ICCJ. Decizia nr. 1236/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1236/2009
Dosar nr. 1882/2/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL şi SC S.B. SRL Bucureşti, a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii asociatului unic al SC C. SRL din data de 25 mai 2004, prin care s-a decis dizolvarea societăţii fără lichidare şi transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic, SC S.B. SRL.
Prin încheierea din 17 februarie 2005, s-a dispus conexarea dosarului nr. 13369/2004, având ca obiect acţiunea de constatare a nulităţii absolute a aceleiaşi decizii formulată de reclamanta SC A.T. SRL Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 13462 din 15 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţiile invocate de pârâtă privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor şi lipsa interesului în promovarea acţiunilor.
A admis acţiunile conexe formulate de reclamantul S.T. şi reclamanta SC A.T. SRL Bucureşti constatând nulitatea absolută a deciziei asociatului unic al SC C. SRL din data de 25 mai 2004 şi a obligat pârâta la 2500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC A.T. SRL Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, hotărârea asociatului unic este actul juridic ce a stat la baza radierii societăţii SC C. SRL şi la transferul activelor societăţii către pârâtă, aplicându-i-se cauzele de nulitate generale prevăzute pentru actul juridic şi că, faţă de situaţia de fapt, s-a apreciat că asociatul unic a urmărit un scop ilicit la momentul adoptării hotărârii, constând în transferul bunurilor societăţii către el însuşi, fără nicio raţiune economică strâns legată de această societate, deşi avea cunoştinţă la acea dată de existenţa hotărârii irevocabile anterioare, ce se bucura de autoritate de lucru judecat şi afecta însăşi procedura de constituire a societăţii.
S-a reţinut totodată că, chiar dacă această hotărâre judecătorească nu a desfiinţat toate hotărârile adoptate în cadrul procedurii de divizare, ea a consfinţit reaua credinţă de care a dat dovadă acţionarul SC S.B. SRL prin încercarea de a-şi mări în mod ilegal ponderea la capitalul social pentru a fi în măsură să decidă cu privire la patrimoniul şi situaţia juridică a societăţii prin divizare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC S.B. SRL, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 312 din 27 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC S.B. SRL, cu cheltuieli de judecată, reţinând că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt raportată la probele administrate, făcând o riguroasă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauza de faţă, motiv pentru care a menţinut această sentinţă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că soluţia de respingere a cererilor de suspendare a judecăţii, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a fost corectă în raport de dispoziţiile art. 2441 C. proc. civ. şi că dispoziţiile art. 7204 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost respectate, întrucât apelanta nu a depus întâmpinarea cu 5 zile sau cu 3 zile înainte de termenul de judecată.
Totodată instanţa de apel a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, că în raport de Decizia nr. 7528/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat asupra calităţii de acţionari a reclamanţilor, iar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererilor de intervenţie s-a apreciat în mod corect că acestea sunt neîntemeiate, întrucât vizau realizarea interesului propriu al intervenientelor.
De asemenea, s-a constatat că soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998 a fost corectă, sub aspect procedural şi că în cauză, asociatul unic al SC C. SRL a încălcat prevederile art. 3711 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC S.B. SRL Bucureşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în principal, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare primei instanţe şi în subsidiar, modificarea deciziei în sensul schimbării în tot a sentinţei, iar pe fond respingerea ca nefondate a acţiunilor conexe ale intimaţilor - reclamanţi, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a deciziei asociatului unic al SC C. SRL din 25 mai 2004.
Critica adusă deciziei atacate se referă, în esenţă, la greşita aplicare a legii de către instanţa de apel prin respingerea motivelor 1 şi 3 de apel referitoare la respingerea de către instanţa de fond a cererilor de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a dosarelor nr. 783/3/2003 şi nr. 17424/2003, aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, precum şi la greşita respingere a motivului 2 de apel privind sancţiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai invoca excepţii, altele decât cele de ordine publică şi de a mai propune probe, întrucât întâmpinarea s-a depus cu o zi înaintea termenului de judecată.
