ICCJ. Decizia nr. 1237/2009. Comercial
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1237/2009
Dosar nr. 4795/3/2005
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 august 2003 reclamanta L.D.G.D. acţionar la SC C. SA, în nume propriu şi al celor care au mandatat-o pentru prima A.G.A constitutivă din 29 mai 1997, cheamă în judecată pe pârâta F.P.S. devenită A.V.A.S. Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în principal, să constate nulitatea absolută a caietului de sarcini emis în baza hotărârii Consiliului de Administraţie al pârâtei şi să oblige pe pârâtă la emiterea unui caiet de sarcini ulterior pregătirii, convocării şi desfăşurării primei A.G.A. (constitutivă) a SC C. SA, în funcţie de voturile exprimate şi hotărârile luate în baza acestor voturi, iar, în subsidiar, să constate nulitatea absolută a tuturor acţiunilor şi actelor desfăşurate şi încheiate în urma aprobării de către Consiliul de Administraţie al F.P.S. a menţionatului „Caiet de sarcini".
Prin sentinţa civilă nr. 1551 din 8 octombrie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, admite excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reţinând incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 137/2002 şi ale art. 3 lit. c), art. 32 alin. (2), art. 36 alin. (3) din OUG nr. 88/1977.
Prin Decizia nr. 7510 din 12 octombrie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondat recursul recurentei reclamante împotriva sentinţei de mai sus.
Prin sentinţa comercială nr. 7788 din 28 septembrie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantei pentru 86 de acţionari – persoane fizice ai SC C. SA şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtă, anulează cererea reclamantei formulată în numele a altor 86 de acţionari, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant şi respinge acţiunea reclamantei pentru lipsa calităţii procesuale active.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că reclamanta nu a fost în măsură să indice numele celor 86 de acţionari pe care afirmă că-i reprezintă în cauză, că înscrisul depus în acest sens de către reclamantă nu îndeplineşte condiţiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că reclamanta nu a făcut nici dovada calităţii sale de acţionar al SC C. SA.
Prin Decizia comercială nr. 389 din 9 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge cererea de repunere în termen formulată de apelanta - reclamantă, ca neîntemeiată şi constată perimată cererea de apel formulată de reclamanta - apelantă împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, în acest sens, că la data de 8 noiembrie 2007 când instanţa a suspendat judecata apelului pentru lipsa părţilor în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. curge termenul de perimare împlinit la 8 mai 2008, încheierile de suspendare a judecăţii apelului, respectiv de suspendare a judecăţii cererilor de repunere pe rol nefiind atacate cu recurs, iar apelanta nu a dovedit existenţa condiţiilor impuse de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru a putea fi admisă cererea de repunere în termen şi nici intervenţia vreunui act de procedură de natura celor prevăzute de art. 249 C. proc. civ., cererile apelantei de repunere a cauzei pe rol din 17 decembrie 2007 şi 26 mai 2008 neavând vocaţia de a întrerupe cursul perimării, nefiind valabil îndeplinite în vederea continuării judecăţii.
Împotriva deciziei instanţei de apel şi a încheierii de suspendare a judecăţii din 18 iunie 2008 reclamanta declară recurs solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei şi a încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, recurenta criticând instanţa de apel pentru greşita aplicare a legii în condiţiile în care cererea formulată de ea la 26 iunie 2008 reprezintă un act de procedură util pentru întreruperea cursului perimării, recurenta dovedind şi intervenţia unei împrejurări mai presus de voinţa sa care a împiedicat-o să îndeplinească menţionatul act într-un interval de timp adecvat, ea respectând şi dispoziţiile art. 103 C. proc. civ.
Deşi recurenta nu-şi întemeiază criticile pe unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., dezvoltările acestora face posibilă încadrarea lor – în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursul prin prisma motivului de nelegalitate menţionat se constată că acesta este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, inclusiv de apel, se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni – în materie comercială, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin împlinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Din actele dosarului se constată că prin încheierea din 8 noiembrie 2007, luată în considerare de instanţă ca punct de începere a curgerii termenului de şase luni în vederea constatării perimării de drept a cererii de apel, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării apelului reclamantei conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deşi în practica s-a reţinut pe de o parte că „la apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă apelanta reclamantă personal, lipsind intimata - pârâtă", iar, pe de altă parte, că „la dosar nu se află nicio cerere prin care părţile să motiveze absenţa lor la termen şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă", astfel că în mod eronat instanţa de apel a luat în considerare termenul de 8 noiembrie 2007 ca fiind punctul de începere a curgerii termenului prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ.
Mai mult, succesiv, prin cererile de repunere a cauzei pe rol formulate de apelanta - reclamantă la 17 decembrie 2007, la 29 mai 2008 şi la 26 iunie 2008, cereri legal timbrate, s-a produs de fiecare dată o întrerupere a cursului termenului de perimare, conform art. 249 C. proc. civ., astfel că termenul de perimare curge în cauză de la data de 26 iunie 2008 potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 167/1958, termenul de şase luni prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ. nefiind împlinit la data de 9 octombrie 2008 cum eronat a reţinut instanţa de apel prin Decizia recurată.
Astfel fiind, recursul reclamantei fiind fondat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. Decizia recurată urmează a fi casată şi cauza urmează a fi trimisă aceleiaşi instanţe în vederea judecării apelului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta L.D.G.D. împotriva deciziei nr. 389 din 9 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1236/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1238/2009. Comercial → |
|---|
