ICCJ. Decizia nr. 1230/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1230/2009
Dosar nr. 3891/107/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 19 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 3891/107/2007 a Tribunalului Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC D.P.S. SRL Ocna Mureş împotriva pârâtului P.I. pentru excluderea acestuia din societate.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că solicitarea reclamantei de a se dispune în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 şi respectiv art. 11 din Actul constitutiv al societăţii excluderea pârâtului din societate deoarece nu a adus aportul la care s-a obligat prin hotărârile de majorare a capitalului social din datele de 10 aprilie şi 20 august 2007 este nefondată deoarece măsura excluderii este condiţionată conform dispoziţiilor legale invocate de punerea în întârziere a pârâtului, dovada îndeplinirii acestei formalităţi nefiind făcută de reclamantă.
De asemenea, arată Tribunalul, susţinerea reclamantei conform căreia pârâtul a votat – contrar intereselor societăţii – pentru cedarea licenţei de emisie către o societate comercială concurentă sunt nefondate în lipsa unor înscrisuri care să probeze aceste afirmaţii.
Pe de altă parte, deşi reclamanta prin reprezentantul său tinde să devină societate cu răspundere limitată, cu asociat unic, dat fiind faptul că în actul constitutiv nu există o clauză pentru continuarea existenţei societăţii sub forma unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic, excluderea pârâtului ar avea drept consecinţă dizolvarea societăţii reclamante şi deschiderea procedurii de lichidare, ceea ce ar conduce la încetarea existenţei acesteia.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 72 din 30 mai 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, cu motivarea că deşi pârâtul a fost de acord cu majorarea capitalului social, decisă la data de 20 august 2007, acest acord a fost condiţionat de restituirea creditelor acordate societăţii reclamante, iar în lipsa dovezilor care să ateste că aceste sume i-au fost restituite, neîndeplinirea obligaţiei de a participa la majorarea capitalului social nu poate avea drept consecinţă aplicarea sancţiunii excluderii din societate, fiind de presupus că dacă adunarea generală nu ar fi fost de acord cu această restituire pârâtul nu s-ar fi obligat la majorarea capitalului social.
În privinţa votului exercitat de pârât contrar intereselor societăţii, instanţa de apel reţine că şi această critică este neîntemeiată cu atât mai mult cu cât hotărârea A.G.A. nr. 1/2005 în care s-a discutat despre o eventuală transmitere a licenţei de emisie a fost anulată prin sentinţa nr. 195/2005 a Tribunalului Alba.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC D.P.S. SRL Ocna Mureş, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, recurenta invocă interpretarea eronată de către ambele instanţe a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi a statutului societăţii conform cărora era obligat să aducă aportul său la capitalul social al societăţii, potrivit celor stabilite prin hotărârea adunării generale.
De asemenea, arată recurenta, este inexactă concluzia instanţelor referitoare la neîndeplinirea obligaţiei reclamantei de a restitui pârâtului creditele acordate societăţii, în condiţiile în care acesta nu a depus acte care să dovedească o atare susţinere şi nici nu s-a prezentat la adunarea generală convocată pentru clarificarea acestei situaţii, aspect ce nu poate fi imputat societăţii.
Sub un alt aspect, votul exprimat de pârât pentru cedarea licenţei de emisie în favoarea unei societăţi ce desfăşoară aceeaşi activitate evidenţiază intenţia asociatului de a nesocoti interesele societăţii, această hotărâre A.G.A. fiind, de altfel anulată, împrejurarea fiind considerată însă nerelevantă de către instanţe.
Analizând recursul formulat, cu precizarea că deşi recurenta invocă dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., sunt dezvoltate doar motivele care fac posibilă, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. încadrarea în drept a acestora în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar pct. 10 este abrogat, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.
Potrivit art. 222 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 – invocat de reclamantă drept temei al excluderii pârâtului – poate fi exclus din societate „asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat".
Prin urmare, obligaţia asociatului de a depune aportul subscris la constituirea capitalului social sau la majorarea acestuia – în condiţiile în care legea nu distinge – deşi este o obligaţie comercială în sensul art. 3 pct. 4 C. com., fiind certă, lichidă şi exigibilă, iar debitorul este de drept în întârziere conform art. 43 C. com., textul legal anterior citat impune necesitatea punerii în întârziere a asociatului care a neglijat îndeplinirea acestei obligaţii.
Fiind o condiţie expres prevăzută după cum rezultă, în mod evident, din textul legal anterior citat, consecinţa este aceea că abia după îndeplinirea acestei formalităţi, în conformitate cu prevederile art. 1079 C. civ., se deschide dreptul la acţiunea în excludere împotriva asociatului debitor.
Din această perspectivă se impune şi precizarea că argumentul instanţei de apel în sensul că este de presupus că în lipsa acordului societăţii reclamante de a-i restitui creditele avansate, pârâtul nu s-ar fi obligat la majorarea capitalului social este eronat pentru că potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau ale actului constitutiv sunt obligatorii chiar şi pentru asociaţii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă. Prin urmare, în speţă, acordul pârâtului era irelevant sub aspectul obligativităţii hotărârii de majorare a capitalului social.
Cu toate acestea, Decizia instanţei de apel, este corectă ca mod de soluţionare a litigiului, astfel încât nu se impune modificarea sau casarea acesteia, ci doar corectarea motivării în sensul celor anterior menţionate.
În privinţa votului exprimat de pârât contrar intereselor societăţii, corect au reţinut instanţele că o atare susţinere nu justifică aplicarea sancţiunii excluderii pârâtului din societate având în vedere că hotărârea A.G.A. în care s-a discutat problema cedării licenţei de emisie a fost anulată prin sentinţa nr. 195/2005 a Tribunalului Alba, adică mult anterior promovării prezentei acţiuni.
În consecinţă recursul este nefondat şi va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.P.S. SRL Ocna Mureş împotriva deciziei nr. 72/A din 30 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1229/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1231/2009. Comercial → |
|---|
