ICCJ. Decizia nr. 1231/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1231/2009
Dosar nr. 4531/110/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 iulie 2007 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta P.I.D. a solicitat în contradictoriu cu Ţ.C.A. şi SC E.M.G. SRL Bacău, anularea hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007 prin care s-a dispus schimbarea administratorului societăţii în persoana numitului C.O.V. şi a celorlalte modificări aduse prin această adunare.
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 26 noiembrie 2007, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.I.D., domiciliată în Bacău, judeţul Bacău, în contradictoriu cu pârâţii Ţ.C.A., domiciliat în Bacău, judeţul Bacău şi SC E.M.G. SRL, cu sediul în Bacău, judeţul Bacău şi în consecinţă, a dispus anularea hotărârii A.G.A. a SC E.M.G. SRL din 11 mai 2007, obligând pârâtul la plata sumei de 10 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Părţile au înfiinţat societatea SC E.M.G. SRL în martie - aprilie 2006, cota de participare fiind de 50% pentru fiecare asociat, conform contractului de cesiune părţi sociale autentificat la BNP Z.C.C. în 12 martie 2007.
Ca urmare a înţelegerii dintre asociaţi a fost modificată cota de participare în martie 2007 urmând ca asociatul Ţ.C.A. să plătească o diferenţă de rate aferente contractului de cesiune părţi sociale din 27 decembrie 2006 prin care societatea devenea acţionar în proporţie de 90% la SC X.C. SRL în condiţiile în care reclamanta a achitat jumătate de sumă stipulată în acel contract numitului L.G. cu sume provenind din credite bancare.
Potrivit acestei modificări de participaţie şi actului adiţional încheiat la aceeaşi dată reclamanta a fost numită în continuare administratorul societăţii.
Ulterior, au intervenit neînţelegeri între asociaţi iar ca urmare a neachitării de către pârât a ratelor numitului L.G. acest contract de asociere a fost rezolvit de drept cu specificaţia că părţile se repun în situaţia anterioară datei de 27 decembrie 2006, iar numitul L.G. trebuie să restituie societăţii aproximativ 40.000 euro, bani achitaţi de reclamantă.
Intenţia asociatului pârât s-a concretizat în convocarea la data de 4 aprilie 2007 a unei adunări a asociaţilor având ca ordine de zi schimbarea reclamantei din funcţia de administrator statutar şi deşi aceasta şi-a exprimat votul prin corespondenţă, asociatul unilateral a adoptat o hotărâre A.G.A. din 5 aprilie 2007 prin care a numit unilateral ca administrator al societăţii pe numitul N.I.S., dar această modificare nu a fost depusă la O.R.C. şi nici publicată.
Adoptarea hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007, tot unilateral de către asociatul pârât prin care desemnează ca administrator pe numitul C.O.V., a fost depusă şi menţionată în registrul comerţului conform încheierii nr. 3234 din 24 mai 2007 a judecătorului delegat de pe lângă O.R.C. fără a opera modificări în ceea ce priveşte societatea, respectiv asociaţii şi administratorul. De această hotărâre şi încheierea menţionată reclamanta a luat cunoştinţă la data de 9 iulie 2007, dată la care au fost depuse de către asociatul pârât aceste menţiuni în dosarele nr. 3964/110/2007 şi 3965/110/2007 ale Tribunalului Bacău.
Reclamanta a solicitat anularea hotărârii din 11 mai 2007 întrucât nu a fost convocată în calitate de asociat la participarea acestei adunări, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 nu a avut cunoştinţă de convocarea acestei adunări, nu au fost respectate termenele de convocare şi de ţinere a adunării, iar cu privire la ordinea de zi schimbarea din funcţia de administrator nu poate constitui obiectul Adunării ordinare, neexistând motive care să confirme că exercitarea funcţiei de administrator şi administrarea societăţii au adus prejudicii, fiind imperios necesar schimbarea administratorului.
Potrivit prevederilor art. 192 din Legea nr. 31/1990, modificată şi completată, pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea Actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor.
În speţă, Hotărârea a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale menţionate, respectiv condiţii de publicitate, procedura prealabilă care presupune efectuarea unui audit din partea unui expert contabil care ar fi putut stabili cu exactitate dacă administratorul societăţii prin faptele sale şi în exercitarea atribuţiilor de administrare a săvârşit fapte care conform legii sunt de natură să prejudicieze societatea, nu a fost exercitată manifestarea de voinţă a tuturor asociaţilor, nu s-au respectat condiţiile de cvorum şi majoritate, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 117, art. 192 şi art. 196 din Legea nr. 31/1990, modificată şi completată.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3/CC din 13 mai 2008, a respins ca nefondate apelurile comerciale promovate de apelanţii - pârâţi Ţ.C.A. şi SC E.M.G. SRL Bacău împotriva sentinţei civile nr. 33 din 3 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4531/110/2007 în contradictoriu cu intimata - reclamantă P.I.D.
