ICCJ. Decizia nr. 1441/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1441/2009
Dosar nr. 380/59/2008
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de arbitrare înregistrată la 13 septembrie 2006 reclamanta SC M.C. SRL Arad cheamă în judecată pe pârâta SC G.C.B. SRL Arad solicitând Tribunalului arbitral să se constate încetarea de drept cu data de 8 septembrie 2006 a contractului din 17 aprilie 2006 încheiat între părţi, din culpa exclusivă a pârâtei, să fie obligată pârâta la restituirea avansului în sumă de 2.361.238,36 lei cu titlu de plată nedatorată şi la stabilirea penalităţilor pentru întârzierea în executarea lucrărilor sau pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, precum şi la plata dobânzii asupra acestor sume până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea şi completarea de acţiune formulată la 10 noiembrie 2006 reclamanta solicită Tribunalului arbitral, în principal, să se constate desfiinţarea de drept a contractului din 17 aprilie 2006 dintre părţi, cu data de 8 septembrie 2006, în temeiul pactului comisoriu cuprins în art. 13.2 din contract, iar, în subsidiar, să se dispună rezoluţiunea – în principal, ori rezilierea – în subsidiar, a contractului pentru neexecutarea/executarea necorespunzătoare culpabilă a obligaţiilor de către pârâtă, obligarea pârâtei la restituirea avansului de 2.361.238,86 lei, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 138.563,85 euro până la 7 septembrie 2006 şi a celor care se vor acumula până la data plăţii efective, precum şi la dobânzi legale pentru toate sumele de bani purtătoare de dobândă la care va fi obligată pârâta, obligarea pârâtei la daune - interese reprezentând cheltuielile totale pentru remedierea lucrărilor executate în mod necorespunzător şi pentru cele neexecutate al căror cuantum urmează a fi determinat printr-o expertiză tehnică de specialitate.
La termenul din 15 februarie 2008 reclamanta precizează că renunţă la judecată în privinţa capătului de cerere privind obligarea pârâtei la daune - interese reprezentând cheltuielile totale pentru remedierea lucrărilor executate în mod necorespunzător şi pentru cele neexecutate, al căror cuantum urma a fi determinat printr-o expertiză tehnică de specialitate.
La data de 24 octombrie 2006 pârâta formulează întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care solicită constatarea rezilierii contractului prin acordul părţilor, obligarea reclamantei la plata sumei de 54.762 lei reprezentând diferenţa între avansul achitat şi valoarea lucrărilor efectuate, iar – în subsidiar – solicită ca, în cazul opunerii reclamantei la rezilierea de comun acord, să se dispună încetarea contractului din culpa exclusivă a reclamantei şi obligarea acesteia la plata sumei de 141.102,12 euro reprezentând daune - interese, cu cheltuieli de judecată.
La 24 noiembrie 2006 pârâta îşi precizează cererea reconvenţională înlăturând petitul privind rezilierea prin acordul părţilor şi menţionând că petitul cererii reconvenţionale rămâne cel solicitat în subsidiar.
Prin hotărârea nr. 4 din 7 martie 2008 Tribunalul arbitral, comisia de arbitraj comercial de pe lângă C.C.I. Arad, admite în parte acţiunea reclamantei şi dispune rezilierea contractului de execuţie lucrări din 17 aprilie 2006 (antrepriză) încheiat de părţi, obligă pe pârâtă la restituirea către reclamantă a sumei de 2.090.647 lei din avansul pe care aceasta l-a achitat în baza contractului menţionat, respinge cererea de obligare a pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 138.563,85 euro reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 7 septembrie 2006, obligă pe pârâtă la plata dobânzii legale aferente sumei de 2.090.647 lei, calculată de la data de 8 septembrie 2006 până la data plăţii efective, ia act de renunţarea la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune - interese reprezentând cheltuielile necesare remedierii lucrărilor executate în mod necorespunzător de către pârâtă şi pentru cele neexecutate şi respinge în totalitate cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă, cu 79.596 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Împotriva hotărârii arbitrale menţionate pârâta SC G.C.B. SRL Arad în calitate de reclamantă formulează acţiune în anulare prin care, întemeindu-se în drept pe prevederile art. 364 lit. e) şi f) C. proc. civ., solicită anularea hotărârii arbitrale atacate şi – după rejudecarea cererii principale şi a cererii reconvenţionale – să se admită în parte acţiunea introductivă formulată de SC M.C. SRL în sensul dispunerii rezilierii contractului din 2006 începând cu data de 7 septembrie 2006 din culpa exclusivă a acesteia, să se admită cererea sa reconvenţională în acelaşi sens, din culpa exclusivă a pârâtei reconvenţionale şi să fie obligată aceasta la plata sumei de 54.762 lei reprezentând contravaloarea diferenţei dintre avansul primit de 2.361.238,86 lei şi valoarea materialelor achiziţionate şi a manoperei efectuate, precum şi a sumei de 141.102,12 euro reprezentând daune - interese, cu cheltuieli de judecată, solicitând – în temeiul alin. (3) al art. 365 C. proc. civ. – şi suspendarea executării hotărârii atacate.
