ICCJ. Decizia nr. 1303/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1303/2009
Dosar nr. 5098/103/2007
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 354 din 10 iunie 2008, Tribunalul Neamţ a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta D.G.F.P. Neamţ în contradictoriu cu SC D. SRL şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamţ.
S-a reţinut de prima instanţă că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, revizuienta D.G.F.P. Neamţ a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1955/COM/2007 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În drept revizuienta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În motivare revizuienta a arătat că Tribunalul Neamţ a respins cererea D.G.F.P. de anulare a menţiunii radierii SC D. SRL Pipirig de la O.R.C. Neamţ ca inadmisibilă, motivat de faptul că încheierile judecătorului delegat la O.R.C. sunt susceptibile doar de recurs, a cărui competenţă de soluţionare este dată Curţii de Apel Bacău.
Examinând cererea de revizuire, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin hotărârea a cărei revizuire este solicitată, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de D.G.F.P. Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii SC D. SRL Pipirig şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamţ. În cauză, reclamanta D.G.F.P. Neamţ, solicitase să se constate nulitatea absolută a radierii SC D. SRL dispusă de judecătorul delegat la O.R.C.
Pentru a pronunţa hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv sentinţa civilă nr. 1955 din 28 septembrie 2007, instanţa a reţinut că Tribunalul nu are competenţă de a se pronunţa asupra legalităţii încheierii judecătorului delegat la O.R.C. şi că împotriva încheierii judecătorului delegat se poate exercita doar recurs, competenţa materială a recursului revenind Curţii de Apel.
Cu privire la motivele invocate în actuala cauză de revizuientă referitoare la pronunţarea încheierii judecătorului delegat de radiere a societăţii în timp ce exista o cerere pe rolul Tribunalului pentru deschiderea procedurii insolvenţei, se constată că aceste motive ar fi putut fi valorificate într-un eventual recurs împotriva Încheierii judecătorului delegat, recurs aflat în competenţa materială a Curţii de Apel.
În cauză se constată că nu au incidenţă prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Nu se poate reţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.
Într-adevăr instanţa nu a analizat legalitatea Încheierii judecătorului delegat, şi aceasta întrucât examinarea legalităţii acestei încheieri este de competenţa Curţii de Apel în cadrul recursului şi nu în competenţa Tribunalului. Tribunalul nu poate desfiinţa încheierea judecătorului delegat, astfel încât examinarea motivului invocat de recurentă este inutil.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Neamţ a promovat apel revizuienta D.G.F.P. Neamţ, considerând-o nelegală, motivat de faptul că deşi a solicitat deschiderea procedurii simplificate şi intrarea în faliment, instanţa, prin sentinţa a cărei revizuire a cerut-o, a dispus radierea societăţii comerciale debitoare.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 65 din 30 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, D.G.F.P. Neamţ solicitând admiterea recursului său şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi apoi a cererii sale de revizuire, constatându-se nulitatea radierii SC D. SRL.
În motivarea recursului său revizuienta, după ce face o prezentare şi o critică a aspectelor ce ţin de fondul cauzei privind radierea SC D. SRL, susţine că în cauză îşi au aplicare prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât radierea debitoarei s-a făcut cu încălcarea acestor prevederi, neobservându-se faptul că la data constatării radierii exista o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanţa de apel în mod temeinic, prin interpretarea şi aplicarea corectă a legii a respins apelul revizuientei, menţinând soluţia instanţei de fond de respinge, ca nefondată, a cererii de revizuire.
În mod corect s-a reţinut că în cauză nu se regăseşte motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. invocat de revizuientă, respectiv că instanţa s-ar fi pronunţat asupra a ceea ce nus-a cerut sau nu s-ar fi pronunţat asupra unui lucru cerut şi că motivele invocate prin revizuire puteau fi valorificate într-un eventual recurs împotriva încheierii judecătorului delegat.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuenta D.G.F.P. Neamţ împotriva deciziei nr. 65/2008 din 30 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1302/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1304/2009. Comercial → |
|---|
