ICCJ. Decizia nr. 1547/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1547/2009
Dosar nr. 5916/63/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 194 din 24 martie 2006 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti, împotriva pârâtei SC A. CRAIOVA SA cu sediul social în Craiova judeţul Dolj, având în vedere că termenul de prescripţie s-a împlinit anterior depunerii de către reclamantă a cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 173 din 13 septembrie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 194 din 24 martie 2006 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, deoarece, în procesul-verbal nr. DJ3/25353 din 11 noiembrie 2002 încheiat cu ocazia efectuării concilierii directe, reprezentanţii SC A. SA prin reprezentanţii legali au recunoscut neîndoielnic pretenţiile reclamantei în ceea ce priveşte obligaţia principală, operând astfel întreruperea cursului prescripţiei. Efectul acestei întreruperi este acela că a început să curgă un alt termen de 3 ani (11 noiembrie 2002 – 11 noiembrie 2005) iar acţiunea a fost introdusă înlăuntrul acestui termen, respectiv la 20 octombrie 2005.
Rejudecând cauza în fond, prin sentinţa nr. 425 din 23 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă A.V.A.S. Bucureşti împotriva pârâtei-reclamante SC A. CRAIOVA SA în sensul că a fost obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 3.206.548,38 lei reprezentând dividendele neachitate pentru exerciţiul financiar al anului 1999 şi dobânda legală calculată până la 15 august 2005.
A fost respinsă cererea de obligare la plata penalităţilor de întârziere.
De asemenea a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC A. CRAIOVA SA în sensul că a fost obligată reclamanta-pârâtă A.V.A.S. Bucureşti la plata sumei de 4.253,05 lei reprezentând despăgubiri şi dobânda legală calculată până la 31 noiembrie 2005.
În final, a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata dobânzii legale aferente debitului de 2.301,44 lei începând cu 31 noiembrie 2005 până la data plăţii efective.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a reţinut că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.367.388 lei reprezentând dividende cuvenite pentru exerciţiul financiar al anului 1999 este întemeiată, deoarece A.V.A.S. este acţionar în numele statului la societatea pârâtă, iar în această calitate are dreptul la dividende, proporţional cu cota de participare la capitalul social, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
În A.G.A. din 8 aprilie 2000 s-a aprobat bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar al anului 1999, dreptul reclamantei la suma solicitată cu titlu de dividende fiind recunoscut de către pârâtă anterior promovării acţiunii în instanţă.
A fost găsită întemeiată şi cererea de acordare a sumei de 1.839.160,38 lei, cu titlu de dobânzi calculate până la 15 august 2005 potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Cererea de acordare a penalităţilor până la plata integrală a sumei datorate a fost apreciată neîntemeiată, atât din perspectiva cadrului legal cât şi a împrejurării că nu a fost precizat cuantumul acestora.
Cererea reconvenţională a fost admisă în considerarea prevederilor art. 8 cap. IV din contractele de reprezentare încheiate cu F.P.S., A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S., care prevăd că dacă societatea nu realizează la sfârşitul anului dividende, sumele vor fi plătite direct de către reprezentant.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 311 din 13 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 425 din 23 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, fiind preluate în esenţă, toate argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 311 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, care a criticat pentru neteneinicie şi nelegalitate această hotărâre, solicitând în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii A.V.A.S. în ceea ce priveşte obligarea intimatei pârâte la plata dobânzilor datorate pentru neachitarea în termen a dividendelor, calculate în continuare până la data plăţii efective, precum şi în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulate de SC A. Craiova SA, ca fiind prescrisă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat greşita interpretare a probatoriului şi lipsa de rol activ a instanţei.
Intimata-pârâtă SC A. Craiova SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a se respinge ca nefondat recursului reclamantei, pentru următoarele considerente.
Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei SC A. Craiova SA la plata sumei de 3.206.548,38 Ron reprezentând:
- 1.367.388 Ron dividende neachitate pentru exerciţiul financiar al anului 1999;
- 1.839.160,38 Ron daune calculate pentru neachitarea la termen a acestora ş.
- obligarea pârâtei la plata în continuare a penalităţilor până la data plăţii integrale a sumei datorate cu titlu de dividende.
Corect au stabilit instanţele judecătoreşti, că, dreptul la plata daunelor decurge din calitatea de acţionar al A.V.A.S. la societatea pârâtă, în concordanţă cu prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1992 care prevăd că dividendele se plătesc asociaţilor/acţionarilor proporţional cu cota de participare la capitalul social investit şi art. 122 alin. (3) care stipulează că acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividende sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii la data de referinţă a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor sau cei înregistraţi la Oficiul Registrului Comerţului.
Astfel, pârâta a fost obligată atât la plata dividendelor pentru exerciţiul financiar anului 1999, până la concurenţa sumei de 1.367.388 Ron cât şi la plata sumei de 1.839.160,38 Ron reprezentând daune calculate pentru neachitarea la timp a dividendelor, conform dobânzii de referinţă a BNR şi care se regăseşte în tabelul de calcul anexat cererii de chemare în judecată.
Calculul daunelor şi acordarea lor a fost făcută numai până în august 2005, aşa cum a cerut în mod expres reclamanta prin cererea de chemare în judecată.
Nu poate fi primită teza A.V.A.S. că se impunea şi admiterea capătului 3 din cererea de chemare în judecată, respectiv de obligare în continuare, după august 2005, a pârâtei la plata penalităţilor până la data plăţii integrale a sumei datorate cu titlu de dividende.
Amplu argumentat şi cu trimitere la cadrul legal aplicabil, instanţa de apel a expus că cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate până la data de 31 august 2008, în cuantum de 2.179.595,60 lei reprezintă o cerere nouă formulată în faza procesuală a apelului.
Nici critica vizând exercitarea rolului activ al judecătorului nu este întemeiată, recurenta aducând argumentul că instanţele inferioare, dacă aveau nelămuriri asupra cererilor A.V.A.S., puteau solicita probe suplimentare sau lămuriri.
Este adevărat că, potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Nu se poate reţine că a fost încălcat principiul rolului activ al instanţei, deoarece au fost puse în discuţia părţilor toate excepţiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări şi acordate termene pentru a se lua cunoştinţă de fiecare parte de conţinutul lor.
Rolul activ nu înseamnă, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţa, încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, deoarece obligaţia de a-şi proba apărările revine reclamantului, în condiţiile dispoziţiilor art. 1169 C. civ., instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.
Cererea reconvenţională depusă de pârâta SC A. CRAIOVA SA la termenul din 9 decembrie 2005, prin care s-a cerut obligarea reclamantei la plata sumei de 4.203,05 Ron, cu titlu de contravaloare a cheltuielilor reprezentanţilor A.V.A.S. în Adunarea Generală a Acţionarilor la nivelul anilor 2000 şi 2001 precum şi a dobânzilor legale nu este prescrisă.
Prin adresa cu nr. 12427 din 25 octombrie 2004 reclamanta A.V.A.S. a comunicat pârâtei SC A. CRAIOVA SA că indemnizaţia reprezentanţilor săi în AGA pentru anul 2000 şi 2001 nu pot fi decontate întrucât deconturile de cheltuieli nu sunt vizate de fosta sucursală Regională A.P.A.P.S. situaţie care corect a fost apreciată ca o recunoaştere a dreptului, atrăgând incidenţa art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În continuare au devenit aplicabile clauzele contractului de reprezentare, care explicit în art. 8 aliniat ultim are precizat că sumele plătite reprezentanţilor F.P.S. pentru exerciţiul mandatului vor fi suportate direct de reprezentant dacă societatea nu realizează la sfârşitul anului dividende.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 311 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 311 din 13 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1542/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1552/2009. Comercial → |
|---|
