ICCJ. Decizia nr. 1289/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1289/2009
Dosar nr. 10819/1/2008
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1643 din 11 aprilie 2007 Tribunalul Braşov a admis acţiunea formulată de reclamanţii SC A.C. SA Braşov, P.G. şi P.L.Z. în contradictoriu cu pârâta M.M.E. dispunând următoarele:
- obligarea pârâtei să vândă reclamantei SC A.C. SA Braşov suprafaţa de teren de 22.203 mp – C.F. Braşov, iar în caz contrar hotărârea să ţină loc de act de vânzare - cumpărare; totodată s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei SC A.C. SA Braşov în C.F.;
- obligarea pârâţilor să vândă reclamanţilor P.G. şi P.L.Z. terenul de 6.000 mp – C.F. Braşov, iar în caz contrar, hotărârea să ţină loc de act de vânzare - cumpărare şi a dispus înscrierea dreptului de proprietate a reclamanţilor P.G. şi P.L.Z. în C.F.;
- obligarea pârâtei să vândă reclamantei SC A.C. SA terenul de 66.348,87 mp – C.F. Braşov, şi terenul de 5.214,93 mp – C.F. Braşov, iar în caz contrar hotărârea să ţină loc de act de vânzare - cumpărare.
- înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei SC A.C. SAîn C.F.
La pronunţarea hotărârii de mai sus instanţa de fond a reţinut că prin promisiunea de vânzare – cumpărare autentică din 18 noiembrie 1999 pârâta s-a obligat să vândă reclamanţilor 28.203 mp teren, iar prin actul juridic autentic din 6 ianuarie 2003 s-a avut în vedere o suprafaţă totală de 75.636,25 mp, iar raportat la aceste două acte autentice a admis pretenţiile reclamanţilor.
Instanţa de fond a înlăturat la pronunţarea hotărârii de mai sus, clauza de dezicere invocată de pârâtă în ce îi privesc pe reclamanţi, apreciind că pârâta este în culpă pentru neexecutarea obligaţiei de a vinde şi doar promitenţii cumpărători pot cere dublul sumei plătite când ar renunţa la încheierea contractului.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins de Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 23 din 14 februarie 2008, instanţa de apel interpretând dispoziţiile art. 1068 C. civ. în sensul că numai creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care nu şi-a exercitat la timp obligaţia, fie îndeplinirea obligaţiei principale, fie clauza penală, iar debitorul obligaţiei cu clauză penală nu are un drept de opţiune, neputând deci să refuze executarea.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs pârâta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3755 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, recursul pârâtei a fost admis, Decizia recurată a fost modificată şi admiţându-se apelul pe care pârâta l-a declarat împotriva sentinţei Tribunalului a schimbat în tot această sentinţă în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor SC A.C. SA Braşov, P.G. şi P.L.Z., instanţa de recurs găsind întemeiate motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
La data de 30 decembrie 2008, SC A.C. SA Braşov, P.G. şi P.L.Z. au formulat contestaţie în anularea deciziei din recurs, invocând ca temei de drept art. 318 alin. (1) prima teză şi art. 317 pct. 2 C. proc. civ.
Motivul de contestaţie în anulare întemeiat pe art. 318 prima teză C. proc. civ. priveşte modul de soluţionare a petitelor din acţiune care se referă la obligarea pârâtei M.M.E. să vândă reclamantei SC A.C. SA Braşov suprafeţele de teren de 22.203 mp şi 66.348,87 mp.
Contestatorii au precizat că instanţa de recurs a apreciat greşit starea de fapt – că M.M.E. a acţionat în calitate de mandatară a promitentului vânzător R.A. şi că această promisiune de vânzare - cumpărare era afectată de condiţia suspensivă a obţinerii certificatului de urbanism pentru comasare şi dezmembrare.
În realitate M.M.E. devenise – la data promovării acţiunii – proprietară prin succesiune şi partaj succesoral.
Contestatorii au mai precizat că instanţa de recurs a reţinut greşit cele referitoare la condiţia suspensivă ce afecta promisiunea de vânzare - cumpărare, întrucât această condiţie a încetat prin realizarea comasării şi dezmembrării.
Motivul de contestaţie în anulare întemeiat pe art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., priveşte modul de soluţionare a petitului din acţiune referitor la obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare - cumpărare către reclamanţii P.G. şi P.L.Z.
Contestatorii au precizat că deşi instanţa de recurs a reţinut că acest capăt de cerere nu intra în competenţa materială de soluţionare de către o instanţă comercială, s-a pronunţat în cauză prejudiciindu-i.
În legătură cu contestaţia în anulare de faţă, se reţin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 prima teză C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În hotărârea instanţei de recurs s-a consemnat că în speţa dedusă judecăţii nu s-a dovedit îndeplinirea niciuneia dintre condiţiile suspensive, fiind incidente dispoziţiile art. 1017, art. 1004, art. 1011 C. civ.
Cum însă în cauză pârâta M.M.E. a devenit proprietară prin succesiune şi partaj succesoral a promitentului R.A. şi cum prin actul autentic din 29 octombrie 2003 de dezmembrare şi comasare, cele două condiţii suspensive au fost îndeplinite, contestaţia în anulare se dovedeşte a fi întemeiată şi se va admite, urmând a fi admisă, hotărârea atacată urmând a fi anulată, cu reluarea judecării recursului pârâtei.
În conformitate cu prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În considerentele hotărârii pronunţată de instanţa de recurs s-a reţinut că motivul de recurs privind greşita obligare a pârâtei de a vinde reclamanţilor persoane fizice terenul de 6.000 mp C.F. Braşov, excede jurisdicţiei comerciale, raporturilor juridice dintre persoanele fizice lipsindu-i elementul esenţial de comercialitate.
Textul art. 159 pct. 2 C. proc. civ. stabileşte că necompetenţa este de ordine publică când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Întrucât cele reţinute de instanţa de recurs şi consemnate la alineatul precedent nu se regăsesc în dispozitivul deciziei atacate cu contestaţie în anulare, urmează ca şi din perspectiva criticilor vizând art. 317 alin. (1) pct. 2 să fie admisă contestaţia în anulare, hotărârea instanţei de recurs să fie anulată şi să se stabilească termen, cu citarea părţilor, pentru rejudecarea recursului pârâtei M.M.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de SC A.C. SA Braşov, P.G. şi P.L.Z. împotriva deciziei nr. 3755 din 11 decembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Anulează Decizia contestată şi stabileşte termen de judecată pentru recurs la data de 29 septembrie 2009, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1287/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1300/2009. Comercial → |
|---|
