ICCJ. Decizia nr. 1234/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1234/2009
Dosar nr. 21947/3/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 11146 din 9 octombrie 2007 pronunţată în dosar nr. 21947/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul P.T.B. împotriva pârâtelor SC I.F.N.G.L. SA Suceava şi SC T.A.D. SRL Bucureşti şi în consecinţă s-a constatat rezoluţiunea contractului de cesiune de părţi sociale din 25 iulie 2006 încheiat între reclamant şi pârâta SC I.F.N.G.L. SA, s-a constatat că a intervenit desfiinţarea hotărârii A.G.E.A. din 25 iulie 2006 precum şi a actului adiţional din 25 iulie 2006 la actul constitutiv al SC T.A.D. SRL, pârâta SC I.F.N.G.L. SA fiind obligată să restituie reclamantului cele 10 părţi sociale ce au făcut obiectul contractului de cesiune şi să plătească suma de 24.703,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că la data de 25 iulie 2006 între reclamant, în calitate de cedent şi pârâta SC I.F.N.G.L. SA, în calitate de cesionară, s-a încheiat contractul de cesiune având ca obiect cele 10 părţi sociale deţinute de cedent la SC T.A.D. SRL.
Conform art. 1.2 din contract, părţile au convenit ca până la data de 29 august 2006, cesionara va înlocui garanţiile constituite de cedent pentru obţinerea de către SC T.A.D. SRL a unui credit în sumă de 8.100.000 lei de la C.E.C. – respectiv înlocuirea ipotecii de rang 1 asupra terenului intravilan de 10.000 mp din comuna Corbeanca, județul Ilfov, a garanţiei de cash colateral în sumă de 1.000.000 lei precum şi a biletelor la ordin emise în alb fără protest către SC T.A.D. SRL avalizate de reclamant.
Pentru ipoteza în care cesionara nu-şi îndeplineşte vreuna dintre aceste obligaţii s-a stipulat, prin clauza înscrisă în art. 1.2 lit. c), desfiinţarea de plin drept şi cu efect retroactiv a contractului, părţile fiind repuse în situaţia anterioară.
Dat fiind faptul că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor asumate – sub condiţie rezolutorie – Tribunalul a constatat că a intervenit rezoluţiunea contractului de cesiune încheiat între părţi.
De asemenea, având în vedere că cesiunea celor 10 părţi sociale ce au făcut obiectul contractului a fost aprobată prin hotărârea A.G.E.A. din 25 iulie 2006 a SC T.A.D. SRL, în cuprinsul căreia la pct. 1 - 4 este inserat conţinutul contractului şi că în temeiul acestor înscrisuri s-a încheiat şi actul adiţional la actul constitutiv al SC T.A.D. SRL prin care cesionara a devenit asociat unic al acestei pârâte, prima instanţă a constatat că desfiinţarea de plin drept a contractului de cesiune atrage repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa că şi în privinţa hotărârii A.G.E.A. cât şi actul adiţional urmează a se constata că a intervenit desfiinţarea acestora.
Prin urmare, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 1020 C. civ. pârâta SC I.F.N.G.L. SA a fost obligată să restituie reclamantului cele 10 părţi sociale ce au făcut obiectul contractului de cesiune.
Apelul formulat de pârâta SC I.F.N.G.L. SA a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 222 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Instanţa de control judiciar a respins criticile referitoare la soluţionarea greşită a excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că potrivit art. 10 şi art. 12 C. proc. civ. reclamantul avea posibilitatea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel încât locul executării contractului în litigiu fiind în Bucureşti, rezultă că instanţa investită era competentă sub aspect teritorial, cu atât mai mult cu cât una dintre pârâte are sediul pe raza municipiului Bucureşti, situaţie în care sunt incidente şi dispoziţiile art. 9 C. proc. civ., în sensul că cererea îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa competentă pentru oricare dintre ei.
De asemenea, arată instanţa de apel, dreptul la apărare al pârâtei a fost respectat în condiţiile în care cererea formulată pentru acest motiv a fost încuviinţată însă ulterior acesta nu s-a mai prezentat în instanţă şi nu a cerut administrarea probelor, astfel încât tribunalul a avut de examinat singura apărare formulată prin întâmpinare, respectiv excepţia necompetenţei teritoriale.
În privinţa fondului, de asemenea, arată instanţa de apel, probele au relevat neîndeplinirea obligaţiilor asumate de pârâtă sub condiţie rezolutorie, motiv pentru care justificat s-a constatat desfiinţarea contractului cu efect retroactiv, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că prin contractul de cesiune din 18 august 2006 pârâta a cesionat către H. KFT 10 părţi sociale din cele 20 de părţi pe care le deţinea SC T.A.D. SRL.
