ICCJ. Decizia nr. 1278/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1278/2009
Dosar nr. 19176/3/2007
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 iulie 2006 reclamanta SC S.C. SRL (fostă SC R. SRL), a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a clauzei menţionată la lit. b) a capitolului IX din contractul de asociere din 28 februarie 1992.
Prin sentinţa comercială nr. 15328 din 19 decembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 19176/3/2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, că la data de 28 februarie 1992 între reclamanta SC S.C. SRL (fostă SC R. SRL) şi RA I.A.L.I. RA s-a încheiat contractul de asociere având ca obiect terminarea execuţiei lucrărilor de construcţii, punerea în funcţiune şi exploatarea distinctă de către părţile contractante a blocului din ansamblul M. (art. 1), durata asocierii fiind stabilită pentru perioada existenţei construcţiei (art. 4).
Tribunalul a mai reţinut că prin clauza IX lit. b) (pentru care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute) reclamanta s-a obligat să achite anual şi taxa de concesionare a terenului şi să suporte şi cota de aport a RA I.A.L.I. RA în valoare de 576.067 lei.
A mai reţinut că Legea nr. 85/1992 a intrat în vigoare la 22 iulie 1992, data publicării în Monitorul Oficial, ulterior încheierii contractului de asociere în participaţiune, situaţie în care nu se poate susţine că s-a realizat o fraudare a legii, întrucât momentul în raport cu care se apreciază conformitatea cu legea a actului juridic este momentul încheierii lui. Or, la data încheierii contractului de asociere în participaţiune nu erau în vigoare prevederile art. 10 din Legea nr. 85/1992 care fac trimitere la dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
În legătură cu dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, Tribunalul a reţinut că acestea impun existenţa unor cereri a proprietarilor actuali ai locuinţelor cu privire la trecerea în proprietatea acestora a terenurilor proprietate de stat.
De asemenea, a reţinut că în cauză, reclamanta nu a făcut nicio probă cu privire la regimul juridic al terenului şi nici nu a probat că actualii proprietari ai apartamentelor din blocul din ansamblul M. sunt şi proprietarii terenului aferent construcţiei.
Împotriva acestei sentinţe SC S.C.I. SRL a formulat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 188 din 8 aprilie 2008 a respins apelul ca nefondat.
În pronunţarea deciziei, instanţa a reţinut că dispoziţiile legale invocate de apelanta – reclamantă - art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 85/1992 – nu erau în vigoare la data intervenirii contractului în speţă, 28 februarie 1992, astfel că întemeiat instanţa de fond a reţinut că nu s-a produs o fraudare a legii care să ducă a nulitatea parţială a contractului.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a probat regimul juridic al terenului şi nici faptul că actualii proprietari ai apartamentelor din bloc, ce formează obiectul contractului de asociere, sunt şi proprietarii terenului aferent construcţiei.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greşit instanţa a reţinut că clauza din capitolul IX lit. b) din contractul de asociere prin care reclamanta (fosta SC R. SRL) s-a obligat să achite pârâtei anual o taxă de concesionare a terenului este legală, întrucât contravine art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 85/1992.
- dispoziţiile legale invocate, prevăd că terenurile atribuite pentru construirea de locuinţe, trec la cererea proprietarilor locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau proporţional cu cota din construcţie.
Recursul este nefondat.
Nulitatea absolută a unor clauze contractuale se analizează în raport cu data încheierii contractului.
Prin contractul de asociere din 28 februarie 1992, dintre reclamantă şi pârâtă având ca obiect terminarea execuţiei lucrărilor de construcţii la blocul din ansamblul M., în art. IX lit. b) s-a prevăzut că asociata reclamantă se obligă să achite anual taxe de concesionare a terenului.
Această prevedere contractuală nu era în contradicţie cu dispoziţii imperative ale legii, nici la data încheierii contractului, dar nici ulterior.
Taxa de concesiune se datorează atât timp cât pârâta este proprietara terenului.
Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 85/1992, dispoziţie legală invocată de recurentă, prevede, trecerea în proprietatea cumpărătorilor imobilelor şi a terenului aferent, dar reclamanta nu a făcut dovada că proprietarii dobânditori ai locuinţelor au formulat cerere şi au dobândit terenul aferent, situaţie faţă de care s-ar fi impus modificarea contractului dintre părţi.
În lipsa acestor dovezi şi a modificării corespunzătoare a contractului, clauzele acestuia nu sunt contrare legii, astfel că întemeiat s-a respins acţiunea.
Hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.C.I. SRL Comuna 1 Decembrie împotriva deciziei comerciale nr. 188 din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1276/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1280/2009. Comercial → |
|---|
