ICCJ. Decizia nr. 1603/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1603/2009
Dosar nr. 1115//3/2005
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 750 din 1 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC E.D. SA în contradictor cu pârâta SC D.F.E.E.E. SA având ca obiect penalităţi de întârziere actualizate cu rata inflaţiei.
Instanţa de fond a reţinut încheierea de către părţi la 28 decembrie 2001 a contractului de portofoliu şi contractului bilateral negociat în 2002 având ca obiect vânzarea unei cantităţi de energie la preţuri fixe convenite în conformitate cu reglementările emise de A.N.R.E. şi respectiv la preţuri negociate conform procesului - verbal din data de 28 decembrie 2001 (art. 2 din contract).
A mai reţinut că pârâta a achitat integral contravaloarea energiei electrice cumpărate. A efectuat plăţi în perioada de aplicare a procedurii de repartizare a încasărilor din vânzarea de energie electrică de la consumatorii finali conform art. 5.3.2. din contractul din 2001 în baza procedurii, aşa încât nu se poate susţine că pârâta datorează penalităţile prevăzute de art. 5.8 dacă a efectuat plăţile cu respectarea procedurii A.N.R.E.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 280 din 11 iunie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 43.903.327.644 rol reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor plătite pentru compensare, neachitate la scadenţă, potrivit contractelor nr. din 28 decembrie 2001, actualizate cu rata inflaţiei de la data plăţii efective către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi expertiză contabilă.
Făcând aplicarea prevederilor contractuale 5.3.1 şi 5.8, 5.3.2. în raport de probele administrate, instanţa de apel a reţinut că pe perioada de aplicare a „Procedurii de repartizare a încasărilor din vânzarea de energie electrică de la consumatorii finali", clauzele contractuale cu privire la modalităţile de plată, respectiv scadenţele şi eventual penalităţile eferente au fost practic suspendate, neputând fi aplicate în acelaşi timp şi pentru aceleaşi perioade două regimuri juridice care, în fapt, se exclud reciproc.
În consecinţă, instanţa de apel a concluzionat că pe perioada aplicării şi respectării procedurii prevăzute de Decizia A.N.R.E., aceasta nu datorează penalităţi de întârziere.
Pentru sumele restante stinse de pârâtă prin compensare, operaţiune efectuată după termenele de scadenţă convenite de părţi în cele două contracte, nu li s-a aplicat modalitatea de plată prevăzută de Decizia A.N.R.E. ci prevederea contractuală, datorându-se penalităţile aferente.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta SC E.D. SA pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare critică:
1. nemotivarea deciziei atacate conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu s-a răspuns la toate criticile formulate ca şi contrarietatea între considerentele hotărârii în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii iar din altele faptul că aceasta este fondată, cu referire la acordarea penalităţilor;
2. interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză cu referire la contractele încheiate de părţi şi Decizia din 2002 a A.N.R.E. din care a rezultat că plăţile efectuate prin „Procedura de repartizare" ar exonera cumpărătoarea de plata penalităţilor contractuale cum greşit reţine instanţa de apel, cu încălcarea voinţei părţilor exprimată prin contractul de portofoliu care conţine clauza 5.3.2. şi a contractului bilateral care nu conţine o asemenea clauză;
3. prin Decizia atacată s-au încălcat normele juridice în materie: art. 47 alin. (2) lit. a) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, abrogată prin Legea nr. 13/2007; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002; Codul comercial al Pieţii Angro de Energie Electrică, Decizia nr. 277/2002 a A.N.R.E. de aprobare a Procedurii de repartizare a încasărilor art. 7.7, a jurisprudenţei.
Intimata - pârâtă SC D.F.E.E.E. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata arată că instanţa de apel a confirmat în parte raportul de expertiză, raport pe care recurenta nu l-a criticat. Susţinerea cu privire la greşita interpretare a probatoriului este inconsecventă, respectiv a clauzelor contractuale, aceasta în dosarul de fond invocând şi prevederile art. 5.5.10 din contract care menţionează expres neperceperea de penalităţi pe perioada aplicării Procedurii de repartizare şi că ambele contracte conţin clauze exoneratoare în acest sens.
Recursul nu este fondat.
1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată din verificarea deciziei atacate că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., atât în fapt cât şi în drept şi că nu cuprinde considerente contradictorii ci distincte prin raportare la pretenţiile admise şi cele respinse, acţiunea recurentei - reclamante fiind admisă în parte.
2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurenta deşi referă la interpretarea probatoriului, criticile vizează interpretarea contractelor şi a Procedurii de repartizare deduse judecăţii, acestea încadrându-se în prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Sub acest aspect susţinerea recurentei privind conţinutul celor două contracte încheiate de părţi în sensul că numai contractul de portofoliu conţine o clauză exoneratoare de penalităţi pe durata aplicării Procedurii de repartizare, nu şi contractul bilateral nu poate fi primită, instanţa de apel stabilind corect că ambele contracte conţin prevederi cu privire la impactul Procedurii de repartizare aprobată prin Decizia nr. 277/2002 a A.N.R.E. asupra consecinţelor efectuării de plăţi cu întârziere.
Conţinutul contractelor a fost interpretat şi aplicat în contextul aprecierii şi a celorlalte probe administrate, cum ar fi, de exemplu, expertiza contabilă administrată în faza apelului dar a căror analiză excede controlului de legalitate la care este ţinută instanţa de recurs prin art. 304 C. proc. civ. partea introductivă.
3. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la încălcarea legislaţiei incidente în speţă de către instanţele de apel, respectiv a Legii energiei electrice nr. 318/2003 în vigoare la data încheierii contractelor se constată că instanţa de apel a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 969 C. civ., analizând, interpretând şi aplicând contractele pe care părţile le-au încheiat cu respectarea legislaţiei speciale şi care stabilesc obligaţii concrete în sarcina părţilor.
Cât priveşte încălcarea de către instanţa de apel a celorlalte dispoziţii legale enunţate la pct. 3 din recurs, în lipsa oricărei concretizări, examinarea nu este posibilă, iar jurisprudenţa naţională nu este izvor de drept în sistemul juridic românesc.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă SC E.D. SA Mintia împotriva deciziei nr. 280 din 11 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1602/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1606/2009. Comercial → |
|---|
