ICCJ. Decizia nr. 1658/2009. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2009)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1658/2009

Dosar nr. 4855.1/115/2006

Şedinţa publică din 27 mai 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1845 din 26 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 4855.1/115/2006, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC B.C. SA împotriva pârâtei SC M.P.C. SRL; a respins acţiunea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă reconvenţional SC M.P.C. SRL împotriva reclamantei - pârâtă reconvenţional SC B.C. SA.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin, reclamanta SC B.C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.P.C. SRL, solicitând instanţei să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în Reşiţa, județul Caraş-Severin.

În motivarea acţiunii s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de leasing imobiliar din 5 august 1998, având ca obiect imobilul susmenţionat, iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate.

Prin întâmpinarea şi acţiunea reconvenţională, pârâta SC M.P.C. SRL a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, solicitând să se constate că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate în baza contractului de leasing din 5 august 1998, refuzând încheierea contractului de vânzare - cumpărare, să fie obligată la plata sumei de 37.202.759 lei rol, reprezentând pretenţii, sumă care să fie actualizată conform ratei inflaţiei la data plăţii efective, iar prezenta hotărâre să ţină loc de contract autentic de vânzare - cumpărare asupra imobilului situat în Reşiţa, județul Caraş-Severin, având ca preţ de vânzare suma de 298.000.000 lei plus TVA lei rol şi înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reconvenţionale s-a arătat că cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale este reclamanta, că are un titlu legal asupra imobilului în cauză, că în niciuna dintre dispoziţiile contractului de leasing imobiliar nu există instituţia „denunţării unilaterale a contractului de leasing" şi a posibilităţii de evacuare a pârâtei în baza „acestei instituţii". Consideră că reclamanta şi-a valorificat clauza de indexare stipulată în contract, pretinzând începând cu luna martie 2001 redevenţe indexate şi nu mai poate pretinde acum indexări la sume deja indexate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5735 din 30 noiembrie 2005, pronunţată în dosar nr. 11076/2004, a lăsat nesoluţionat litigiul prin respingerea cererii pârâtei, motiv pentru care pârâta arată că a promovat prezenta acţiune reconvenţională. Consideră că din cuprinsul contractului de leasing din 5 august 1998, care este legea părţilor, la art. 4 şi art. 7 rezultă că „plata redevenţelor se face lunar până la 25 zi a lunii, pentru luna în curs" şi se indică şi contul în care se depun sumele de bani. În art. 8 din contract se arată că dacă două luni consecutiv nu se plăteşte redevenţa, locatorul (adică reclamanta) avea dreptul de a rezilia contractul cu daune interese.

S-a mai arătat în cererea reconvenţională că din cuprinsul deciziei nr. 5735 din 30 noiembrie 2005, pronunţată în dosar nr. 11076/2004 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reiese că dispoziţiile acesteia sunt contrare celor menţionate în contractul părţilor, unde la art. 6, art. 7 şi art. 8 rezultă care este valoarea de circulaţie a bunului şi marja de profit a locatorului (reclamantei), valori ce au fost stabilite printr-un raport de evaluare şi un proces - verbal de negociere, conform voinţei reclamantei. Menţionarea în contract a unui preţ determinat ce urma a fi achitat, prin achitarea redevenţelor despre care se afirmă în cuprinsul art. 6 din contract că „acoperă valoarea de circulaţie a* bunului şi marja de profit a locatorului" are drept consecinţă interpretarea că la data încheierii contractului preţul era serios şi determinat şi nicidecum derizoriu cum susţine reclamanta. în Decizia sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în mod corect că pârâta a achitat preţul stabilit prin contract.

Prin hotărârea nr. 3105 din 6 decembrie 2006 pronunţată în dosar nr. 4855/115/2006, Tribunalul Caraş-Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B.C. SA şi pe pârâta SC M.P.C. SRL, în favoarea Judecătoriei Reşiţa, iar împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta SC B.C. SA.

