ICCJ. Decizia nr. 1632/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1632/2009
Dosar nr. 1407/88/2006
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, reclamantul S.C. i-a chemat în judecată pe pârâţii SC M. SRL, P.V. şi B.G., solicitând anularea hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2006 şi suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea acţiunii.
Pârâta SC M. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondate.
Prin întâmpinare, s-a invocat şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor persoane fizice - P.V. şi B.G. -, însă la termenul de judecată din 8 iunie 2006, reclamantul a învederat instanţei că înţelege să renunţe la judecată faţă de aceşti pârâţi.
Reclamantul şi-a întregit acţiunea introductivă, iar pârâta a invocat excepţia tardivităţii atacării hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2006, în raport de dispoziţiile art. 196 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 24 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, a respins excepţia tardivităţii acţiunii, ca nefondată. A admis acţiunea reclamantului şi a constatat nulitatea absolută a hotărârilor adunării generale a asociaţilor SC M. SRL din data de 25 aprilie 2006. A obligat-o pe pârâta SC M. SRL la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.044 lei, către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia tardivităţii este nefondată, întrucât cauzele invocate sunt de nulitate absolută, cererea fiind imprescriptibilă.
În consecinţă, convocarea adunării la un punct de lucru şi nu la sediul social a fost reţinută drept cauză de nulitate absolută.
Hotărârea adunării generale a asociaţilor, atacată, a fost considerată nelegală şi datorită exercitării dreptului de vot asupra problemelor dezbătute, de către o persoană care nu mai avea calitatea de asociat, respectiv P.V., acesta fiind exclus din societate prin hotărârea Tribunalului Tulcea.
Cu privire la hotărârea nr. 3 din 25 aprilie 2006 a cărei anulare a fost solicitată de reclamantul S.C. prin cererea de întregire a acţiunii s-a reţinut că chestiunea propusă în discuţie nu era însă o problemă lipsită de importanţă care să fie discutată ca o problemă de activitate curentă a societăţii la capitolul „Diverse" al ordinii de zi şi fără a fi menţionată în mod explicit în conţinutul convocării.
S-a apreciat, astfel, că au fost încălcate dispoziţiile legale cu privire la condiţiile cerute pentru convocarea asociaţilor în adunarea generală, hotărârea adoptată fiind lovită de nulitate absolută.
Prin Decizia civilă nr. 93/COM din 22 mai 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâţii B.G. şi P.V. împotriva sentinţei mai sus menţionate.
A schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că:
A admis excepţia tardivităţii cererii de nulitate a hotărârii nr. 3 din 25 aprilie 2006 pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.
A respins cererea de nulitate pentru acest motiv ca tardivă.
A respins acţiunea ca nefondată.
L-a obligat pe reclamant la plata către pârâţi a sumei de 3.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond şi 6,15 lei cheltuieli de judecată la apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut în esenţă că desfăşurarea adunării generale la punctul de lucru şi nu la sediul social, indiferent de motive, nu poate fi decât o cauză de nulitate relativă, nulitate condiţionată de dovedirea prejudiciului suferit, or, în speţă, reclamantul - intimat nu a dovedit existenţa unui asemenea prejudiciu; în ce priveşte participarea (cu exprimarea dreptului la vot) a asociatului exclus P.V. a reţinut că la data pronunţării hotărârii instanţei de fond, soluţia ce a constituit temeiul motivării fusese schimbată, asociatul P.V. având în continuare această calitate, participarea sa la şedinţa adunării generale şi exprimarea dreptului de vot fiind confirmată prin hotărârea Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă; privind excepţia tardivităţii cererii de anulare a hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2006, instanţa a reţinut că întrucât cauza invocată nu este una de nulitate absolută, cererea de anulare pentru motivul respectiv trebuia formulată în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii, potrivit art. 196 din Legea nr. 31/1990, ceea ce, în speţă, nu s-a întâmplat, astfel că cererea de anulare a hotărârii nr. 3 este tardivă; în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă, instanţa de apel a arătat că apelul a fost introdus de SC M. SRL, P.V. şi B.G., cei doi din urmă neformulând critici cu privire la pronunţarea hotărârii şi în contradictoriu cu ei, deşi s-a luat act de renunţarea la judecată, pentru acest motiv instanţa neputându-se pronunţa decât în limita motivelor de apel.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs reclamantul S.C., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând, în conformitate cu prevederile art. 312 alin (3) C. proc. civ., casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru rejudecarea apelului, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea judecăţii în limitele procesuale stabilite de reclamant, cu obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul - reclamant susţine astfel că a fost încălcat principiul disponibilităţii, în sensul schimbării cadrului procesual stabilit de reclamant cu privire la părţi, ceea ce constituie motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În temeiul art. 304 pct. 9 arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, referitor la desfăşurarea adunării la punctul de lucru şi nu la sediul social, reţinându-se greşit că este vorba despre o nulitate relativă, fără a se avea în vedere că dispoziţiile art. 195 alin (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, au un caracter imperativ, dictat de funcţia socială a convocării adunării şi exercitării dreptului de vot, iar administratorii nu pot convoca adunarea într-un alt loc în afara sediului social, decât dacă este în interesul societăţii şi asociaţii şi-au exprimat acordul expres sau tacit cu privire la aceasta sau a fost prevăzut în actul constitutiv.
