.R.T. Timişoara să vândă reclamantei imobilul - teren şi construcţii - înscris în C.F. nr. 36 Timişoara, situat în Timişoara, imobilul compus din teren în suprafaţă de 1304 mp, cotă parte 1/1 teren aferent, pentru discotecă plus 328,85 mp, cotă parte ½ teren aferent birouri, la preţul negociat pornind de la suma de 98.086 Euro, stabilită prin expertiză, fără cheltuieli de judecată.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantei este întemeiată şi nu are relevanţă rezilierea contractului de închiriere dintre părţi nr. 66/1993 precum şi faptul că spaţiul nu a fost trecut de pârâtă pe lista activelor disponibile, cât timp avea această obligaţie.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială contencios administrativ, prin Decizia nr. 168 din 12 septembrie 2006 (dosar 9912/COM/2005) în opinia majoritară, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
A respins ca nefondat apelul reclamantei.
A anulat ca insuficient timbrată, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC G. SRL Timişoara.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut, în esenţă, lipsa acordului de voinţă al pârâtei, în calitate de proprietar al imobilelor asupra preţului, respectiv neîndeplinirea prevederilor art. 14 din Legea nr. 133/1999, potrivit cărora F.P.S., ulterior AV.AS, prin împuterniciţi, trebuie să aprobe vânzarea în adunările generale ale acţionarilor.
Instanţa de apel a mai reţinut că activul în litigiu nu era disponibil, nefiind inclus de pârâtă în lista comunicată la C.C.I. Municipiul Bucureşti cu adresa nr. 301/5031/1999.
Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta a formulat la 16 noiembrie 2007, cerere de revizuire (dosar 1588/59/2007), în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., solicitându-se schimbarea în tot a deciziei atacate şi respingerea apelului, invocându-se ca act nou Hotărârea Acţionarului Unic al SC R. SA nr. 23 din 4 noiembrie 2004, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor prin care se aprobă vânzarea de imobile (410,30 mp) către SC G. SRL.
Această cerere de revizuire a fost conexată prin încheierea din 21 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, la dosarul nr. 6465/59/2006 al aceleaşi instanţe, întrucât era întrunită tripla identitate, părţi, obiect şi cauză, respectiv cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., formulată de reclamantă împotriva aceleaşi decizii, 168 din 12 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Prin Decizia 87/A din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată de intimata-pârâtă şi a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ..
S-a reţinut că revizuienta a invocat două acte noi şi anume:
- menţiunea inclusă pe contractul de cesiune de creanţă, încheiat între SC R. SA şi SC O. SRL, (fila 49 din dosar 6465/2006);
- Hotărârea Acţionarului Unic al pârâtei-intimate cu nr. 23 din 4 noiembrie 2004, prin care se înstrăinează o parte din imobilul de la aceiaşi adresă.
S-a reţinut că aceste acte noi, chiar dacă ar fi fost cunoscute de instanţă la data judecării apelului, nu erau de natură să ducă la pronunţarea altei hotărâri.
Astfel, cu privire la contractul de cesiune încheiat între SC R. SA şi SC O. SRL, s-a reţinut că chiar dacă menţiunea olografă înscrisă pe acest act, depusă la fila 48 dosar 6465/59 din 24 septembrie 2006, ar fi fost adusă la cunoştinţa instanţei în timp util, înainte de pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, tot nu ar fi putut conduce la pronunţarea unei hotărâri contrare, căci din motivarea acestei hotărâri rezultă că instanţa a considerat că îndeplinirea condiţiei cerute de art. 6 din Legea nr. 133/1999 privitoare la structura capitalului social, respectiv cerinţa existenţei capitalului integral privat trebuia dovedită la data la care revizuienta şi-a manifestat intenţia de a dobândi de la intimată activele considerate disponibile şi nu ulterior sau la data formulării cererii de chemare în judecată.
S-a mai reţinut că, nici cel de-al doilea înscris invocat nu poate fi determinant, deci doveditor, căci chiar dacă instanţa ar fi cunoscut că prin Hotărârea Acţionarului Unic nr. 23 din 4 noiembrie 2004 a intimatei, prin care se probă vânzarea unei părţi din acelaşi imobil solicitat de revizuienta către o terţă societate - SC G. SRL (astfel încât în opinia revizuientei, acest activ - imobil situat în Timişoara, era considerat activ disponibil din moment ce o parte din el s-a aprobat a fi vândută), nu ar fi pronunţat o hotărâre contrară, căci instanţa de apel a avut în vedere în primul rând faptul că revizuienta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru a cumpăra acest activ şi nu faptul că alte persoane juridice, terţe faţă de cauza dedusă judecăţii, au putut cumpăra astfel de active.
Împotriva acestei ultime hotărâi, pronunţată în cererea de revizuire, reclamanta-revizuienta SC T.V. SA Timişoara a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greşit s-a apreciat că actul nou, contractul de cesiune al acţiunilor de către pârâta-intimată către SC O. SRL, pe care este menţiunea că „transferul acţiunilor către noul proprietar se va face la ORC Timiş, prin grija consilierului juridic al DRT Timişoara" nu este relevant.
Contractul de cesiune s-a încheiat la 8 august 1999 deci la data formulării cererii de către SC TV SA pentru vânzare imobil şi anume 9 august 1999 şi data intentării acţiunii, 14 iulie 2000, era îndeplinită condiţia de a fi societate cu capital privat, prin cesiunea menţionată de către acţionara pârâtă.
Intimata şi-a luat obligaţia efectuării demersurilor la Oficiul Registrului Comerţului, conform menţiunii de pe actul de cesiune, cu rea credinţă, demersurile la RC fiind făcute cu întârziere, autentificarea contractului având data de 10 mai 2000.
- greşit instanţa de apel a reţinut că imobilul nu este disponibil, nefiind trecut ca atare pe lista întocmită de intimată, întrucât din actul nou depus în revizuire, hotărârea AGA a intimatei nr. 23 din 4 noiembrie 2004, rezultă că s-a vândut către SC G. SRL o parte din imobilul de la aceiaşi adresă, deci era disponibil.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele motive:
Hotărârea de respingere a cererii de revizuire este legală, întrucât nici una din condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu au fost îndeplinite.
Înscrisurile depuse drept acte noi, nu au făcut dovada unor împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei, de natură să conducă la o altă soluţie.
Astfel, menţiunea de pe contractul de cesiune exista la dosar (fila 48, dosar 6465/2006) numai că determinant este faptul că acest contract a fost autentificat sub nr. 793 din 10 mai 2000, dată ulterioară cererii reclamantei pentru înstrăinarea imobilului, 9 august 1999, deci la această dată, nu era îndeplinită condiţia de a fi societate cu capital privat. Angajamentul de pe actul de cesiune, privind persoana ce urmează să facă demersurile la registrul comerţului este lipsită de relevanţă şi de efecte juridice.
Nici cel de al doilea act nou invocat de revizuientă, Hotărârea intimatei de a vinde parte din imobil către un terţ SC G. SRL, nu are relevanţă în cauză, în ce priveşte reţinerea instanţei în sensul că imobilul nu era disponibil. Actul nou invocat, priveşte alte active decât cele în cauză şi altă societate dobânditoare, neavând nici o legătură cu obiectul cauzei de faţă.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta SC T.V. SA Timişoara împotriva deciziei civile nr. 87/A din 24 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1263/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 128/2009. Comercial → |
|---|
