ICCJ. Decizia nr. 1333/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1333/2009
Dosar nr. 33320/3/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanţii G.V. şi SC S.A.N.I.T.A.L. SRL au chemat în judecată pe pârâta SC I.F.N.T.L. SA BUCUREŞTI, solicitând instanţei să dispună anularea a 7 bilete la ordin emise în perioada 2 decembrie 2003 – 8 ianuarie 2004, cu scadenţă în perioada 23 noiembrie 2005 – 27 februarie 2006, pentru garantarea ratelor de leasing datorate conform contractului de leasing financiar nr. 166 din 2 decembrie 2003 şi obligarea pârâtei la restituirea către reclamanta SC S.A.N.I.T.A.L. SRL a biletelor la ordin sub sancţiunea de daune cominatorii de 1000 ron/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Motivarea acţiunii a avut la bază folosirea biletelor la ordin de către pârâtă în mod nelelegal pentru o rată achitată în vederea garantării obligaţiilor de plată dintr-un alt contract şi pentu garantarea unor pretinse penalităţi în locul debitelor propriu-zise.
La termenul din 12 septembrie 2007, reclamanţii şi-au completat şi precizat acţiunea, arătând că prin capătul unu al cererii solicită constatarea nulităţii absolute a biletelor la ordin enumerate, conform art. 5 C. civ. raportat la Legea nr. 58/1934 şi art. 966-968 C. civ., că a extins obiectul acţiunii cu încă 8 bilete la ordin enumerate la fila 58, în dosarul judecătoriei.
Judecătoria Sector 3 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 7358 din 12 septembrie 2007 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în fvoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 15250 din 18 decembrie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant privind pe reclamanta SC S.A.N.I.T.A.L. SRL Bucureşti şi a anulat cererea formulată în numele SC S.A.N.I.T.A.L. SRL Bucureşti pentru lipsa calităţii de reprezentant.
A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamantul G.V., respingând-o ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut temeinicia excepţiei lipsei calităţii de reprezentant pentru reclamanta SC S.A.N.I.T.A.L. SRL, raportat la faptul că anterior formulării cererii de chemare în judecată, această societate intrase în procedura de lichidare judiciară, avocatul nefăcând dovada că mandatul i-a fost dat de lichidatorul judiciar pentru promovarea acţiunii.
S-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la faptul că prin aceasta s-a cerut anularea unor bilete la ordin, faţă de care sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 58/1934, care prevăd căi speciale de atac împotriva unor asemenea titluri de valoare, nefiind admisibilă o acţiune pe dreptul comun pentru anularea lor şi că nu se poate dispune anularea acestora într-un cadru procesual din care emitentul lipseşte.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 241 din 7 mai 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G.V. împotriva hotărârii instanţei de fond, păstrând aceeaşi motivare ca instanţa de fond.
Împotriva menţionatei decizii, reclamantul G.V. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În criticile formulate, recurentul-reclamant susţine în esenţă următoarele:
- greşit instanţa de apel a interpretat actele juridice deduse judecăţii, respectiv biletele la ordin în privinţa cărora a solicitat constatarea nulităţii absolute, sub aspectul naturii lor juridice, în sensul că acestea sunt titluri de valoare, ele nereprezentând un contract sau o convenţie şi că nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 948 C. civ., ci dispoziţiile legii speciale (ale Legii nr. 58/1934) motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul susţine că prin cererea sa a solicitat constatarea nulităţii absolute a biletelor la ordin, privite ca titluri de credit, pentru că acestea nu purtau la data emiterii toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 104 din Legea nr. 58/1934, ele fiind completate ulterior în fals de beneficiar, fiind emise cu încălcarea normelor imperative care le reglementa conţinutul şi cu nerespectarea formei cerute de lege ad validitatem.
În consecinţă, este greşită aprecierea instanţei de apel că nu poate invoca pe calea dreptului comun motive de nulitate absolută a unui titlul de credit (bilet la ordin), că o astfel de concluzie conduce la situaţia în care un act juridic afectat de vicii de natură a antrena sancţiunea nulităţii absolute să nu poată fi lipsit de efecte, deşi ele contravin legii, încălcându-se dispoziţiile art. 295 alin. (1) şi art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
- Curtea de Apel Bucureşti a omis să analizeze susţinerile sale legate de aplicarea sancţiunii pe drept comun, nulitatea absolută în privinţa biletelor la ordin încălcându-se şi jurisprudenţa curţii cu referire la Decizia nr. 718/2002, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
Astfel apreciază că este greşită şi reţinerea instanţei de apel în sensul că nulitatea absolută a biletelor la ordin poate fi valorificată numai prin mijloacele procesuale specifice reglementate de legea specială, Legea nr. 58/1934, că în toate situaţiile în care creditorul ar sta în pasivitate, debitorul nu ar avea la îndemână nici un mijloc procesual prin care să solicite a se constata nulitatea titlului creditorului, situaţie în care s-ar eluda şi s-ar lipsi de efecte prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 şi s-ar încălca liberul acces la justiţie garantat de art. 6 din CEDO şi de normele constituţionale.
