ICCJ. Decizia nr. 160/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 160/2009
Dosar nr. 4699/121/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.I.L.N.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Galaţi anularea Hotărârilor nr. 1, 2 şi 3 ale adunărilor generale ordinare şi extraordinare ale acţionarilor SC C. SA din data de 25 aprilie 2007 pe motivul că au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii. În esenţă s-a susţinut că aprobarea situaţiilor financiare pentru exerciţiul anului 2006 este nelegală pentru că nu reflectă situaţia reală a societăţii din moment ce se bazează pe situaţiile financiare din anii 2004 şi 2005 care au fost anulate. De asemenea s-a invocat încălcarea art. 241 şi 238 din Legea nr. 297/2004, pentru motivul că a fost dată o împuternicire generică administratorului unic de a încheia acte de înstrăinare şi de a constitui garanţii, că auditarea societăţii este ilegală întrucât auditorul nu a fost desemnat de adunarea generală şi că hotărârile au fost adoptate fără a se determina data de înregistrare. Reclamanta a mai susţinut că şi mandatarea directorului general cu dreptul de a semna contracte comerciale fără individualizarea obiectului acestor contracte este nelegală.
Sentinţa nr. 14 din 19 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
După examinarea susţinerilor reclamantei şi a apărărilor formulate de pârâtă prin care aceasta din urmă a arătat că nu s-au încălcat dispoziţiile legale referitoare la întocmirea situaţiilor financiare şi la mandatarea încheierii contractelor de către directorul general, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, a admis acţiunea şi a dispus anularea hotărârilor nr. 1, 2 şi 3 din 25 aprilie 2007 adoptate de adunările generale ordinare şi extraordinare ale acţionarilor SC C. SA Galaţi. Instanţa de fond a reţinut că adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii a împuternicit consiliul de administraţie, printre altele, să ia hotărâri cu privire la vânzarea de active, pe care le-a menţionat expres prin Hotărârea nr. 2 din 25 aprilie 2004, iar prin Hotărârea nr. 3 l-a mandat pe directorul general să semneze contractele. Potrivit instanţei deşi au fost enumerate activele care pot fi vândute, mandatarea trebuia să fie dată pentru fiecare activ în parte, aprecierea asupra oportunităţii încheierii contractelor revenindu-i adunării generale. Pe baza acestui raţionament a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. În continuare, instanţa de fond a stabilit că s-au încălcat şi prevederile art. 238 alin. (1) din aceeaşi lege precum şi Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 8/1996 pentru că în convocator nu s-a menţionat data de referinţă, prin această omisiune fiind prejudiciaţi acţionarii îndreptăţiţi să participe la adunarea generală.
Apelul. Decizia Curţii de Apel Galaţi
Împotriva sentinţei fondului a declarat apel, pârâta SC C. SA Galaţi, prin care a adus critici soluţiei atât pe aspectul netemeiniciei cât şi al nelegalităţii. Potrivit apelantei instanţa de fond a făcut confuzie între data de referinţă şi data de înregistrare şi citând dispoziţiile art. 243 din Legea nr. 297/2004 a susţinut că societatea a respectat obligaţia de publicare a datei de referinţă. A mai fost criticată fundamentarea soluţiei pe prevederi legale abrogate, sens în care a arătat că Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 8/1996 au fost abrogate prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 care la rândul său a fost abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. În ce priveşte încălcarea prevederilor art. 184 din Legea nr. 31/1990, apelanta a susţinut că atât termenul de depunere a raportului la sediul societăţii cât şi obligaţia de informare a acţionarilor a fost respectată. A fost criticată şi aprecierea instanţei de fond în legătură cu situaţiile financiare întocmite pentru exerciţiul anului 2006, care potrivit apelantei, reflectă situaţia reală a societăţii pentru motivul că situaţiile financiare anterioare acestui an nu au fost anulate, precum şi dezlegarea dată prin soluţia pronunţată în legătură cu mandatarea consiliului de administraţie pentru încheierea actelor de înstrăinare şi mandatarea directorului general pentru semnarea contractelor.