O altă critică vizează greşita soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, precum şi soluţia dată cererilor de intervenţie formulate de B.H. BV şi SC C. SRL.
Recurenta mai critică hotărârea instanţei de apel şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor procedurale referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauză, precum şi greşita soluţionare a ultimului motiv de apel în care se susţine că nu s-a făcut dovada cauzei ilicite şi a fraudei la lege.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
Cererile de suspendare a cauzei până la soluţionarea irevocabilă a dosarelor nr. 7873/3/2003 şi nr. 17424/2003, formulate de pârâtă şi întemeiate pe dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. au fost corect soluţionate, critica recurentei fiind nefondată, întrucât aceasta avea la îndemână calea de atac a recursului, pe care nu a utilizat-o, iar din probatoriul administrat nu s-a dovedit că cele două dosare au o influenţă hotărâtoare în cauza de faţă, astfel ca, instanţa să fi procedat la suspendarea prezentei cauze.
În ceea ce priveşte critica referitoare la sancţiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai invoca excepţii, altele decât cele de ordine publică şi de a mai propune probe, întrucât întâmpinarea a fost depusă cu o zi înaintea termenului de judecată, se constată a fi nefondată, instanţa făcând o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 1181 alin. (2) C. proc. civ., - în forma în vigoare la momentul respectiv - faţă de faptul că pârâta a nesocotit dispoziţiile art. 7204 alin. (2) C. proc. civ., care impun obligativitatea pentru părţi de a depune întâmpinarea înainte cu 5 zile de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puţin 3 zile.
Susţinerea recurentei, potrivit căreia, s-a dat o soluţionare greşită excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes nu poate fi primită, deoarece instanţa a avut în vedere Decizia irevocabilă nr. 7528/2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, calitatea de acţionar a intimaţilor - reclamanţi, care îi îndrituieşte la promovarea prezentei acţiuni.
Soluţia dată de instanţa de fond cererilor de intervenţie formulate de B.H. BV şi SC C. SRL a fost corectă, pârâta, nejustificând un interes personal atâta timp cât prin cererile de intervenţie se urmărea un interes propriu al intervenientelor, interes care nu a fost dovedit şi nici nu a fost probat.
Critica recurentei care vizează încălcarea dispoziţiilor procedurale referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, nu se susţine, întrucât din cuprinsul încheierii din 15 noiembrie 2007, rezultă că părţile au luat cunoştinţă de excepţia invocată de pârâtă, au pus concluzii în acest sens, instanţa rămânând în pronunţare pe acest aspect, iar după deliberare aceasta a constatat caracterul inadmisibil al cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motiv pentru care nu se mai justifica cererea pârâtei de repunere pe rol a cauzei. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, încheierea era supusă căi de atac a recursului, în termen de 48 de ore de la pronunţare, drept valorificat de pârâtă, în dosarul nr. 366/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, care prin Decizia nr. 311 din 11 martie 2008 a constatat nulitatea recursului declarat de aceasta.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, în care se susţine că, în cauză, nu s-a făcut dovada cauzei ilicite şi a fraudei la lege, se reţine că instanţa de apel a apreciat în mod corect că pârâta SC S.B. SRL Bucureşti a fraudat legea prin încercarea de preluare integrală a patrimoniului SC C. SRL, încălcând dispoziţii irevocabile ale deciziei nr. 7528/2002, intrată în puterea lucrului judecat, prin care s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 25 noiembrie 1999 prin care s-a aprobat divizarea SC U. SA Sighetu Marmaţiei şi, totodată, a reţinut culpa acesteia cu privire la desfăşurarea operaţiunii de divizare, care este continuată prin încercarea frauduloasă ca, printr-o preluare universală a patrimoniului uneia dintre societăţile rezultate din divizare, să împiedice repunerea în situaţia anterioară divizării, ca efect al hotărârii irevocabile de constatare a nulităţii hotărârii A.G.A. de aprobare a acesteia, precum şi nerespectarea prevederilor art. 3711 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la efectul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.B. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 312 din 27 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1235/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1237/2009. Comercial → |
|---|