La data de 5 iunie 2008 reclamanta în acţiunea în anulare formulează cerere de renunţare la judecată cu privire la capătul de cerere nr. 2 pct. 2 privind obligarea pârâtei reconvenţională la suma de 141.102,12 euro, echivalent în lei la data de 23 aprilie 2008, respectiv 507.969 lei (1 euro = 3,6 lei).
La data de 21 mai 2008 reclamanta solicită instanţei să dispună şi ridicarea sechestrului judiciar aplicat materialelor aflate pe şantierul construcţiei în litigiu, aplicat de Tribunalul Arbitral la cererea sa.
Prin sentinţa civilă nr. 28 din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, respinge acţiunea în anulare formulată împotriva hotărârii arbitrale nr. 4 din 7 martie 2008, respinge cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, ia act de renunţare a reclamantei la judecarea capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei reconvenţionale la plata sumei de 141.102,12 euro cu titlu de daune - interese şi admite cererea de ridicare a sechestrului judiciar formulată de reclamantă şi, în consecinţă, dispune ridicarea acestei măsuri asigurătorii aplicate prin încheierea de şedinţă din 2 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Arbitral asupra bunurilor existente pe şantierul SC M.C. SRL din Arad, şi cuprinse în procesul - verbal întocmit de executorul judecătoresc H.P. la data de 17 octombrie 2006.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că – în speţă – motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. e) C. proc. civ. nu poate fi primit, neputându-se susţine cu temei că hotărârea contestată ar fi fost pronunţată în afara cadrului legal sub aspectul termenului de soluţionare a litigiului câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că ar fi notificat, atât pârâtei cât şi Tribunalului Arbitral, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea arbitrajului, iar la data de 20 aprilie 2007, când instanţa arbitrală a propus ambelor părţi prelungirea termenului de soluţionare a litigiului arbitral motivat de împrejurarea că în cauză nu s-au finalizat expertizele dispune, termenul de cinci luni reglementat de art. 3533 alin. (1) C. proc. civ., fusese deja depăşit, în plus, reclamanta însăşi precizând la acea dată că a luat legătură cu experţii tehnici în construcţii, desemnaţi în cauză, şi care au solicitat acordarea a încă unui termen de cel puţin o lună. Mai reţine instanţa că nici motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ. nu poate fi acceptat întrucât reclamanta nu probează că Tribunalul Arbitral nu s-ar fi pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv cu privire la identificarea părţii aflată în culpă pentru neexecutarea contractului a cărui reziliere a dispus, faţă de menţionarea expresă în hotărârea arbitrală atacată că „lucrările executate sunt neconforme cu proiectul din culpa pârâtei - SC G.C.B. SRL care „a încălcat obligaţii esenţiale pe care şi le-a asumat prin contract", reclamanta însăşi arătând prin acţiunea în anulare promovată că instanţa de arbitraj a reţinut faptul că aceasta „se află în culpă faţă de neexecutarea corespunzătoare calitativ a construcţiei respective, fiind singurii răspunzători pentru aceasta". Reţine – de asemenea – instanţa că niciuna dintre ipotezele evocate de art. 364 lit. f) C. proc. civ. nu pot permite instanţei de judecată ce efectuează controlul asupra hotărârii arbitrale să abordeze din nou fondul litigiului cum doreşte, de fapt, reclamanta.
