ICCJ. Decizia nr. 147/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 147/2009
Dosar nr. 47837/3/2005
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 decembrie 2005 reclamanta SC C.N.D.S.O. SA a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC T.C. SRL să se constate intervenită rezilierea antecontractului de antrepriză din 5 iulie 2004 încheiat între părţi în temeiul art. 7.4 lit. a) din contract, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 197.245,22 RON (53.848 euro) reprezentând contravaloarea lucrărilor achitate şi neexecutate şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume de la 21 aprilie 2005 până la achitarea debitului, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC T.C. SRL a formulat cerere reconvenţională şi a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 82.123.963 RON reprezentând diferenţe dintre cheltuielile efectuate de aceasta cu montajul materialelor şi forţa de muncă pentru realizarea halei în stadiul constatat prin expertiza de evaluare la data încetării contractului şi sumele de bani achitate de reclamantă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 11014 din 30 noiembrie 2006 a admis acţiunea reclamantei şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă ca neîntemeiată; a constatat intervenită rezilierea antecontractului de antrepriză din 5 iulie 2004 încheiat între părţi în baza art. 7.4 lit. a) din contract; a obligat pârâta - reclamantă să restituie suma de 53.198,50 euro echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. din data plăţii reprezentând contravaloare lucrări achitate şi neexecutate şi la plata dobânzii legale aferente de la data de 21 aprilie 2005 şi până la achitarea debitului.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că valoarea lucrărilor executate de pârâtă este cea reţinută cu ocazia efectuării expertizei tehnice.
Apărarea pârâtei în sensul că reclamanta nu a prezentat documentaţia de execuţie a fost înlăturată deoarece antreprenorul a acceptat executarea lucrărilor, nu a prezentat proces verbal de recepţie lucrări sau alte înscrisuri din care să rezulte că eventualele materiale pentru care s-a formulat cererea recovenţională ar fi fost încorporate în operă şi nu a dovedit pretinsele întârzieri în plata preţului de către reclamantă.
Prin Decizia comercială nr. 239 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială s-a admis apelul declarat de pârâta SC T.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei tribunalului ce a fost schimbată în parte în sensul că s-a admis în parte acţiunea principală şi s-au respins ca nefondate capetele de cerere privind pretenţiile şi dobânda legală aferentă.
S-a admis în parte cererea reconvenţională şi reclamanta - pârâtă a fost obligată la plata sumei de 72.933,091 RON reprezentând contravaloare lucrări plus cheltuieli de judecată, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la constatarea intervenirii rezilierii antecontractului de antrepriză din 5 iulie 2004.
S-a reţinut în considerentele deciziei că între părţi au apărut neînţelegeri privind executarea contractului de antrepriză din 5 iulie 2004 care s-au finalizat cu propunerea antreprenorului de a înceta contractul, ce a fost acceptată de beneficiarul lucrării, astfel că instanţa de fond a constatat intervenită rezilierea acestuia.
Instanţa de apel şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în această fază procesuală de experta A.L. şi a respins ca nefondate capetele de cerere privind pretenţiile şi dobânda legală aferentă.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de SC T.C. SRL Bucureşti a fost admisă în parte şi reclamanta - pârâtă a fost obligată la plata sumei de 72.933,091 RON (20.535 euro) reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate de aceasta.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.N.D.S.O.SA a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3), art. 304 pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ. şi a solicitat casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
În primul motiv de recurs s-a susţinut că deşi în cauză s-au efectuat două expertize tehnice în construcţii prin aceeaşi metodă de calcul a cataloagelor 1980 – 1981 şi nu a preţurilor stabilite de părţi prin contract, iar concluziile au fost contradictorii, instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pe expertiza efectuată în această fază procesuală.
Astfel, se impune efectuarea unei noi expertize de o comisie formată din trei experţi care să determine valoarea lucrărilor executate printr-o metodă care să reflecte voinţa părţilor exprimată prin contract.
Această critică nu este întemeiată deoarece vizează un aspect de netemeinicie a hotărârii, respectiv modul de administrare şi apreciere a probelor care este un atribut al instanţei de judecată ce nu poate fi cenzurat de instanţa de control judiciar.
În al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. s-a susţinut că Decizia instanţei de apel este nelegală deoarece s-a pronunţat peste limitele cererii de apel în sensul că a analizat hotărârea instanţei de fond şi cu privire la capătul de cerere referitor la constatarea intervenirii rezilierii antecontractului de antrepriză din 5 iulie 2004, deşi apelanta şi-a precizat cererea restrânsă numai la obligarea acesteia la plata sumei de 53.198,5 euro.
Nici acest motiv nu este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., text de lege invocat de recurentă modificarea hotărârii se poate cere „dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut".
În speţă, în dispozitivul deciziei recurate s-a luat act că prin admiterea apelului declarat de intimată împotriva sentinţei instanţei de fond ce a fost schimbată în parte, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii cu privire la constatarea intervenirii rezilierii antecontractului de antrepriză din 5 iulie 2004.
Faţă de cele reţinute rezultă că instanţa de apel nu a analizat şi acest capăt de cerere aşa cum recurenta a susţinut.
În ultimul motiv de recurs se susţine conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că Decizia atacată cuprinde motive contradictorii în sensul că deşi se înlătură prima expertiză întrucât nu a fost efectuată în baza contractului, instanţa de apel îşi însuşeşte concluziile expertizei din apel efectuată fără a ţine seama de contract şi cu aplicarea unor procente fără a avea un temei legal.
Critica recurentei nu este fondată.
Deşi se invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în realitate recurenta este nemulţumită de faptul că instanţa de apel şi-a însuşit raportul de expertiză efectuat în această fază procesuală, aspect care vizează netemeinicia hotărârii şi care nu poate fi supus controlului judiciar.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.N.D.S.O.SA împotriva Deciziei comerciale nr. 239 din data de 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 149/2009. Comercial → |
|---|