Criticile aduse sentinţei au fost analizate de Curtea de Apel Galaţi care, prin Decizia nr. 44 din 7 mai 2008, a admis apelul pârâtei SC C. SA Galaţi, a schimbat în tot sentinţa apelată şi în fond a respins acţiunea formulată de reclamanta B.I.L.N.C. În analiza motivelor de apel, Curtea a avut în vedere şi înscrisurile noi depuse de apelanta reclamantă în susţinerea criticilor aduse sentinţei pronunţată în fond.
În esenţă, Curtea în considerentele deciziei a făcut precizări în legătură cu deosebirea dintre data de referinţă şi data de înregistrare aşa cum apar definite aceste noţiuni în Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a stabilit apoi că societatea apelantă este o entitate ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare, supusă legii nr. 297/2004 şi apoi a constatat, după analiza convocatorului întocmit pentru şedinţele A.G.A. şi A.G.E.A., că acesta conţine atât data de înregistrare cât şi data de referinţă, contrar celor reţinute de prima instanţă. Cea de-a doua critică analizată a avut în vedere faptul că prin acţiune nu s-a invocat încălcarea dreptului la informare al acţionarilor şi că această chestiune nici nu a fost pusă în dezbaterea părţilor, prima instanţă încălcând astfel principiul contradictorialităţii. Cu referire la materialele informative, instanţa de apel a stabilit că Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 prin art. 136 nu obligă la comunicarea acestora către acţionari ci la punerea lor la dispoziţie la sediul societăţii, iar reclamanta a uzat de acest drept de a se informa. A reţinut în continuare că prin Decizia nr. 51/2006 a Curţii de Apel Galaţi nu au fost anulate situaţiile financiare aferente anului 2004, ci hotărârea adunării generale ordinare şi cum pentru anul 2006 se porneşte de la exerciţiul financiar aferent anului 2005, a considerat că în mod greşit prima instanţă a avut în vedere motivul de anulare invocat de intimata reclamantă.
În fine, a fost analizată de Curtea de Apel Galaţi şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 reţinute de prima instanţă iar în urma acestei analize instanţa a constatat că adunarea generală extraordinară a societăţii a individualizat punctual prin Hotărârea nr. 2/2007 activele imobilizate care urmau a fi înstrăinate sau grevate iar faptul că, pentru semnarea contractelor, prin Hotărârea nr. 3/2007 s-a limitat dreptul directorului general în raport de o anumită valoare, potrivit Curţii, nu încalcă prevederile legale.
Recursul declarat de reclamantă. Criticile aduse Deciziei nr. 44 din 7 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta B.I.L., prin care au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea art. 304 punctului 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut:
- Situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar pe anul 2004 au fost anulate irevocabil printr-o decizie a Curţii de Apel Galaţi, astfel că soldurile preluate în conturile anului 2006 sunt incerte şi nu pot constitui bază de calcul pentru evaluarea corectă a situaţiei societăţii pe anul 2006.
- Numai situaţiile financiare anuale aprobate pot constitui potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991 bază pentru anii următori, obligaţia aprobării acestor situaţii financiare revenindu-i adunării generale. Cum în cazul intimatei nu există situaţii financiare aprobate pe anul 2004 înseamnă că s-a produs o întrerupere în lanţul cauzal şi că situaţiile financiare pe anii 2005 şi 2006 sunt lipsite de fundament.
- S-au încălcat dispoziţiile art. 241 alin. (1) din legea nr. 297/2004 referitoare la necesitatea aprobării prealabile prin hotărâre AGA, a unor acte juridice încheiate de administrator.
- Instanţa de apel a făcut confuzie între actele juridice şi operaţiunile materiale, pentru acestea din urmă nefiind necesară nici o aprobare pentru că legea nu o prevede. Pentru actele juridice concrete, articolul menţionat condiţionează încheierea lor de aprobarea prealabilă.
- S-a încălcat art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin A.G.E.A. nr. 3 întrucât nu a fost individualizat obiectul acestor contracte, iar împuternicirea nu poate fi generală, din moment ce adunarea generală are obligaţia să aprobe actul juridic concret.
- Art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 se referă nu numai la administratori ci şi la directori atunci când cere aprobarea prealabilă de către A.G.E.A. a actului concret.
Prin cel de-al doilea motiv invocat de recurentă, întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care priveşte A.G.E.A. nr. 2/2007, recurenta a criticat aplicarea art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 pe considerentul că se acordă un mandat general ilegal pentru vânzarea activelor.
