ICCJ. Decizia nr. 1238/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1238/2009
Dosar nr. 371/118/2006
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 235 din 29 ianuarie 2008 pronunţată în dosar nr. 371/118/2006 al Tribunalului Constanţa, secţia comercială, s-a admis în parte excepţia prescrierii dreptului la acţiune al reclamantei pentru ratele 2, 3 şi 4, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. împotriva pârâtei Asociaţia S.N. PAS cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 86.936,55 lei cu titlu de penalităţi şi dobânzi aferente ratei nr. 5; 166.872 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a deprecierii pachetului de acţiuni prin diminuarea patrimoniului societăţii şi 513.177 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin diminuarea valorii de piaţă a acţiunilor deţinute de reclamantă. Totodată s-a respins capătul de cerere pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 1.012.155,22 lei ca fiind prescris, iar pârâta a mai fost obligată şi la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că prin contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 4 martie 1999 încheiat între părţi pârâta a cumpărat un număr de acţiuni reprezentând 69,843% din capitalul social al SC S.N. SA Constanţa.
În privinţa preţului s-a convenit achitarea acestuia în rate sub sancţiunea unor penalităţi de întârziere pentru nerespectarea termenelor de plată. De asemenea, pentru ipoteza în care pârâta, în calitate de cumpărător nu va achita la scadenţă 2 rate convenite, părţile au stabilit conform clauzei cuprinse în art. 5.1 lit. b) din contract desfiinţarea acestuia de plin drept, fără nicio somaţie clauză ce are semnificaţia unui pact comisoriu expres de gradul IV.
Ca urmare a nerespectării de către pârâtă a clauzelor convenţionale menţionate, reclamanta a procedat la notificarea pârâtei cu privire la desfiinţarea contractului solicitând în conformitate cu art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 şi repararea prejudiciului compus din dobânzile aferente ratelor 2 - 5, penalităţi de întârziere precum şi obligarea la plata despăgubirilor produse ca urmare a diminuării patrimoniului şi deprecierii valorii de piaţă a acţiunilor, cuantumul fiind determinat prin expertiza efectuată în cauză.
Tribunalul a analizat, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia prescrierii dreptului la acţiune, invocată de pârâtă, concluzionând că aceasta este întemeiată în privinţa ratelor 2, 3 şi 4, cu motivarea că termenul general de prescripţie de trei ani a început să curgă la data desfiinţării contractului adică de la 15 mai 2002, data aplicării de către reclamantă a pactului comisoriu expres şi care a fost notificat pârâtei la 24 aprilie 2002, şi nu din momentul în care s-a dispus în baza sentinţei civile nr. 8070/2004 a Tribunalului Constanţa, reînscrierea reclamantei ca acţionar al societăţii privatizate.
Prin urmare, arată Tribunalul, dată fiind modalitatea de achitare a preţului, rezultă că termenul de prescripţie a început să curgă de la scadenţa fiecărei rate, calcul conform căruia pentru ratele 2, 3 şi 4 termenele de prescripţie s-au împlinit la datele de 30 ianuarie 2004, 30 ianuarie 2005 şi 30 ianuarie 2006, acţiunea fiind introdusă la data de 12 iulie 2006, astfel încât pârâta este ţinută să repare doar prejudiciul produs prin neplata la scadenţă a ratei nr. 5 pentru care pretenţiile sunt formulate în termen.
În privinţa celorlalte despăgubiri solicitate de reclamantă prima instanţă a concluzionat în temeiul expertizei efectuate în cauză şi a prevederilor art. 21 alin. (1) lit. a) din OG nr. 25/2002 precum şi a clauzelor contractuale că este justificată obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat şi prin diminuarea patrimoniului societăţii privatizate şi valorii de piaţă a acţiunilor deţinute de A.V.A.S. între data privatizării şi a rezoluţiunii contractului, în cuantumul anterior menţionat.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 169 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că raportat la modalitatea de achitare a preţului şi dispoziţiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 în mod corect prima instanţă a constatat că termenul de prescripţie a început să curgă de la scadenţa fiecărei rate şi în lipsa existenţei vreunui caz de întrerupere sau suspendare a prescripţiei, a admis această excepţie în privinţa ratelor 2 - 4.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.V.A.S. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din aplicarea greşită a prevederilor Decretului nr. 167/1958 şi ignorarea prevederilor OG nr. 25/2002.
În mod concret, recurenta invocă faptul că dreptul său nu s-a stins ca efect al prescripţiei, pentru că, contractul din litigiu era în derulare în sensul HG nr. 489/2003 şi OG nr. 25/2002 deoarece nu s-au stins toate obligaţiile izvorâte din această convenţie.
Prin urmare, susţine recurenta, contrar celor reţinute de instanţă contractul nu are o executare succesivă ci o prestaţie unică, iar plata preţului în rate nu este de natură a schimba caracterul unic al prestaţiei, cu consecinţa că termenul de prescripţie nu curge de la scadenţa fiecărei rate ci de la ultima rată scadentă din contract.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea constată că este nefondat.
Conform capitolului V din contractul din litigiu părţile au convenit ca modalitate de plată a preţului achitarea acestuia în rate stabilind şi termenele de plată.
În consecinţă, executarea obligaţiei intimatei era afectată de un termen suspensiv, ceea ce are semnificaţia amânării exigibilităţii până la împlinirea termenului de plată stabilit pentru fiecare rată şi totodată determină incidenţa prevederilor art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 în sensul că termenul de prescripţie începe să curgă de la data împlinirii termenului scadent pentru fiecare rată.
De altfel, însăşi recurenta a acceptat o atare interpretare în condiţiile în care a procedat la calculul penalităţilor de întârziere în funcţie de scadenţa fiecărei rate şi nu de la data expirării termenului convenit pentru plata ultimei rate, astfel încât, corect instanţele admiţând excepţia prescripţiei au aplicat justificat dispoziţiile legale anterior menţionate.
Totodată susţinerea recurentei conform căreia termenul de prescripţie a fost întrerupt conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958 având în vedere situaţia litigioasă dintre părţi este insuficient dezvoltată pentru a putea fi calificată drept o critică concretă, motiv pentru care, Curtea reţinând că recursul este nefondat îl va respinge ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 169/COM din 23 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1237/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1239/2009. Comercial → |
|---|