Prin Decizia civilă nr. 403 din 3 aprilie 2007 pronunţată în dosar nr. 4855/115/2007, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamanta SC B.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 3105 din 6 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 4855/115/2006, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Caraş-Severin.

Prima instanţă a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de leasing imobiliar din 5 aprilie 1998 prin care reclamanta, cu acordul F.P.S., a transmis pârâtei dreptul de folosinţă asupra imobilului situat în Reşiţa, în suprafaţă de 375 mp, urmând ca la expirarea contractului utilizatorul să opteze fie pentru achiziţionarea bunului, fie pentru restituirea acestuia, iar conform acestui contract, preţul imobilului a fost stabilit la 298.000.000 lei, iar redevenţa lunară la suma de 4.965.000 lei.

Părţile au avut pe rolul Tribunalului Caraş-Severin un dosar în care pârâta, în calitate de reclamantă, a solicitat instanţei să se constate că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate prin contractul de leasing imobiliar din 5 august 1998, iar Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa civilă nr. 1777 din 2 iunie 2004, a admis acţiunea, însă prin Decizia nr. 5735 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. 11976/2004, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de SC M.P.C. SRL.

S-a mai reţinut că având în vedere respingerea ca nefondată a acestei acţiuni, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5735/2005 nu are autoritate de lucru judecat, deoarece hotărârea nu a soluţionat cauza pe fond, iar prin dispozitiv obiectul litigiului nu a fost rezolvat, astfel că puterea de lucru judecat nu poate să rezulte decât dintr-o hotărâre care a soluţionat definitiv şi irevocabil litigiul pe fond. În consecinţă, dacă în primul proces instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea, partea este îndreptăţită să introducă o noua acţiune, fără a i se putea opune puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 163, art. 166 C. proc. civ., instanţa a respins autoritatea de lucru judecat invocată de reclamantă faţă de Decizia nr. 5735/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. 11076/2004.

Instanţa de fond a precizat că ulterior, în dosarul nr. 1844/290/2007, pârâta a chemat în judecată pe reclamantă şi a solicitat Judecătoriei Reşiţa ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 11.164 lei reactualizată la data plăţii efective, să fie obligată să încheie contractul autentic de vânzare - cumpărare asupra imobilului înscris în CF Reşiţa Montană, situat în Reşiţa, reprezentând carmangerie, în suprafaţă de 375 mp, iar în cazul în care refuză acest lucru, hotărârea ce se va da să tină loc de contract autentic de vânzare - cumpărare a imobilului mai sus menţionat. De asemenea, a mai solicitat instanţei să dispună intabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate astfel dobândit.

Prin sentinţa civilă nr. 1806 din 25 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 1844/290/2007, Judecătoria Reşiţa a admis în parte acţiunea reclamantei SC M.P.C. SRL împotriva pârâtei SC B.C. SA Reşiţa; a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 744,73 lei reactualizată la data plăţii efective, cu titlu de pretenţii; a obligat pârâta să încheie contractul autentic de vânzare - cumpărare privind imobilul înscris în CF Reşiţa Montană, situat în Reşiţa, reprezentând carmangerie, în suprafaţă de 375 mp, iar în cazul în care pârâta refuză încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare a imobilului mai sus menţionat şi a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei astfel dobândit.

Referitor la autoritatea de lucru judecat a sentinţei pronunţate de Judecătoria Reşiţa în dosar nr. 1844/290/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 19/R din 11 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 1844/290/2007, faţă de pretenţiile formulate în acţiunea reconvenţională de pârâta - reclamantă reconvenţional, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 163, art. 166 C. proc. civ., s-a constatat că această hotărâre are autoritate de lucru judecat. S-a constatat că aceleaşi capete de cerere pe care pârâta - reclamantă reconvenţional Ie-a formulat în dosarul nr. 1844/290/2007, fac şi obiectul acţiunii reconvenţionale din prezentul dosar, şi având în vedere că prin hotărârea dată în dosar nr. 1844/290/2007 Judecătoria Reşiţa a soluţionat definitiv şi irevocabil litigiul în fond între aceleaşi părţi, obiect şi cauză, Tribunalul Caraş-Severin în prezentul dosar nu a mai luat în discuţie drepturile pretinse şi soluţionate anterior, constatând că există autoritate de lucru judecat a hotărârii susmenţionate. Astfel, ţinând seama de dispoziţiile art. 163, art. 166 C. proc. civ., acţiunea reconvenţională formulată în cauză urmează a fost respinsă, instanţa constatând autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate de Judecătoria Reşiţa în dosar nr. 1844/290/ 2007.

