ICCJ. Decizia nr. 1304/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1304/2009
Dosar nr. 5487/100/2007
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 555, pronunţată la data de 16 aprilie 2008, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâta SC K.P. SA a anulat hotărârea din 10 octombrie 2006 a Adunării generale a acţionarilor din cadrul societăţii pârâte şi a dispus ca această hotărâre să fie menţionată în Registrul Comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, după rămânerea sa irevocabilă, respingând celelalte capete de cerere.
Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, deşi prin statutul societăţii nu s-a stabilit un alt mod de convocare, nu s-a respectat procedura prevăzută de lege cu privire la convocarea adunării generale în discuţie, iar în cuprinsul convocatorului, afişat la sediul societăţii, nu a fost trecut textul integral al propunerilor pentru modificarea actului constitutiv, situaţie în care reclamantul nu şi-a putut exprima voinţa în legătură cu punctele înscrise pe ordinea de zi.
Cu referire la celelalte capete de cerere formulate de reclamant prin precizarea la acţiune, aceeaşi instanţă a reţinut că acestea sunt, în parte, prematur formulate, iar, în parte, inadmisibile, întrucât pentru soluţionarea lor sunt prevăzute alte proceduri şi competenţe, iar, în ce priveşte calitatea de acţionar a reclamantului, contestată de pârâtă motivat de transmiterea acţiunilor deţinute de acesta numitului V.M., a considerat că pârâta nu a combătut cu probe susţinerile reclamantului, în sensul că nu a făcut nicio tranzacţie cu acţiunile.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj, prin Decizia nr. 209, pronunţată la data de 30 octombrie 2008, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o şi a respins cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamantul A.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că, dintr-un moment anterior convocatorului, respectiv de la data pierderii posesiei acţiunilor deţinute la societatea pârâtă prin transmiterea acestora numitului V.M. care le deţine - prezumţia de bună - credinţă fiind îndeplinită faţă de posesor, conform art. 1909 C. civ., întrucât pentru acţiunile la purtător legea specială, respectiv art. 99 din Legea nr. 31/1990, nu prevede o altă formalitate - reclamantul nu mai are calitatea de acţionar al societăţii pârâte în lipsa acţiunilor la purtător; că reclamantul nu a răsturnat prezumţia de bună - credinţă în deţinerea acţiunilor de către V.M. şi nu a justificat interesul de a solicita anularea unei hotărâri a acţionarilor acestei societăţi pe considerentul unor neregularităţi ale convocatorului.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimatul - reclamant, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor invocate recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a dat o greşită interpretare faptului juridic al tradiţiunii acţiunilor de la acesta la V.M., a nesocotit dispoziţiile legii speciale, care primează, considerând aplicabile, în speţă, prevederile art. 1909 şi art. 1169 C. civ. şi a interpretat, greşit, probele administrate, reţinând că reclamantul nu mai are calitatea de acţionar al societăţii pârâte, în lipsa dovezii clare a voinţei sale juridice de a înstrăina acţiunile numitului V.M., fără a preciza relevanţa reiterării aspectelor privind fondul cauzei, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deşi rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecăţii ori înţelesul lui, instanţa de apel, prin interpretarea greşită dată acestuia îi alterează, în mod substanţial, natura sau înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic.
Este de observat că interpretarea situaţiei de fapt, cu referire la tradiţiunea acţiunilor de la recurentul - reclamant la V.M., nu justifică invocarea precitatului motiv bazat, exclusiv pe denaturarea actului juridic.
Cum legiuitorul comercial nu a reglementat nici regula prevăzută de art. 1909 alin. (1) C. civ., potrivit căreia, în principiu, posesorul unui bun mobil devine proprietarul lucrului posedat chiar din momentul şi prin faptul posesiei şi nici regula prevăzută de art. 1169 C. civ., în conformitate cu care cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească şi cum potrivit art. 1 teza a II-a C. com. atunci când dispoziţiile comerciale nu dispun se aplică „codicele civil", cu referire la întreaga materie civilă, inclusiv procedura civilă, se constată că, evocând prevederile art. 1909 C. civ., în contextul stabilirii momentului transmiterii dreptului de proprietate a acţiunilor la purtător, calificate ca fiind bunuri mobile, de la recurentul - reclamant la numitul V.M., ca fiind momentul predării lor efective; apreciind că pentru acţiunile la purtător legea specială nu prevede o altă formalitate, întrucât, potrivit art. 99 din Legea nr. 31/1990 dreptul de proprietate asupra acestora se transferă prin simpla lor tradiţiune şi considerând că reclamantul nu a produs probe care să răstoarne prezumţia bunei - credinţe în deţinerea acţiunilor la purtător de către V.M., instanţa de apel nu a încălcat principiul „specialia generalibus derogant", aşa încât motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă, iar critica vizând greşita stabilire a situaţiei de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată pe calea recursului în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei atacate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva deciziei civile nr. 209/2008 din 30 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1308/2009. Comercial → |
|---|
