ICCJ. Decizia nr. 153/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 153/2009
Dosar nr. 847/3/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanţii M.A. şi M.D.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.C.I., A.M.M., evacuarea acestora din imobilul situat în Bucureşti. În motivarea cererii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului menţionat, potrivit contractului de vânzare - cumpărare din 4 aprilie 2007, iar pârâţii ocupă imobilul fără a avea vreun titlu opozabil reclamanţilor.
Ulterior, reclamanţii şi-au modificat cererea de chemare în judecată, în sensul introducerii în calitate de pârât a SC P.H.R. SRL. Prin sentinţa civilă nr. 15141 din 1 noiembrie 2007 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. raportat la art. 4 C. com.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, soluţionând cauza în primă instanţă, prin sentinţa comercială nr. 5995 din 30 aprilie 2008, a admis cererea formulată de reclamanţi şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În sprijinul pronunţării acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că din situaţia de fapt a rezultat că reclamanta M.D.M. este proprietara imobilului, conform contractului de vânzare-cumpărare 1158/2007, ceea ce îi conferă posesia şi folosinţa imobilului. În ceea ce priveşte titlul opus de pârâtă, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare, tribunalul a reţinut că acesta nu conferă calitatea de proprietar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, iar prin Decizia comercială nr. 357 din 9 iulie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia şi a anulat apelul declarat de pârâtă ca insuficient timbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.H.R. SRL Bucureşti, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Prin criticile de nelegalitate, întemeiate pe pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., a arătat că instanţa de apel în mod greşit a apreciat procedura de citare legal îndeplinită pentru termenul de judecată la care s-a soluţionat apelul, deşi societatea pârâtă nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată acordat cauzei.
Celelalte critici dezvoltate amplu de către recurentă cuprind chestiuni legate de fondul cauzei, care nu pot face obiectul instanţei de recurs, având în vedere soluţionarea cauzei de către instanţa de apel, urmare admiterii excepţiei insuficientei timbrări a apelului, cu consecinţa neanalizării fondului pricinii.
Prin notele scrise, intimaţii reclamanţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
În prealabil, Înalta Curte subliniază că motivele întemeiate pe punctul 9 al articolului 304, amplu dezvoltate de către recurentă, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de soluţia pronunţată de către instanţa de apel, respectiv admiterea excepţiei insuficientei timbrări a cererii de apel, cu consecinţa neanalizării pe fond a motivelor de apel.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.
Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. dispune că se poate cere casarea unei hotărâri dacă s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare faţă de pârâtă la termenul de judecată din data de 9 iulie 2008, când s-a dispus anularea apelului de către instanţa de apel ca insuficient timbrat, se constată că acesta a fost legal îndeplinită.
Astfel, din dovada de citare existentă la fila 16 a dosarului, rezultă că pârâta a fost citată la adresa indicată în cererea de apel, procedura de citare fiind legal îndeplinită prin afişare pe uşa locuinţei, întrucât nici o persoană dintre cele menţionate la pct. 1 nu a fost găsită. Îndeplinirea procedurii de citare, prin afişare, s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ., comunicarea citaţiei dispune textul articolului menţionat se realizează prin afişare atunci când se constată lipsa oricărei persoane la sediul societăţii, recurenta nedemonstrând situaţia contrară acestei ipoteze.
Având în vedere că procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură îndeplinea cerinţele art. 100 C. proc. civ., fiind respectate şi dispoziţiile art. 921 C. proc. civ., Curtea de Apel a dat eficienţă dispoziţiilor din Legea nr. 146/1997, care sancţionează neachitarea taxelor judiciare de timbru, în termenul stabilit.
În ceea ce priveşte critica privind soluţionarea cauzei la primul termen de judecată, aceasta nu poate fi reţinută în condiţiile în care nu există nici un temei juridic care să împiedice instanţa de judecată să soluţioneze cauza la primul termen de judecată, dacă procedura de citare, astfel cum rezultă din actele dosarului a fost legal îndeplinită, iar părţile nu au formulat cereri prealabile asupra cărora instanţa să se pronunţe.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost dovedite de către reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.H.R. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 357 din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă pârâta – reclamanta SC P.H.R. SRL Bucureşti la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor M.A. şi M.D.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 154/2009. Comercial → |
|---|