Pentru a respinge cererea de suspendare a hotărârii atacate instanţa a reţinut că sumele la plata cărora reclamanta a fost obligată prin hotărârea arbitrală în cauză fuseseră deja achitate către SC M.C. SRL, împrejurare raportat la care nu se mai justifică nici menţinerea măsurii asigurătorii dispusă de Tribunalul Arbitral.
Împotriva sentinţei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea art. 361 C. proc. civ., art. 364 lit. e), f), g), i) C. proc. civ. şi art. 366 alin. (2) C. proc. civ. în temeiul dispoziţiilor art. 304 - art. 3041 C. proc. civ. coroborat cu art. 365 alin. (1) C. proc. civ. în principal casarea sentinţei recurate, admiterea acţiunii în anulare, anularea hotărârii arbitrale şi retrimiterea cauzei spre judecarea fondului la Curtea de Apel Timişoara şi, în subsidiar, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în anulare, anularea hotărârii arbitrale, judecarea în fond a cererii principale de arbitrare şi a cererii reconvenţionale şi, pe cale de consecinţă, admiterea în parte a acţiunii introductive în sensul dispunerii rezilierii contractului din 2006 începând cu data de 7 septembrie 2006, admiterea cererii sale reconvenţionale în acelaşi sens, din culpa exclusivă a reclamantei - pârâte reconvenţionale, şi obligarea acesteia la plata sumei de 54.762 lei reprezentând contravaloarea diferenţei dintre avansul primit de 2.361.238,86 lei şi valoarea materialelor achiziţionate şi manoperei efectuate, cu cheltuieli de judecată.
În fundamentarea recursului său recurenta invocă pentru prima dată motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. g) şi i) C. proc. civ., arătând că hotărârea arbitrală nu poartă semnăturile arbitrilor care au pronunţat-o, lipsa semnăturilor reprezentând un motiv de ordine publică pe care prima instanţă ar fi trebuit să-l fi invocat din oficiu, fiind incidente şi dispoziţiile imperative prevăzute de art. 361 lit. g) C. proc. civ., precum şi că hotărârea arbitrală a fost dată – aşa cum a invocat şi prin acţiunea în anulare – cu depăşirea termenului de 7 luni stabilit imperativ de art. 3533 C. proc. civ. fără un acord scris în acest sens al părţilor în litigiu, fiind incident motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. e) C. proc. civ. şi că – aşa cum a precizat şi prin acţiunea în anulare – Tribunalul Arbitral nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra stabilirii culpei cărei părţi a fost avută în vedere pentru a dispune rezilierea contractului în litigiu, fiind incident motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ.
În recursul său recurenta formulează şi critici vizând soluţia pronunţată de tribunalul arbitral pe fondul cauzei, instanţa arbitrală stabilind eronat situaţia de fapt şi de drept, apreciind greşit probele administrate în cauză, luând în considerare un raport de expertiză contabilă incomplet şi întocmit în mod arbitrar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata solicită respingerea recursului recurentei invocând excepţia nulităţii recursului faţă de neindicarea de către recurentă a motivelor de nelegalitate ale sentinţei recurate, fiind deci incidente dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., şi arătând – pe fondul recursului – că acesta este nelegal întrucât recurenta nu vizează, prin criticile formulate, sentinţa civilă recurată, ci doar hotărârea arbitrală atacată cu acţiune în anulare, motivele de desfiinţare a hotărârii arbitrale prevăzute de art. 364 lit. g), i), e) şi f) C. proc. civ. avute în vedere de recurentă nefiind întemeiate, recurenta nejustificând nici interesul de a invoca pretinsa pronunţare „minus petita" de către Tribunalul Arbitral pentru invocarea căruia ar fi putut justifica un interes eventual partea căreia i s-a admis doar în parte acţiunea arbitrală şi nu partea căreia i s-au respins în totalitate pretenţiile, recurenta formulând şi critici cu privire la soluţionarea fondului litigiului de către instanţa de arbitraj, aspect ce nu poate fi examinat pe calea acţiunii în anulare, recursul fiind astfel nefondat.