De asemenea, prima instanţă, având în vedere că imobilul în cauză a fost deţinut de pârâtă în mod legal, în baza contractului de leasing imobiliar din 5 august 1998, că aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, plătind contravaloarea imobilului, că a optat pentru achiziţionarea imobilului şi că în prezent aceasta este proprietara imobilului, faţă de dispoziţiile art. 3, art. 6 din contractul de leasing şi art. 480 C. civ., a respins acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC B.C. SA, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 4855.1/115/2006, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii reclamantei de evacuare a pârâtei şi respingerea cererii reconvenţionale, motivat de existenţa autorităţii de lucru judecat raportat la Decizia nr. 5735 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 11976/2004.

În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este lipsită de temei legal, că este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, arătând că a solicitat evacuarea pârâtei întrucât prin Decizia nr. 5735 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 11976/2004, s-a respins ca nefondată acţiunea pârâtei prin care se solicita obligarea reclamantei la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul contractului de leasing din 1998, contract ce a expirat. Înalta Curte a reţinut că nu erau îndeplinite obligaţiile contractuale de către pârâtă în totalitate.

Faţă de obiectul pricinii, de natura neevaluabilă în bani şi comercială a obiectului acţiunii, raportat la dispozițiile art. 282/1 C. proc. civ., Curtea a calificat calea de atac incidenţă în speţă, ca fiind apel şi nu recurs.

Apelanta a arătat că instanţa de fond a respins autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 5735 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că litigiul nu a fost soluţionat pe fond. Consideră că în cauză Înalta Curte a analizat cauza pe fond, respingând acţiunea ca nefondată, a interpretat clauzele contractului de leasing şi a reţinut că potrivit acestor clauze, SC M.P.C. SRL nu a achitat redevenţele actualizate. Mai mult, instanţa de fond a considerat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a lăsat cauza nesoluţionată prin respingerea ca nefondată a acţiunii şi că aceeaşi parte poate introduce o nouă acţiune cu acelaşi obiect, fără ca hotărârea din primul proces să aibă autoritate de lucru judecat.

Referitor la cererea reconvenţională, se consideră că în mod eronat instanţa nu a reţinut autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 5735 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar în schimb a reţinut autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 1844/290/2007. Arată că cererea reconvenţională cuprinde capete de cerere ce au ca obiect acţiune în constatare, că una dintre efectele acestei hotărâri este cel declarativ, care se produce de la data introducerii cererii, în cazul de faţă al cererii reconvenţionale. Se menţionează că în speţă cererea reconvenţională este anterioară acţiunii ce a format obiectul dosarului nr. 1844/290/2007, astfel că efectul declarativ al prezentei hotărâri este anterior efectului declarativ al hotărârii pronunţate în dosarul nr. 1844/290/2007 şi cu toate acestea s-a reţinut autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă hotărâri.

Apelanta susţine că instanţa de fond, în mod intenţionat a evitat judecarea cererii reconvenţionale pe fond, că a declinat competenţa de soluţionare către Judecătoria Reşiţa, motivat de obiectul cererii reconvenţionale, iar ulterior Curtea de Apel Timişoara, pronunţându-se asupra recursului formulat împotriva hotărârii de declinare, a decis că Tribunalul Caraş-Severin este competent să judece atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională. Invocă faptul că s-a tergiversat cauza, timp în care pârâta a introdus o cerere cu obiect identic cu cel al cererii reconvenţionale, la Judecătoria Reşiţa, deşi se stabilise că nu această instanţă era competentă, cerere ce a fost admisă, fiind respinsă excepţia referitoare la competenţă, iar Tribunalul Caraş-Severin a menţinut soluţia pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 1844/290/2007. După rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunţate de Judecătoria Reşiţa, instanţa de fond din prezenta cauză a luat act de autoritatea de lucru judecat.