Prin invocarea aceluiaşi temei, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul - reclamant mai arată că instanţa de apel a aplicat greşit legea, respingând ca tardivă cererea adiţională privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii nr. 3 din 25 aprilie 2006, în primul rând, nesocotind cadrul procesual cu privire la obiectul cererii stabilit de reclamant şi, în al doilea rând, reţinând în mod netemeinic şi nelegal că nemenţionarea expresă în ordine de zi a tuturor chestiunilor ce vor face obiectul dezbaterii în adunare constituie doar o cauză de nulitate relativă şi nu absolută, astfel încât solicită să se constate că instanţa de apel a calificat greşit motivul de nulitate dedus din nemenţionarea în ordinea de zi a înstrăinării patrimoniului societăţii către un terţ, ca fiind relativ şi nu absolut, caracterul imperativ al normelor care reglementează convocarea adunării, rezultând din menirea acestora de a ocroti un interes social, obştesc şi nu unul personal.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte primul motiv de recurs, fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat, întrucât, instanţa de fond nu a reţinut renunţarea la judecată a reclamantului, prin apărător, fără mandat expres, faţă de pârâţii persoane fizice, sentinţa fiind pronunţată şi în contradictoriu cu aceşti pârâţi, iar aceştia au declarat apel, fără a formula critici în legătură cu pronunţarea hotărârii şi în contradictoriu cu ei.
Astfel fiind, instanţa de apel era obligată să se pronunţe în limitele investirii, ceea ce a şi făcut, Decizia privind pe toate părţile aflate în proces, aşa încât critica recurentului privind pierderea calităţii pârâţilor persoane fizice de părţi în proces, respectiv lipsa legitimării lor procesuale pasive în formularea apelului şi încălcarea principiului disponibilităţii nu poate fi primită şi va fi respinsă în consecinţă.
Referitor la motivul de recurs formulat în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform căruia se susţine că în mod greşit s-a apreciat că desfăşurarea A.G.A. la un punct de lucru şi nu la sediul social ar reprezenta o cauză de nulitate relativă, când în realitate, potrivit legii, aceasta este o cauză de nulitate absolută, se constată că este, de asemenea neîntemeiat, deoarece, aşa cum judicios a apreciat şi instanţa de apel, este necesar a se face o distincţie clară între cauzele ce pot atrage nulitatea absolută şi cele care atrag nulitatea relativă a unei hotărâri, or, desfăşurarea adunării la un punct de lucru şi nu la sediul social nu poate fi calificată decât ca o cauză de nulitate relativă, condiţionată de dovedirea prejudiciului suferit de către recurentul-reclamant, care, în speţă, s-a prezentat la sediul indicat, a luat parte la adunare, şi-a exprimat punctul de vedere şi nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu sub acest aspect.
În ceea ce-l priveşte pe pârâtul P.V., se constată că acesta şi-a păstrat calitatea de asociat, de vreme ce soluţia excluderii sale din societate a fost schimbată, participarea sa la şedinţa A.G.A. şi exprimarea dreptului de vot fiind confirmată printr-o hotărâre irevocabilă a Curţii de Apel.
În fine, greşita respingere ca tardivă a cererii adiţionale privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii nr. 3 din 25 aprilie 2006, invocată în temeiul aceloraşi dispoziţii ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, o susţinere neîntemeiată, deoarece cererea respectivă trebuia formulată în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 196 din Legea nr. 31/1990, or, recurentul - reclamant, participând la A.G.A. a luat cunoştinţă de hotărâre la 25 aprilie 2006, cererea de întregire a acţiunii fiind formulată la 8 iunie 2006, cu încălcarea prevederilor legale mai sus menţionate, iar cauza de nulitate invocată este una relativă şi nu absolută, întrucât aşa cum corect a apreciat şi curtea de apel, reclamantul deşi a invocat ca motiv de nulitate neincluderea pe ordinea de zi şi altor probleme, ce s-au materializat prin hotărârea A.G.A. nr. 3 din 25 aprilie 2006, nu s-a opus la discutarea lor, nu a solicitat o eventuală reconvocare, ci dimpotrivă, a participat la discuţii şi şi-a exprimat punctul de vedere.
Pe de altă parte, a se admite ca, în legătură cu acelaşi act juridic, în speţă, hotărârea A.G.A., să poată fi invocate motive de imprescriptibilitate a acţiunii, nefondate, alături de motive de nulitate relativă, prescriptibile, urmărind în acest mod obţinerea beneficiului imprescriptibilităţii, este inadmisibil.
În consecinţă, reţinându-se că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică întemeiată, care în raport dispoziţiile strict şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea sau modificarea deciziei Curţii de Apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.C. împotriva deciziei nr. 93/COM din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1628/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1645/2009. Comercial → |
|---|
