ICCJ. Decizia nr. 1622/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1622/2009
Dosar nr. 25623/3/2007
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Teatrul O. Bucureşti a chemat în judecată pârâta SC C.R.P. SRL pentru a fi obligată la plata sumei de 211.928,71 lei reprezentând penalităţi calculate începând cu data de 1 ianuarie 2005 şi până la data de 31 ianuarie 2005, ca urmare a nerespectării de către SC C.R.P. SRL a obligaţiei de plată a cotelor de asociere datorate în temeiul contractului de colaborare din 1997.
Prin sentinţa comercială nr. 14356 din 3 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul Teatrul O. împotriva pârâtei SC C.R.P. SRL, prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 211.928,71 lei reprezentând penalităţi începând cu data de 1 ianuarie 2005 şi până la data de 31 ianuarie 2005, ca urmare a nerespectării de către pârâtă a obligaţiei de plată a cotelor de asociere – datorate în temeiul contractului de colaborare din 1997.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 15301 din 18 noiembrie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea formulată de Teatrul O. având acelaşi obiect şi împotriva aceleiaşi pârâte ca neîntemeiată. Sentinţa a fost menţinută prin Decizia nr. 167 din 4 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care a respins apelul reclamantei. De asemenea, s-a reţinut că prin Decizia din apel s-a apreciat că penalităţile pretinse de reclamantă nu pot fi solicitate în lipsa convenţiei părţilor, care a fost reziliată la data de 1 august 2001.
Deoarece apelanta - reclamantă a formulat şi recurs, prin Decizia nr. 823 din 22 februarie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a anulat recursul ca insuficient timbrat.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Prin Decizia comercială nr. 314 din 8 septembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de apelantul Teatrul O. Bucureşti, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că din considerentele sentinţei comerciale nr. 15302 din 28 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, rezultă că cererea a fost soluţionată prin aprecierea ca întemeiată a unei excepţii ce priveşte forma cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 112 C. proc. civ. şi art. 133 C. proc. civ., astfel că, judecata formulată desfăşurată în cadrul dosarului anterior, soluţionat prin sentinţa comercială nr. 15301/2003 nu reprezintă nicidecum o judecată în fond a dreptului subiectiv dedus judecăţii.
Curtea, apreciind că în mod greşit Tribunalul a admis excepţia puterii lucrului judecat prin interpretarea şi aplicarea greşită a art. 1201 C. civ., în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.P.M.E. SRL (fostă SC C.R.P. SRL) Bucureşti invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de Teatrul O. Bucureşti ca nefondat.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susţinut că instanţa de apel a aplicat în mod greşit prevederile art. 1201 C. civ. considerând că nu există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză în dosarul nr. 8638/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi prezenta cauză; că instanţa de apel nu a analizat dispozitivul hotărârii; că în cazul în care există neconcordanţe între considerente şi dispozitiv, ceea ce se va analiza la stabilirea existenţei autorităţii de lucru judecat va fi conţinutul dispozitivului, iar nu considerentele; că partea interesată putea formula calea de atac prevăzută de lege inclusiv împotriva considerentelor în măsura în care aceste neconcordanţe sunt de natură să îi adaugă atingere drepturilor sale procesuale şi că în speţă reclamanta nu a criticat hotărârea sub aspectul neconcordanţelor dintre dispozitiv şi considerente ci a criticat soluţia apelată exclusiv pe fondul pricinii solicitând în continuare obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere; că instanţa de apel s-a pronunţat la cererea Teatrului O. pe fondul pricinii, iar instanţa de recurs s-a considerat investită cu soluţionarea recursului vizând plata întregii sume pretinse de recurent – 67.748.785.957 lei, pentru care instanţa supremă a pus în vedere recurentului să achite suma de 35.467,65 lei taxă judiciară de timbru şi 4,85 lei timbru judiciar, anulând recursul ca insuficient timbrat; că atâta vreme cât prima cerere a fost respinsă ca neîntemeiată, o a doua cerere cu acelaşi părţi, obiect şi cauză nu mai poate fi primită, opunându-se primirii unei astfel de cereri prevederile art. 1201 C. civ. şi ale art. 166 C. proc. civ.
Intimatul Teatrul O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – modificarea unei hotărâri se poate cere când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În cauză sunt aplicabile aceste dispoziţii legale care atrag admiterea recursului declarat de pârâtă, modificarea deciziei curţii de apel în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă şi menţinerea hotărârii primei instanţe, întrucât instanţa de apel a aplicat în mod greşit prevederile art. 1201 C. civ., considerând că nu există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză între dosarul nr. 8638/2003 al Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi prezenta cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ. este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată, are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Văzând acţiunea promovată în dosarul nr. 8638/2003 al Tribunalului Bucureşti şi cea din prezentul dosar se apreciază că există identitate de obiect, cauză şi părţi.
În ambele acţiuni figurează aceleaşi părţi, cu aceeaşi calitate, se solicită aceleaşi pretenţii întemeiate pe contractul de colaborare din 1997, iar prima acţiune a fost soluţionată irevocabil prin respingerea acesteia ca neîntemeiată – prin sentinţa nr. 15302 din 28 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi reprezintă autoritate de lucru judecat faţă de prezenta cauză.
Înalta Curte apreciază că această sentinţă are autoritate de lucru judecat în raport cu noua acţiune, întrucât aceasta este rezultatul unei judecăţi asupra fondului dreptului subiectiv al reclamantului.
Din dispozitivul hotărârii care constituie partea din hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat rezultă că cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, iar din considerentele sentinţei rezultă că în principal cererea a fost respinsă, analizându-se fondul, dreptul subiectiv dedus judecăţii, iar în subsidiar s-a motivat şi pe nerespectarea cerinţelor formale, obligatorii prevăzute de art. 112 C. proc. civ.
Se constată că reclamanta a formulat apel şi recurs împotriva hotărârii, criticând soluţia exclusiv pe fondul pricinii, solicitând obligarea reclamantei la plata penalităţilor de întârziere al căror cuantum l-a precizat la 67.748.785.957 lei pentru perioada invocată de aceasta 16 mai 2003 – 31 iunie 2006, iar instanţa de apel şi recurs s-au pronunţat prin Decizia nr. 167 din 4 aprilie 2006 şi Decizia nr. 823 din 22 februarie 2007 pe fondul pricinii.
Aşa fiind hotărârea irevocabilă se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind rezultatul judecăţii fondului, iar nu doar al unei judecăţii formale.
Aşa fiind, Curtea de Apel a interpretat şi aplicat greşit art. 1201 C. civ., încât, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica Decizia în sensul respingerii apelului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă SC M.P.M.E. SRL (fostă SC C.R.P. SRL) Bucureşti împotriva deciziei nr. 314 din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul Teatrul O. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 14356 din 3 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1621/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1624/2009. Comercial → |
|---|