Concluzionând, reclamanta a reiterat cele anterior susţinute, arătând că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 163 C. proc. civ., întrucât cele două acţiuni - cererea reconvenţională şi cererea din dosarul nr. 1844/290/2007 al Judecătoriei Reşiţa, trebuiau înregistrate pe rolul unor instanţe deopotrivă competente. S-a mai invocat faptul că au fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 20 - art. 22 C. proc. civ., creându-se un conflict pozitiv de competenţă între Judecătoria Reşiţa şi Tribunalul Caraş-Severin, iar aceste instanţe erau obligate, din oficiu, să sesizeze Curtea de Apel Timişoara în calitate de regulator de competenţă, aceste cereri nefiind la îndemâna părţilor. Astfel, s-a arătat că instanţa de fond a reţinut autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri pronunţată de o instanţă care se afla în conflict pozitiv de competenţă, conflict ce nu a fost soluţionat de instanţa competentă.

Prin întâmpinarea şi concluziile scrise formulate, pârâta - intimată SC M.P.C. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi recalificarea căii de atac făcută de Curtea de Apel Timişoara prin încheierea din data de 10 decembrie 2007, din apel în recurs.

Pârâta a invocat dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., conform căruia hotărârile date în primă instanţă pentru litigiile având ca obiect o valoare de până la 1 miliard lei, inclusiv în materie comercială, nu sunt supuse apelului, ci recursului, în speţă fiind vorba despre un obiect cu o valoare până la un miliard.

Curtea, cu privire la cererea formulată de pârâtă pentru recalificarea căii de atac, constată că la termenul de judecată din 10 decembrie 2007, s-a pronunţat cu privire la aceasta, constatând că din eroare calea de atac a fost înregistrată ca şi recurs, obiectul acţiunii fiind neevaluabil în bani, şi a recalificat-o în apel.

Prin aceeaşi întâmpinare, pârâta intimată a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1806 din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Reşiţa, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractual asumate în baza contractului de leasing imobiliar din 5 martie 1998, respectiv a achitat recurentei contravaloarea imobilului în sumă de 198.000.000 lei plus TVA şi în plus, peste această sumă, suma de 37.202.759 lei rol, pe care reclamanta a fost obligată să îi restituie. Astfel, s-a constatat că pârâta este proprietara imobilului, hotărârea menţionată ţinând loc de act autentic de vânzare - cumpărare. Mai arată că a deţinut acest imobil din anul 1998 în baza unui titlu legal, respectiv contractul de leasing imobiliar din 5 martie 1998, care nu a fost niciodată anulat, motiv pentru care apreciază că acţiunea reclamantei de evacuare a sa, nu are nicio justificare şi că instanţa de fond a respins în mod corect acţiunea reclamantei.

Analizând apelul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 35 pronunţată la 25 februarie 2008, în dosarul nr. 4855.1/2006, a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod temeinic şi legal, faptul că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost corect reţinută de instanţa de fond, raportat la existenţa hotărârilor anterior pronunţate între părţile litigante.

Astfel, prin Decizia nr. 5735/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa nu a soluţionat cauza pe fond, iar prin dispozitiv obiectul litigiului nu a fost rezolvat, iar puterea de lucru judecat nu poate să rezulte decât dintr-o hotărâre care a soluţionat definitiv şi irevocabil litigiul pe fond. Pârâta, întrucât instanţa supremă a lăsat nesoluţionat litigiul,a introdus o acţiune cu un obiect diferit faţă de cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa sub nr. 1844/290/2007.