- recurentul-reclamant susţine că a făcut dovada interesului său în promovarea acţiunii pentru că intimata-pârâtă SC T.L. SA BUCUREŞTI se foloseşte de aceste bilete la ordin pentru a justifica calitatea sa de creditor în alte litigii aflate pe rolul instanţelor, situaţie neanalizată ce face ca hotărârea instanţei de apel să fie pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 295 al.1 C. proc. civ. raportat la art.261 C. proc. civ., motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ.;
- cu privire la inadmisibilitatea cererii sale, ca urmare a anulării cererii formulate de SC S.A.N.I.T.A.L. SRL pentru lipsa calităţii de reprezentant a avocatului, se impunea citarea în cauză a lichidatorului societăţii pentru a-şi preciza poziţia în raport de cererea de chemare în judecată formulată, că hotărârea pronunţată este nulă pentru nerespectarea normelor imperative referitoare la procedura de citare cu aceasta, fiind incidente dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 C. proc. civ.;
- valabilitatea avalului este condiţionată de valabilitatea formală a obligaţiei garantate, iar dacă obligaţia garantată este nulă pentru că nu îndeplineşte condiţiile formale, avalul este şi el lovit de nulitate; prin urmare în condiţiile în care un bilet la ordin este nul absolut, se poate cere constatarea acestei nulităţii în contradictoriu cu beneficiarul, dat fiind caracterul autonom al raportului juridic creat, aspect neanalizat de instanţa de apel care face ca hotărârea pronunţată să fie nelegală în sensul dispoziţiilor art.304 pct.9 C. proc. civ..
Prin întâmpinarea şi notele scrise depuse la dosar, intimata-pârâtă SC T.L. SA BUCUREŞTI a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantului este nefondat.
Înalta Curte analizând Decizia prin prisma criticilor formulate în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea acesteia, în cauză nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Prima critică formulată în recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. prin care susţine greşita interpretare de către instanţa de apel a actelor juridice deduse judecăţii, respectiv a biletelor la ordin a căror nulitate absolută s-a cerut, este nefondată.
Astfel, se constată că în mod corect instanţa a apreciat că biletele la ordin sunt titluri de valoare reglementate de o lege specială, Legea nr. 58/1934, derogatorie de la dreptul comun, că faţă de această situaţie, nu poate fi reţinută susţinerea recurentului-reclamant, în sensul că analiza validităţii acestor titluri de valoare trebuie făcută prin raportare la dispoziţiile generale în materie, respectiv la condiţiile reglementate de art. 948 C. civ., că titlul de credit nu este un contract sau o convenţie pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile Codului civil. Biletul la ordin este un titlu de valoare cu natură deosebită de cea a unei convenţii ori a unui contract şi că în raport de aceste considerente condiţiile de validitate ale biletelor la ordin se analizează în raport de dispoziţiile legii speciale şi nu în raport de dispoziţiile dreptului comun.
În condiţiile în care dreptul cambial a instituit norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, aceste norme care sunt de strictă interpretare, se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile procedurale de drept comun.
Nu poate fi reţinută nici critica privind neanalizarea şi neargumentarea de instanţă a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii sale şi încălcarea dispoziţiilor art. 295 alin. (1) şi art. 261 pct. 5 C. proc. civ. avându-se în vedere motivarea amplă şi la obiect a deciziei de către instanţa de apel.
În ceea ce priveşte invocarea motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la interesul său în promovarea acţiunii acesta nu poate fi analizat, litigiul nefiind soluţionat prin raportare la lipsa de interes a părţii în promovarea cererii, aspect care de altfel nu a fost pus nici în discuţia părţilor.
Nefondată este şi critica de recurs întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. ce viza nelegala citare a SC S.A.N.I.T.A.L. SRL, avându-se în vedere că singura persoană care trebuia să facă demersuri pentru obţinerea mandatului din partea lichidatorului pentru promovarea unei acţiuni în instanţă era reclamantul care şi-a arogat calitatea de reprezentant al societăţii.
Este corectă şi reţinerea Curţii de Apel Bucureşti cu privire la valabilitatea avalului în raport de valabilitatea formală a obligaţiei garantate, dat fiind că aceste aspecte vizau fondul cauzei, asupra căruia instanţele nu s-au pronunţat, singura analiză raportându-se numai la inadmisibilitatea cererii reclamantului.
Faţă de această situaţie, cum Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului.
Cum reclamantul este în culpă, în temeiul art. 274 C. proc. civ. acesta urmează a fi obligat şi la plata sumei de 2600 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC I.F.N.T.L. SA BUCUREŞTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva deciziei comerciale nr. 241 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 2600 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC I.F.N.T.L. SA BUCUREŞTI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 128/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1349/2009. Comercial → |
|---|
