ICCJ. Decizia nr. 1448/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1448/2009
Dosar nr. 23/45/2009
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 martie 2008 reclamanta SC C.M.V. SRL Iaşi cheamă în judecată pe pârâta SC A. SRL Iaşi solicitând instanţei să oblige pe pârâtă să demoleze (ridice) pe cheltuiala sa construcţia (baracă metalică) amplasată pe terenul proprietatea reclamantei, situat în Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 9548 din 12 septembrie 2008 Judecătoria Iaşi admite excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi, în consecinţă, declină competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi, reţinând, în acest sens, caracterul comercial al cauzei, aceasta fiind promovată între doi comercianţi, iar prezumţia de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com. nefiind răsturnată, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3116/COM din 12 decembrie 2008 Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, invocată din oficiu, apreciind că litigiul dedus judecăţii este unul civil, întrucât obligaţia pârâtei de a face, respectiv de a ridica construcţia pe care a edificat-o pe terenul proprietate a reclamantei nu constituie un fapt obiectiv de comerţ în sensul art. 3 C. com., ea neputând fi asimilată nici faptelor de comerţ subiective întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 C. com., chiar dacă părţile sunt comercianţi şi, în consecinţă, declină competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Iaşi şi Judecătoria Iaşi, înaintează dosarul Curţii de Apel Iaşi spre soluţionarea acestuia.
Prin sentinţa nr. 2/COM din 26 ianuarie 2009 din şedinţa Camerei de Consiliu Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, reţinând că obligaţia de a face în litigiu nu constituie o faptă de comerţ în sensul art. 3 şi art. 4 C. com. chiar şi atunci când litigiul se poartă între doi comercianţi.
Împotriva sentinţei de mai sus pârâta declară recurs prin care solicită admiterea acestuia şi casarea sentinţei recurate pe care o consideră nelegală şi netemeinică, susţinând, în esenţă, că litigiul are caracter comercial faţă de actele de vânzare - cumpărare, apreciate de recurentă ca frauduloase prin care reclamanta intimată cumpărător de rea credinţă a devenit proprietara terenului pe care a fost mutată construcţia în cauză, solicitând totodată suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea aspectelor penale ce fac obiectul dosarului penal nr. 5807/P/2006 pentru mărturie mincinoasă şi dosarul nr. 1180/P/2008 pentru fals şi uz de fals.
Întrucât recursul este formulat împotriva sentinţei prin cares-a soluţionat un conflict negativ de competenţă, solicitarea recurentei de suspendare a judecăţii cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. urmează a nu fi examinată, aceasta putând fi formulată de pârâtă cu prilejul judecării pricinii de către instanţa stabilită ca fiind competentă.
Examinând însă criticile recurentei prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. incidente în cauză se reţine din dezvoltarea acestora că – deşi nu se raportează expres la soluţia dată de instanţă conflictului negativ de competenţă – recurenta apreciază că litigiul în cauză este comercial, aceasta luând în considerare caracterul comercial al raporturilor juridice care au condus la dobândirea proprietăţii asupra terenului pe care se află construcţia a cărei ridicare sau modificare este solicitată de intimata reclamantă.
Ignoră recurenta că obiectul cauzei de faţă este tocmai obligarea pârâtei - recurente la o obligaţie de a face constând în ridicarea sau demolarea unei construcţii edificate de către aceasta pe teren aflat în proprietatea intimatei - reclamante, părţile litigante nedovedind că respectiva obligaţie ar avea în vedere un fapt obiectiv de comerţ, cuprins în obiectul de activitate al vreuneia dintre ele pentru a fi incidente dispoziţiile art. 3 C. com. sau cele ale art. 56 C. com. şi nici că prin voinţa lor obligaţia de a face în discuţie, de natură civilă, ar fi dobândit o natură comercială, aşa cum prevede art. 4 C. com.
Cum obligaţia celui care a edificat o construcţie pe terenul altuia de a o ridica la solicitarea proprietarului terenului are – conform art. 494 C. civ. – caracter civil, se reţine că în mod judicios instanţa criticată a soluţionat conflictul negativ de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi – ca instanţă civilă, faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel fiind, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei - pârâte urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL Iaşi împotriva sentinţei nr. 2 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1447/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1461/2009. Comercial → |
|---|