- Instanţa a schimbat conţinutul neîndoielnic al mandatului general ilegal, ceea ce este în vădită contradicţie cu realitatea.
Pentru toate aceste motive recurenta a solicitat, admiterea recursului şi în fond menţinerea sentinţei primei instanţe.
Recursul este nefondat
1.- Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. poate fi invocat atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii". Urmărind conţinutul acestui motiv de nelegalitate şi argumentele aduse de recurentă, se constată în ce priveşte susţinerea potrivit căreia s-a produs o întrerupere a lanţului cauzal din fundamentul situaţiei financiare aprobată pe anul 2006, că instanţa de apel verificând Decizia Curţii de Apel (filele 41-51) pronunţată în anul 2004 a constatat corect că hotărârea adunării generale ordinare prin care s-au aprobat situaţiile financiare a fost anulată pe aspecte care ţin de nelegalitatea convocării şi nu pe conţinutul sau nelegalitatea situaţiilor financiare. Prin urmare, nu se poate reţine că nu a existat fundament pentru situaţiile financiare din anul 2006 din moment ce nu s-a dovedit că au fost anulate situaţiile financiare din anii anteriori. De altfel, intimata fiind o societate ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate avea obligaţia potrivit legii nr. 297/2004 şi Regulamentului C.N.V.M. să comunice aceste situaţii către C.N.V.M. şi aşa cum s-a arătat deja nu a fost prezentată nici o dovadă în sensul că au fost constatate ‚încălcări ale legii contabilităţii evocată de recurentă.
În sensul acestei concluzii sunt dispoziţiile art. 237 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 prin care se stabileşte obligaţia ca situaţiile financiare ale societăţilor admise la tranzacţionare să fie auditate de auditori financiari cât şi obligaţia reprezentanţilor legali ai societăţii de a pune la dispoziţia C.N.V.M. şi a auditorilor documentele care stau la baza întocmirii acestor situaţii. Cum nu s-a demonstrat contrariul dezlegarea dată acestei critici de către instanţa de apel este corectă.
În consecinţă, se va reţine şi faptul că această critică este ipotetică din moment ce nu se sprijină pe dovezi şi pe dispoziţii legale care să o susţină.
Nici argumentele aduse de recurentă în sprijinul nelegalităţii, A.G.E.A. nr. 2 din 25 aprilie 2007 nu sunt de natură să ducă la concluzia că au fost încălcate prevederile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Autoarea a făcut distincţie între aprobarea prealabilă şi actul juridic concret, axându-se pe acesta din urmă atunci când a susţinut că s-au încălcat dispoziţiile menţionate. Cu privire la această chestiune, instanţa de apel a examinat hotărârea A.G.E.A. nr. 2/2007 (f. 96, 98) şi a stabilit corect că în cazul de faţă nu este vizat însuşi actul juridic concret, că aprobarea prealabilă trebuie să fie anterioară unor acte de dispoziţie sau de garanţie, care în orice caz nu se puteau încheia fără controlul organului statutar, care este adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
Observând măsurile luate prin A.G.E.A. nr. 2/2007 se constată că adunarea generală a aprobat în conformitate cu art. 114 din Legea nr. 31/1990 „necesitatea împuternicirilor CA cu privire la… stabilirea organigramei de funcţionare, vânzarea de active…", pe care le-a identificat, împuternicirea referindu-se şi la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de active, de credit etc.
Se precizează în continuare prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 2/2007 referitor la deciziile C.A. care se vor lua conform împuternicirilor (în care este inclusă şi încheierea contractelor) că „vor fi emise" în conformitate cu normele legale şi vor fi supuse spre ratificare A.G.E.A.
Aşadar, recurenta contrar măsurilor luate în A.G.E.A. susţine că au fost vizate însăşi actele juridice concrete întrucât au fost enumerate activele care urmau să constituie în viitor obiectul unor contracte, or această susţinere nu se regăseşte printre măsurile care au fost luate de adunarea generală.
Se observă din considerentele deciziei că dezlegarea dată acestei critici se fundamentează pe conţinutul înscrisului menţionat, întrucât enumerarea drepturilor conferite de A.G.E.A. nu încalcă nici o dispoziţie legală, iar actele juridice concrete nu scapă controlului legalităţii organului statutar.
