ICCJ. Decizia nr. 1628/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1628/2009
Dosar nr. 1006/35/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 octombrie 2008 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanţii G.G. şi G.L. în contradictoriu cu pârâtele SC S.M.O. SRL Oradea şi A.V.A.S. Bucureşti, au solicitat instanţei să constate că a intervenit prescripţia dreptului pârâtei A.V.A.S. de a pune în executare contractele de cesiune de creanţă din 7 decembrie 1999 şi 13 decembrie 1999 şi, în consecinţă, să dispună radierea ipotecilor înscrise în cartea funciară în baza contractelor de garanţie imobiliară din 1998.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5/CPI din 13 noiembrie 2008, a admis excepţia neompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Oradea invocată de pârâta A.V.A.S. Bucureşti şi, în consecinţă, a declinat soluţionarea acţiunii formulate de reclamanţi în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În pronunţarea acestei sentinţe instanţa a reţinut în esenţă, că art. 45 din OUG nr. 51/1998 instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la sediul pârâtei, în speţă A.V.A.S.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii G.G.şi G.L., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenţii îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţa de fond învestită cu soluţionarea cererii a încălcat în soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială dispoziţiile art. 44 din O.U.G nr. 51/1998 raportate la cele ale art. 9, art. 10 şi art. 13 C. proc. civ.
Astfel recurenţii consideră că art. 45 din OUG nr. 51/1998 instituie o competenţă teritorială alternativă şi nu una exclusivă şi cum în speţă printre părţi figurează şi o societate care are sediul în Oradea, soluţia de declinare pronunţată este nelegală.
Recurenţii invocă în drept dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. coroborat cu art. 48 alin. (2) din O.U.G nr. 51/1998, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.
Prin întâmpinarea formulată intimata - pârâtă A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.
Reclamanţii au solicitat – ca prim capăt de cerere – să se constate că a intervenit prescripţia dreptului pârâtei A.V.A.S. Bucureşti de a pune în executare contractele de cesiune de creanţă din decembrie 1999. Prin contractul de cesiune de creanţă din 13 decembrie 1998 s-a preluat convenţia de linie de credit din 28 ianuarie 1998 modificată ulterior, încheiată între SC S.M.O. SRL şi B. SA.
Prin OG nr. 39/1990 a avut loc fuziunea între B. SA cu B.C.R., urmare a fuziunii şi a dispoziţiilor OUG nr. 51/1990 pârâta A.V.A.S. a preluat de la B.C.R. creditele neperformante şi debitele B. SA.
Faţă de cele arătate, reiese cu evidenţă că pârât în cauză este A.V.A.S., calitatea sa procesuală raportându-se la drepturile şi obligaţiile ce derivă din raporturile juridice deduse judecăţii.
SC S.M.O. SRL Oradea are numai calitatea de debitor cedat dobândită la momentul introducerii cesiunii de creanţă.
Cauza de faţă vizează, în esenţă, creanţe preluate de A.V.A.S., fiindu-i aşadar aplicabile dispoziţiile OUG nr. 51/1998 atât sub aspectul competenţei cât şi sub aspectul fondului, A.V.A.S. fiind singura în măsură să iniţieze acte de executare.
Date fiind aceste consideraţiuni care confirmă legalitatea hotărârii atacate sub aspectul stabilirii cadrului procesual al cauzei, Înalta Curte constată că în mod legal instanţa a făcut şi aplicarea normelor de competenţă specială cuprinse în art. 45 din OG nr. 51/1998, stabilind că, în soluţionarea cauzei, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti – curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea hotărârii atacate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi G.G. şi G.L. împotriva sentinţei nr. 5/CPI din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1624/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1632/2009. Comercial → |
|---|