În acest context, faptul că Tribunalul nu a dispus şi restituirea contravalorii celor 10 părţi sociale, nu constituie o omisiune a instanţei ci o aplicare a clauzei penale inserate la art. 2.4 din contract potrivit căreia pentru ipoteza în care cesiunea va fi rezolvită ca urmare a neîndeplinirii condiţiei rezolutorii pârâta datorează reclamantului daune - interese egale cu valoarea preţului de cumpărare a părţilor sociale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC I.F.N.G.L. SA Suceava criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, recurenta arată că instanţa de apel interpretând actul dedus judecăţii, a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal deoarece nu a verificat dacă la data pronunţării hotărârii SC I.F.N.G.L. SA mai avea calitatea de asociat al SC T.A.D. SRL dat fiind faptul că prin contractul de cesiune din 13 iunie 2007 a cedat către H. KFT cele 10 părţi sociale.
În această privinţă, în mod greşit instanţa de apel a reţinut, în lipsa oricărei verificări că nu exista identitate între cele 10 părţi sociale ce au făcut obiectul contractului de cesiune din litigiu şi cele ulterior cedate, mai ales că prin contractul de cesiune din 25 iulie 2006 nu au fost respectate dispoziţiile art. 7 lit. d) din Legea nr. 31/1990 care prevăd necesitatea numerotării părţilor sociale.
Pe de altă parte, arată recurenta, deşi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, s-a omis a se dispune obligarea reclamantului la restituirea contravalorii celor 10 părţi sociale, hotărârea fiind, prin urmare, nelegală şi sub acest aspect.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor şi temeiurilor de drept invocate, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, referitor la primul motiv prin care, de fapt recurenta invocă lipsa calităţii procesuale pasive derivată din încheierea la data de 25 august 2006 a unui contract de cesiune pentru 10 părţi sociale cu H. KFT, se va reţine că acest contract s-a încheiat înainte de expirarea termenului prevăzut în contractul de cesiune din litigiu, până la care recurenta trebuia – sub condiţie rezolutorie – să-şi îndeplinească anumite obligaţii. Cu alte cuvinte, faţă de clauza stipulată în art. 1.2 din contractul din 25 iulie 2006, încheiat cu intimatul - reclamant, conform căreia „prezentul contract de cesiune va fi desfiinţat de plin drept, cu efect retroactiv, în situaţia în care cesionara nu va îndeplini cel mai târziu până la data de 29 august 2006 următoarele obligaţii (...)" rezultă, în mod evident că recurenta şi-a asumat toate riscurile ce derivă din perfectarea unui alt contract de cesiune anterior expirării termenului menţionat, situaţie în care nu poate invoca cu succes o atare apărare.
Din această perspectivă este nefondată şi critica întemeiată pe dispoziţiile art. 7 lit. d) din Legea nr. 31/1990 în conformitate cu care actul constitutiv trebuie să precizeze numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat, această cerinţă fiind îndeplinită, în condiţiile în care potrivit contractului de cesiune din litigiu, cedentul, respectiv intimatul a cedat cele 10 părţi sociale cu valoare nominală de 100.000 lei şi totală de 1.000.000 lei pe care le deţine la SC T.A.D. SRL.
Prin urmare, părţile sociale cesionate au fost clar identificate inclusiv de către cesionară, în speţă recurenta care, de altfel, semnând contractul nu a înţeles să formuleze nicio obiecţiune sub acest aspect.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs constând în omisiunea instanţelor de a dispune, ca efect al constatării rezoluţiunii contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea părţilor sociale, se impune precizarea că recurenta însăşi a omis să formuleze pe cale reconvenţională o cerere pentru restituirea contravalorii celor 10 părţi sociale, poziţie procesuală care a fost corect apreciată de instanţe ca fiind în acord cu clauza penală cuprinsă la art. 2 pct. 2.4. Potrivit acestei clauze, în ipoteza în care cesiunea va fi rezolvită ca urmare a neîndeplinirii condiţiei rezolutorii prevăzute în art. 1.2, cesionarul, adică recurenta, va plăti cedentului daune - interese egale cu valoarea preţului de cumpărare a părţilor sociale.
Prin urmare, în acord cu cele convenite de părţi sub acest aspect şi în lipsa unei cereri reconvenţionale, rezultă că hotărârea este legală şi în această privinţă.
În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.F.N.G.L. SA Suceava împotriva deciziei nr. 222 din 22 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1233/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1235/2009. Comercial → |
|---|
