ICCJ. Decizia nr. 1446/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1446/2009
Dosar nr. 148/98/2008
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 110 din 3 martie 2008 pronunţată în dosar nr. 148/98/2008 al Tribunalului Ialomiţa s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC D.D.H. SRL Bucureşti împotriva pârâtei SC A.Ţ.A. SA, sucursala Slobozia, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 191.874 lei reprezentând diferenţă despăgubire conform contractului de asigurare.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă – investită prin sentinţa civilă nr. 1555/2007 a Judecătoriei Urziceni ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale întemeiate pe dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. – a reţinut în esenţă că la data de 8 ianuarie 2007 între reclamantă, în calitate de asigurat şi pârâtă în calitate de asigurator s-a încheiat contractul de asigurare prin care fondul piscicol din ferma Ratca, comuna Jilavele, județul Ialomiţa, a fost asigurat pentru riscurile generale şi speciale prevăzute la pct. 5 din clauza 54-0/3 precum şi pentru cele speciale menţionate în anexa la poliţia de asigurare.
Raportat la clauzele contractului de asigurare precum şi la procesul - verbal şi nota de constatare din 8 şi respectiv 15 mai 2007 rezultă că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei anterior menţionată este neîntemeiată, deoarece documentele arătate atestă că în urma creşterii în exces a vegetaţiei din bazinul piscicol s-a produs asfixierea unei cantităţi de 75 tone peşte pentru care reclamanta a încasat o despăgubire de 117.126 lei şi a arătat că nu mai are alte pretenţii în legătură cu această daună.
Totodată, arată Tribunalul, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei alte cantităţi de peşte deteriorat ca urmare a producerii evenimentului asigurat, în afară de cele menţionate în procesul - verbal din 8 mai 2007, la dosar nefiind depus şi procesul - verbal din 11 mai 2007 invocat în acest sens.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin Decizia nr. 460 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 160.406 lei precum şi 6.701 lei cheltuieli de judecată cu motivarea că procesul - verbal din 15 mai 2007 întocmit în prezenţa părţilor, atestă că prin producerea evenimentului asigurat reclamanta, prin pierderea unei cantităţi de 75 tone peşte, a suferit un prejudiciu estimat valoric la suma de 367.500 lei.
În aceste condiţii, pârâta fără niciun temei legal sau convenţional a reţinut 50% din suma datorată cu titlu de despăgubire, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că reprezentantul reclamantei a dat pârâtei la data de 5 mai 2007 cu ocazia plăţii unei părţi din despăgubire, o declaraţie conform căreia nu mai are alte pretenţii, câtă vreme acesta nu avea un mandat special din partea societăţii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC A.Ţ.A. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că instanţa de apel interpretând greşit clauza cuprinsă în art. 39 a contractului de asigurare, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia.
Conform clauzei amintite anterior, despăgubirile se plătesc în maximum 30 de zile de la depunerea documentaţiei, în baza acordului scris al asiguratului cu privire la sumele cuvenite.
În consecinţă, existând şi acordul cerut, după efectuarea plăţii, în aceste condiţii, este evident, susţine recurenta, că potrivit convenţiei părţilor, asiguratul nu mai poate ridica ulterior alte pretenţii. Sub acest aspect este eronat şi argumentul instanţei de apel în sensul că în lipsa unui mandat special din partea societăţii, declaraţia reprezentantului acesteia nu produce niciun efect câtă vreme potrivit art. 70 şi art. 701 din Legea nr. 31/1990, actele încheiate de administratorul societăţii sunt considerate ca fiind ale societăţii şi produc consecinţe juridice în patrimoniul acesteia.
De asemenea, arată recurenta, prin Decizia pronunţată, instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 261 pct. 3 şi 5 C. proc. civ. deoarece nu a precizat care este temeiul de drept pe baza căruia şi-a format convingerea că apelul este fondat, obligând-o totodată la plata daunelor cauzate ca urmare a unui complex de riscuri, din care unul singur era asigurat, respectiv dezvoltarea excesivă a vegetaţiei acvatice.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Curtea constată că este nefondat.
Conform clauzei 54-0/3 din anexa la poliţa de asigurare riscul special asigurat constă în „moartea peştilor produsă de dezoxigenarea apei datorită activităţii microbiologice a vegetaţiei în exces, care conduce la modificarea constituenţilor chimici normali ai apei (inclusiv PH-ul), situaţie certificată în baza unui buletin de analiză emis de autorităţile competente", risc care s-a produs şi a generat litigiul dintre părţi, împrejurare care are drept consecinţă examinarea obligaţiilor părţilor raportat la termenii contractului încheiat.
Pentru ipoteza producerii riscului asigurat, părţile au convenit, potrivit art. 39 că despăgubirile se plătesc, în termenul stabilit de către asigurator în baza documentaţiei şi a acordului scris al asiguratului asupra sumelor cuvenite, suma achitată cu acest titlu urmând a fi diminuată, după cum rezultă din art. 35 cu ratele de primă scadente până la expirarea asigurării, alte reţineri şi franşiza stabilită în poliţă, fără ca despăgubirea să poată depăşi cuantumul daunei ori suma la care s-a făcut asigurarea, conform art. 36.
Din această perspectivă, rezultă că acordul reprezentantului societăţii de a primi o sumă stabilită de asigurator care a apreciat că riscul asigurat a contribuit doar în proporţie de 50% la producerea pagubei pentru că au mai existat şi alţi factori favorizanţi, nu are în speţă semnificaţia renunţării asiguratului la posibilitatea sesizării instanţei pentru obţinerea reparării prejudiciului suferit, respectiv pentru determinarea întinderii acestuia în acord cu clauzele contractuale.
În acest context, se impune şi precizarea că asiguratorul are, conform contractului, posibilitatea diminuării sumei achitate cu titlu de despăgubire, însă, doar pentru ipotezele expres prevăzute la art. 35 şi evident sub rezerva justificării unui atare mod de calcul.
De altfel, dând eficienţă tocmai clauzelor contractuale anterior menţionate, instanţa de apel a interpretat corect convenţia părţilor, pronunţând o soluţie legală şi deşi nu a menţionat în considerentele deciziei niciun text legal, dezvoltarea argumentelor indică faptul că au fost examinate prin perspectiva obligaţiilor asumate, raportat la dispoziţiile art. 969 C. civ.
În aceste condiţii, rezultă că prin argumentarea soluţiei în considerarea clauzelor contractuale şi a probelor administrate în cauză, Curtea de Apel, a arătat, în sinteză motivele pentru care a admis apelul, astfel încât nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 261 alin. (3) şi (5) C. proc. civ.
Prin urmare, Decizia recurată fiind legală va fi menţinută ca atare, ca efect al respingerii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 460 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1441/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1447/2009. Comercial → |
|---|