Prin sentinţa nr. 1806/2008 pronunţată în acest dosar, s-a admis în parte acţiunea SC M.P.C. SRL, iar SC B.C. SA a fost obligată să-i plătească suma de 744,7 lei reactualizată la data plăţii efective, cu titlul de pretenţii şi să încheie contractul autentic de vânzare - cumpărare privind imobilul înscris în CF Reşiţa Montană, situat în Reşiţa, iar în cazul în care SC B.C. SA refuză încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare; hotărârea să ţină locul acestuia, dispunând şi intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al SC M.P.C. SRL, parte care figurează ca proprietar în evidenţele de carte funciară ale imobilului în speţă.

Este irelevant faptul că apelanta SC B.C. SA a atacat înscrierea de carte funciară, câtă vreme, la data soluţionării prezentului litigiu, situaţia menţionată nu a fost modificată, iar hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al pârâtei SC M.P.C. SRL este irevocabilă.

Totodată, Curtea nu poate da eficienţă nici susţinerii apelantei conform căreia hotărârea mai sus menţionată ar fi fost pronunţată de o instanţă necompetentă, câtă vreme aceasta este irevocabilă.

Aşa cum a arătat instanţa de fond în motivarea expusă în sentinţa de apel, referitor la autoritatea de lucru judecat a sentinţei pronunţate de Judecătoria Reşiţa în dosar nr. 1844/290/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 19/R din 11 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 1844/290/2007, faţă de pretenţiile formulate în acţiunea reconvenţională de pârâta - reclamantă reconvenţional, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 163, art. 166 C. proc. civ., s-a constatat că această hotărâre are autoritate de lucru judecat. S-a constatat că aceleaşi capete de cerere pe care pârâta - reclamantă reconvenţional le-a formulat în dosarul nr. 1844/290/2007, fac şi obiectul acţiunii reconvenţionale din prezentul dosar, şi având în vedere că prin hotărârea dată în dosar nr. 1844/290/2007 Judecătoria Reşiţa a soluţionat definitiv şi irevocabil litigiul în fond între aceleaşi părţi, obiect şi cauză, Tribunalul Caraş-Severin în prezentul dosar nu a mai luat în discuţie drepturile pretinse şi soluţionate anterior, constatând că există autoritate de lucru judecat a hotărârii susmenţionate. Astfel, ţinând seama de dispoziţiile art. 163, art. 166 C. proc. civ., acţiunea reconvenţională formulată în cauză urmează a fost respinsă, instanţa constatând autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate de Judecătoria Reşiţa în dosar nr. 1844/290/2007.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta raportându-se în drept la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În fapt, în esenţă, recurenta a susţinut că ambele hotărâri „sunt lipsite de temei legal şi totodată sunt date cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii", deoarece faţă de Decizia nr. 5735/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauză, nu s-a reţinut autoritate de lucru judecat, deoarece cauza nu s-a soluţionat pe fond, iar în ceea ce priveşte cererea reconvenţională introdusă de intimată, greşit s-a respins cererea reconvenţională constatându-se autoritate de lucru judecat, instanţa de fond trebuind să soluţioneze pe fond cauza intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel, a reţinut corect că obiectul cauzei înregistrată sub nr. 1844/290/2007 este identic cu obiectul acţiunii reconvenţionale din prezentul dosar şi cum prima acţiune purtată între aceleaşi părţi s-a soluţionat irevocabil, corect s-a respins cererea reconvenţională în raport de dispoziţiile art. 1201 C. proc. civ.

Cum, pârâta a deţinut legal imobilul în baza contractului de leasing imobilelor, şi că îndeplinindu-şi obligaţiile contractuale a optat pentru cumpărarea imobilului faţă de dispoziţiile art. 316 din acest contract, în mod legal s-a respins acţiunea în evacuare.

În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată, conform actelor justificative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.C. SA Reşiţa împotriva deciziei civile nr. 35/A din 25 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 5.950 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC M.P.C. SRL Reşiţa.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 mai 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1645/2009. Comercial		ICCJ. Decizia nr. 1661/2009. Comercial →

ICCJ. Decizia nr. 1658/2009. Comercial

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1658/2009. Comercial