Instanţa de apel a reţinut că apelantele în luarea hotărârii contestate, nu au respectat condiţiile legale privind convocarea asociaţilor pentru ca aceştia să-şi manifeste voinţa referitor la măsurile ce s-au luat.
În speţă, pentru A.G.A. din 11 mai 2007 nu a fost făcută convocarea, potrivit art. 192, art. 193, art. 195 şi art. 196 din Legea nr. 31/1990, intimata neavând cunoştinţă de data la care a avut loc adunarea şi nici ordinea de zi, fiind astfel lipsită de exercitarea drepturilor de asociat cu privire la deciziile care s-au luat.
Prin cererile de recurs formulate, pârâţii Ţ.C.A. şi SC E.M.G. SRL Bacău, prin motivele de recurs identice, au susţinut că instanţa de apel cât şi instanţa de fond au încălcat dispoziţiile art. 196 raportat la art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.
Potrivit acestui text de lege administratorul unei societăţi, revocat din funcţia de administrator prin hotărârea A.G.A., nu poate ataca în justiţie hotărârea A.G.A. de revocare din funcţia de administrator. Judecarea cauzei la fond s-a făcut în şedinţă publică şi nu în Cameră de consiliu.
Hotărârile instanţelor anterioare încalcă Decizia nr. 47/2006 a Curţii Constituţionale a României prin care s-a stabilit imposibilitatea atacării de către administrator a hotărârii A.G.A. privitoare la revocarea din funcţie.
Se susţine în continuare că instanţele nu s-au pronunţat în legătură cu toate apărările formulate şi nu au fost analizate toate motivele de apel, fiind astfel încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Se precizează ca motiv de netemeinicie faptul că administratorul unei societăţi are doar dreptul de a accepta funcţia de administrator. Contractul de mandat al acestuia cu societatea este un contract „intuitu personae" care are la bază încrederea societăţii în persoana administratorului. Când societatea şi-a pierdut încrederea îl revocă pe administrator care nu are dreptul de a se opune acestei revocări.
În completarea motivelor de recurs pârâţii susţin că acţiunea introductivă este prescrisă, întrucât ultima zi când reclamanta putea introduce acţiunea era 23 iunie 2007, aceasta fiind introdusă peste 26 de zile de la expirarea termenului.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea actelor aflate în dosarul cauzei, în raport cu susţinerile pe care pârâţii le-au reiterat în recurs, s-a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea deciziei recurate.
De precizat că ambii pârâţi nu au indicat temeiul de drept privind motivul de nelegalitate, instanţa apreciind totuşi că dezvoltarea identică a motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. „Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Cum motivele completării recursului au fost depuse de către ambii recurenţi la instanţa de recurs, la data de 18 februarie 2009, cu încălcarea dispoziţiilor legale enunţate mai sus, acestea nu pot fi analizate. De altfel, pârâţii nu au făcut distincţie între prescripţia acţiunii şi tardivitatea acesteia.
Privitor la motivul de netemeinicie invocat de către recurenţii - pârâţi, intitulat chiar astfel de aceştia, nu se poate reţine întrucât au beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Analizând Decizia recurată sub aspectul nelegalităţii invocate de recurenţi se constată că aceasta a avut în vedere dispoziţiile art. 192, art. 193, art. 195 şi art. 196 din Legea nr. 31/1990, în sensul că nu au fost respectate condiţiile privind convocarea asociaţilor pentru ca aceştia să-şi manifeste voinţa privind măsurile ce s-au luat, intimata neavând cunoştinţă de data la care a avut loc adunarea şi nici ordinea de zi.
În speţă, recurenţii nu au făcut dovada că reclamanta a fost încunoştiinţată cu privire la data când urma să aibă loc adunarea generală a acţionarilor, situaţie în care nici nu se poate susţine că acţiunea a fost tardiv introdusă, întrucât reclamanta s-a adresat instanţei după ce a luat cunoştinţă de hotărâre.
Susţinerea recurenţilor că administratorul nu poate ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea sa din funcţie, conform art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nu îşi găseşte aplicabilitate în prezenta cauză, tocmai pentru motivele mai sus arătate.
Nici critica potrivit căreia judecarea cauzei la fond s-a făcut în şedinţă publică şi nu în Cameră de Consiliu, nu poate fi reţinută întrucât preambulul sentinţei civile nr. 33 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău cuprinde menţiunea „şedinţă în camera de consiliu". De asemenea, instanţele au avut în vedere apărările formulate, fiind totodată analizate toate motivele de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de pârâţii Ţ.C.A. şi SC E.M.G. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 3/CC din 13 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii Ţ.C.A. şi SC E.M.G. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 3/C.C. din 13 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1230/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1233/2009. Comercial → |
|---|