Revenind la dispoziţiile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 care în opinia recurentei au fost greşit aplicate, se va constata că acestea vizează o cu totul altă situaţie aşa cum bine a reţinut în alţi termeni instanţa de apel. Potrivit articolului supus spre analiză actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii a căror valoare depăşeşte, individual sau cumulat pe durata unui exerciţiu financiar 20% din totalul activelor imobilizate mai puţin creanţele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
- Rezultă că dispoziţiile de mai sus vizează situaţia încheierii unor acte care privesc activele imobilizate, că pentru acestea se cere condiţia aprobării de către adunarea generală în măsura în care într-un exerciţiu financiar, acestea depăşesc 20% din totalul activelor imobilizate. Dispoziţiile respective vizează în adevăr actele juridice pe care le pot încheia administratorii sau directorii numai în condiţiile în care este vorba de un exerciţiu financiar şi dacă s-a depăşit 20% din totalul activelor imobilizate. În speţă, o astfel de demonstraţie nu a fost făcută iar ipoteza încălcării dispoziţiilor legale la încheierea actului juridic concret nu se regăseşte în măsurile luate de A.G.E.A. nr. 2/2007 care nu a vizat actul juridic concret ci posibilitatea încheierii unor acte cu respectarea dispoziţiilor legale cum s-a arătat mai sus.
- De asemenea limitarea posibilităţii de a încheia acte juridice conform textului citat şi condiţia „numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor" nu rezultă că a fost încălcată dacă nu s-a demonstrat în concret că s-au încheiat acte de înstrăinare dobândire sau constituire de garanţii cu valori care depăşesc cerinţa legii, fără aprobarea A.G.E.A..
- În fine, numirea unor active în scopul încheierii unor acte de dispoziţie prin A.G.E.A. nr. 2/2007 nu constituie act juridic concret aşa cum susţine recurenta, ci este o determinare făcută în scopul încheierii actelor juridice, aşa încât nu se va reţine că atribuţia adunării generale extraordinare pentru încheierea actelor concrete a fost încălcată. Este nefondată şi critica referitoare la dezvoltarea de către instanţa de apel a considerentelor prin care se explică necesitatea luării unor măsuri prealabile pentru realizarea „operaţiunilor materiale", întrucât aceste argumente nu denaturează nici conţinutul măsurilor luate de A.G.E.A. nr. 2/2007 şi nici nu sunt în dezacord cu dispoziţiile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în privinţa condiţiilor impuse pentru încheierea actelor juridice.
- Şi critica referitoare la mandatarea directorului pentru a semna contracte până la o valoare, determinată, evocată prin prisma aceloraşi dispoziţii legale, este nefondată şi pur teoretică din moment ce nu s-a arătat care sunt actele încheiate cu încălcarea condiţiilor cerute de dispoziţiile mai sus amintite.
2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. aduce spre analiză drept act juridic al cărui înţeles a fost schimbat A.G.E.A. nr. 2/2007. Potrivit recurentului mandatul dat prin această hotărâre CA este unul general pentru că pe lângă determinarea activelor care urmau să fie gajate, înstrăinate, prin încheierea de acte juridice (care nu au fost determinate) cuprinde şi alte măsuri, de mutare a sediilor, de desfiinţare a sediilor, de înfiinţare de sedii secundare, etc. Susţinerile recurentei nu vor fi reţinute întrucât prin stabilirea dreptului CA de a lua şi alte hotărâri nu s-a demonstrat încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii.
Cu privire la natura acestui mandat instanţa de apel s-a raportat la criticile care vizau mandatul dat pentru încheierea actelor de dispoziţie asupra activelor imobilizate, atunci când a apreciat că nu este un mandat general. Faptul că s-au stabilit şi alte drepturi prin împuternicirea dată de A.G.E.A. nr. 2/2007 nu are nici o eficienţă asupra chestiunilor deduse judecăţii şi în orice caz nu atragenelegalitatea deciziei pronunţată de Curtea de Apel.
Faţă de cele ce preced se va reţine că motivele invocate nu demonstrează încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii şi nici vătămareaconcretă adusă recurentei pentru ca nulitatea hotărârilor atacate să fie susţinută.
Aşa fiind, recursul, potrivit art. 312 C. proc. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L.N. împotriva Deciziei nr. 44/ A din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 155/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 161/2009. Comercial → |
|---|