Examinând cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimată şi întemeiată pe dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. se constată că aceasta nu este fondată şi urmează a fi respinsă, întrucât, pe de o parte sentinţa recurată neputând fi – potrivit legii, respectiv potrivit art. 366 alin. (2) C. proc. civ. – atacată cu apel, sunt incidente dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., invocate de recurentă, iar pe de altă parte criticile avansate prin recurs fac posibilă încadrarea acestora – conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. – în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reproşând instanţei în fond greşita aplicare a dispoziţiilor art. 364 lit. e), f), g) şi i) C. proc. civ. şi ale art. 361 lit. g) C. proc. civ.
Examinând recursul reclamantei prin prisma criticilor formulate de aceasta referitoare la greşita aplicare de către instanţa judecătorească a dispoziţiilor menţionate se constată că acesta nu este fondat.
Deşi, faţă de dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. coroborate cu ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ., motivele de anulare prevăzute de art. 364 lit. g) şi i) C. proc. civ. invocate de recurentă direct în recurs urmează a nu fi examinate, observăm totuşi că acestea nici nu sunt întemeiate, hotărârea arbitrală fiind semnată de toţi arbitrii, iar recurenta neindicând nici care sunt normele de ordine publică sau dispoziţiile imperative ale legii încălcate de Tribunalul Arbitral.
Cât priveşte motivul de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. e) C. proc. civ. se constată că în sentinţa recurată acesta a fost corect examinat şi judicios respins, întrucât recurenta nu a dovedit că ar fi notificat intimatei şi Tribunalului Arbitral, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea arbitrajului, conform art. 3533 alin. (6) C. proc. civ. şi nici că s-ar fi opus la solicitarea Tribunalului Arbitral de prelungire a termenului ea însăşi solicitând proba cu expertiză, formulând obiecţiuni la raportul de expertiză şi neopunându-se acordării de termene în vederea depunerii de către experţi a raportului de expertiză şi a răspunsurilor la obiecţiuni, solicitând – de asemenea – proba cu martori pentru indicarea adresei cărora a avut nevoie de mai multe termene, sau tergiversând timbrarea capetelor cererii reconvenţionale, astfel că recurenta nu poate invoca propria culpă pentru nerespectarea de către tribunalul arbitral a termenului de 5 luni prevăzut de art. 3533.
Se constată, de asemenea, că în mod corect a respins instanţa judecătorească criticată de recurentă şi susţinerile acesteia încadrate în motivul de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., instanţa reţinând judicios că, faţă de dispozitivul hotărârii pronunţate de Tribunalul Arbitral, rezilierea contractului dintre părţi s-a pronunţat pentru culpa pârâtei – recurenta de faţă, aşa cum rezultă atât din soluţia pronunţată şi cuprinsă în dispozitivul hotărârii, cât şi din considerentele menţionatei hotărâri şi cum a recunoscut expres şi recurenta prin textul acţiunii în anulare promovate împotriva hotărârii arbitrale, precum şi că instanţa de arbitraj nu a pronunţat o hotărâre minus petita, aceasta stabilind culpa recurentei de faţă cu privire la executarea contractului dintre părţi, în litigiu, a cărui reziliere s-a dispus de către Tribunalul Arbitral.
Faţă de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., care precizează că o hotărâre arbitrală poate fi desfiinţată numai pentru motivele expres prevăzute, care nu privesc reexaminarea hotărârii respective sub aspectul soluţionării fondului litigiului de către Tribunalul Arbitral, motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ. nevizând greşita judecată a litigiului în fapt sau în drept, criticile avansate de recurentă cu privire la modul în care Tribunalul Arbitral a stabilit situaţia de fapt şi de drept, a apreciat probele administrate şi a soluţionat cauza dedusă arbitrajului urmează a nu fi examinate.
Astfel fiind, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei împotriva sentinţei menţionate urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta, ca parte căzută în pretenţii, urmează a fi obligată să plătească intimatei suma de 14.280 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.C.B. SRL Arad împotriva sentinţei nr. 28 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată de 14.280 lei către intimata - pârâtă SC M.C. SRL Arad.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1440/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1446/2009. Comercial → |
|---|
