ICCJ. Decizia nr. 1302/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1302/2009
Dosar nr. 43148/3/2006
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 7174 din 11 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins ca fiind lipsită de interes acţiunea formulată de reclamanta SC S.A. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC S.E. SRL, prin lichidator judiciar H.M.E. şi SC E.S. SRL.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta SC S.A. SRL, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apelanta a formulat şi cerere de repunere în termenul de apel, motivat de faptul că din punctul său de vedere sentinţa nu a fost comunicată niciodată. Sub acest aspect a susţinut că sentinţa trebuia comunicată la sediul procesual ales, respectiv la sediul apărătorului ales, unde funcţionează o registratură.
Prin Decizia comercială nr. 438 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea de repunere în termen şi a admis excepţia tardivităţii declarării apelului.
Pe cale de consecinţă, a respins apelul, ca tardiv formulat.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că cererea de repunere în termen nu îndeplineşte cerinţele legale, deoarece apelanta nu a făcut dovada unor împrejurări mai presus de voinţa acesteia care să o fi împiedicat să promoveze calea de atac în termenul legal.
Cât priveşte excepţia tardivităţii declarării apelului a reţinut că, potrivit dovezii de comunicare, sentinţa pronunţată de judecătorul fondului a fost comunicată apelantei - reclamante la data de 16 iulie 2008 la sediul procesual ales. Pe această dovadă s-a consemnat de către agentul procedural că nu a fost găsită nicio persoană la adresa indicată, comunicarea fiind, deci, realizată prin afişare, cu respectarea art. 921 C. proc. civ.
Au fost, astfel, înlăturate apărările apelantei cu privire la programul de registratură şi numărul angajaţilor care deservesc acest serviciu, pentru a combate cele constatate de agentul procedural, funcţionar public. Datorită calităţii pe care o are, consemnările sale cuprinse în dovada de comunicare se bucură de autoritate, nefiind admisibile probe în combaterea celor constatate de agent, cât şi verificarea înscrierii în fals împotriva dovezii de comunicare a sentinţei, de către instanţă reţinându-se sub acest aspect că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 183 şi urm. C. proc. civ., deoarece actul nu a fost produs de vreuna din părţi şi opus părţii care formulează cererea de înscriere în fals.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs invocând critici subsumate motivelor de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 şi 5 C. proc. civ.
În privinţa primului motiv de recurs, a arătat că pretinsa comunicare a sentinţei de fond este lovită de nulitate, întrucât afişarea s-a făcut pe uşa principală a locuinţei destinatarului deşi clădirea este un imobil cu 8 etaje şi nu un bloc de locuinţe, iar instanţa de apel trebuia să dea eficienţă, în acest caz, dispoziţiilor art. 92 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora pentru clădirile compuse din mai multe imobile, în cazul în care administratorul, portarul sau cel care, în mod obişnuit îl înlocuieşte, este lipsă şi nu există alte indicaţii, afişarea se face întotdeauna pe uşa principală a clădirii.
O altă critică vizează afişarea fără indicarea etajului corpului de clădire şi cu indicarea greşită a destinatarului, conform art. 92 alin. (3) şi (6) C. proc. civ., procedura de comunicare a actelor emise de instanţa de fond, pentru clădirile compuse din mai multe imobile, nefiind valabilă, sub sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în ipoteza în care nu a fost menţionat etajul, sau apartamentul, dacă acesta a fost indicat de parte.
Sub acest aspect, s-a arătat că pe dovada de comunicare s-a menţionat şoseaua, fără indicarea corpului de clădire şi a etajului precum şi că afişarea s-a făcut la sediul altei persoane juridice, anume SC S.A. SRL şi nu la sediul SCA Ţ.Z.A. Bucureşti, astfel că soluţia respingerii cererii de repunere în termen şi de respingere a apelului ca tardiv formulat este afectată de nelegalitate.
Prin ultima critică, din cadrul acestui motiv de recurs, s-a arătat că în ipoteza în care s-ar admite ca fiind corectă procedura de comunicare prin afişare, singura posibilitate de a combate atestările agentului procedural era procedura înscrierii în fals, respingerea acestei probe de către instanţă fiind nelegală faţă de dispoziţiile art. 100 alin. (4) C. proc. civ. combinat cu art. 180 – art. 184 C. proc. civ.
În cadrul motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a arătat că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. atunci când respingând cererea de înscriere în fals a reţinut că împotriva consemnărilor cuprinse în dovada de comunicare a agentului procedural nu se admite niciun fel de probă, încălcându-se astfel dreptul la apărare, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, recurenta - reclamantă a menţionat sediul unde urma să fie citată, sens în care procedura de comunicare a hotărârii instanţei de fond a fost îndeplinită prin afişare la adresa destinatarului indicată, cu respectarea art. 92 şi art. 921 C. proc. civ., în condiţiile în care nicio persoană nu a fost găsită astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ., recurenta - reclamantă nu poate invoca propria culpă sub aspectul lipsei anumitor menţiuni neindicate în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, sancţiunea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în cazul acestei neregularităţi a actului de procedură, este nulitatea relativă şi nu absolută, încât invocarea direct în recurs a acesteia nu este posibilă, conform art. 108 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile în care, în apel, recurenta - reclamantă nu a adus astfel de critici, ci doar legate de afişarea actului de procedură sub aspectul caracterului excepţional al acesteia şi a faptului că, la 16 iulie 2008, la sediul SCA Ţ.Z.A., exista personal specializat în preluarea corespondenţei, ceea ce face puţin probabilă veridicitatea menţiunii că actul de procedură a fost afişat deoarece „nicio persoană nu a fost găsită".
Cât priveşte încălcarea art. 100 alin. (4) C. proc. civ. combinat cu art. 180 – art. 184 C. proc. civ., este adevărat că procedura cercetării falsului este la îndemâna părţilor şi în ipoteza actului întocmit de agentul procedural dar instanţa civilă nu era competentă material să constate falsul, în cauză, competenţa aparţinând instanţei penale, cât timp nu s-a făcut dovada, că acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris pentru a se putea analiza pe cale incidentală, falsul, conform art. 184 C. proc. civ., iar din dosar nu rezultă că partea a solicitat suspendarea judecăţii şi sesizarea organelor competente.
Prin urmare, nici din acest punct de vedere, nu se poate reţine nelegalitatea hotărârii, în sensul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, soluţionarea excepţiei de tardivitate a apelului prin calcularea termenului de apel în raport de data comunicării hotărârii instanţei de fond reeşită din actul de procedură şi aceea a datei declarării căii de atac, este legală.
Prin ultimul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat încălcarea dreptului la apărare prin respingerea probei privind constatarea falsului de către instanţă, motiv, de asemenea, nefondat pentru considerentele deja arătate, respingerea probei de către instanţă când nu sunt îndeplinite condiţiile legii neechivalând, în cauză, cu încălcarea dreptului la apărare prevăzut în Constituţie şi de C.E.D.O.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.A. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 438 din 8 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1300/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1303/2009. Comercial → |
|---|
