ICCJ. Decizia nr. 1662/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1662/2009
Dosar nr. 3955/112/2006
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 623 din data de 24 octombrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 3955/112/2006 al Tribunalului Bistriţa Năsăud a fost admisă în parte acţiunea reclamantei A.K. GMBH Nurnberg, Germania prin mandatar T.R. împotriva pârâţilor SC M.N. SRL Rodna, SC D.P. SRL Cluj, SC A.S.P. SRL Feldru şi SC N. SRL Feldru şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta SC M.N. SRL Rodna să plătească reclamantei suma de 33.449,44 euro sau contravaloarea în lei de la data plăţii efective reprezentând: 3.316,16 euro dobândă legală pentru contractul de import încheiat la data de 17 august 2001; 30.133,28 euro penalităţi contractuale de 0,15% pe zi de întârziere pentru contractul de import încheiat la data de 7 ianuarie 2002; s-a respins ca inadmisibilă acţiunea introductivă faţă de pârâta de ordinul 2 SC D.P. SRL Cluj Napoca; au fost respinse ca neîntemeiate celelalte petite din acţiunea introductivă şi s-a respins ca inadmisibilă acţiunea în constatare faţă de pârâtele SC A.S.P. SRL Feldru şi SC N. SRL Feldru, pârâta SC M.N. SRL Feldru fiind obligată să plătească reclamantei suma de 10.603,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că în temeiul contractului, al art. 969 şi urm. C. civ., a dispoziţiilor art. 4 din OG nr. 9/2000 raportat la art. 43 C. com. şi având în vedere recunoaşterea datoriei faţă de reclamantă pentru o sumă sensibil egală cu cea calculată de expert, pârâta SC M.N. SRL datorează reclamantei dobânda legală pentru contractul încheiat la data de 17 august 2001 de 3.316,16 euro şi suma de 30.133,28 euro penalităţi contractuale de 0,15% pe zi de întârziere pentru contractul de import încheiat la data de 7 ianuarie 2002.
Referitor la solicitarea de a obliga pârâta 2 SC D.P. SRL la plata „daunelor", atât în baza contractului de mandat cu clauza de garanţie CEC cu răspundere directă, cât şi prin acţiunea oblică pentru pasivitate, în condiţiile invocării unui proces - verbal reţine instanţa că în baza acestui act pârâta nu poate fi obligată direct faţă de reclamantă pentru datoriile acestei pârâte întrucât, pe de o parte în acest contract nu se face vorbire de o garantare a datoriilor SC M.N. SRL, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar avea în vedere acest lucru, prin sentinţa comercială nr. 4283/C din 8 octombrie 2003 pronunţată în dosarul nr. 3797/2003 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, SC N. SRL a fost obligată să restituie reclamantei din acel dosar, SC D.P. SRL Cluj, fila CEC individualizată emisă la data de 29 septembrie 2001, astfel că această operaţiune nu mai produce efecte juridice.
În acest context mai reţine instanţa că oricum nu există temei legal pentru constituirea unei garanţii prin emiterea unui CEC în alb, CEC-ul având doar funcţia pentru instrument de plată în condiţiile Legii nr. 59/1934.
Pe de altă parte, arată instanţa, solicitarea reclamantei nu este întemeiată nici pentru admiterea acţiunii faţă de pârâta SC D.P. SRL întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de admitere a unei acţiuni prin prisma dispoziţiilor art. 973 C. civ., respectiv cerinţele vizând inactivitatea debitorului şi a interesului creditorului, nefiind vorba de diferenţe de preţ ci de penalităţi şi dobânzi ce trebuiau stabilite de instanţă.
Cât priveşte acţiunea faţă de pârâtele SC A.S.P. SRL Feldru şi SC N. SRL Feldru, reţine instanţa că este inadmisibilă întrucât prin extinderea de acţiune faţă de cele două pârâte, cât şi prin concluziile scrise depuse înainte de închiderea dezbaterilor, reclamanta a solicitat să se constate că cele două pârâte îi datorează sume cu titlu de preţ neachitat şi dobânzi, însă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă este inadmisibilă acţiunea în constatare atunci când partea care are interes poate să ceară realizarea dreptului.
Împotriva soluţiei menţionate a declarat apel A.K. GMBH Nurnberg, Germania, solicitând, în principal, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 279 alin. (1) teza I C. proc. civ., iar în subsidiar, anularea în parte a hotărârii atacate şi admiterea cererii introductive astfel cum a fost precizată şi extinsă în baza art. 279 alin. (2) teza finală C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea celor solicitate, apelanta a arătat că hotărârea este nelegală din perspectiva necercetării fondului, în contextul greşitei calificări a pretenţiilor în sensul că instanţa a fost investită cu o acţiune în realizare; a nereţinerii aspectului constând în nerespectarea de către partenerii contractuali a obligaţiilor asumate şi a cerinţelor pentru exercitarea acţiunii oblice.
Astfel, în dezvoltarea susţinerilor evocate, apelanta arată că acţiunea principală are caracterul unei acţiuni în realizare, iar acest caracter se menţine şi pentru extindere, fiind chiar specificat în concluziile scrise depuse la dosar.
Mai arată apelanta că, chiar dacă scriptele depuse nu au forma, respectiv conţinutul unei cereri de chemare în judecată clasică, instanţa în temeiul conferit de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., era obligată să constate evidenţa şi anume, caracterul în realizare a cererilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 113 din 21 mai 2008 a respins apelul declarat de apelanta A.K. GMBH Nurnberg, Germania împotriva sentinţei Tribunalului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că în raport cu probele administrate şi normele juridice incidente apelului nu există motive care pot conduce la anularea, desfiinţarea sau schimbarea hotărârii atacate.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul A.K. GMBH Nurnberg, Germania, în termen legal, motivat şi timbrat, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii cât şi dreptul la apărare, că cererile au fost calificate în mod greşit ca acţiuni în constatare, ele având de fapt caracterul unor acţiuni în realizare (motive de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.) şi că Decizia atacată este nemotivată în fond (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
În consecinţă, recurenta solicită, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, în principal casarea ambelor hotărâri cu trimiterea spre rejudecare Tribunalului Bistriţa Năsăud, iar în subsidiar, modificarea, în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi a desfiinţării sentinţei de fond cu trimitere spre rejudecare primei instanţe, sau modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii cererii introductive aşa cum a fost formulată, precizată şi extinsă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de reclamantă în sensul că ambele instanţe au încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare pe motiv că nu au pus în discuţia părţilor caracterul acţiunii introductive – fiind calificată greşit „acţiune în constatare" – cu toate că avea caracterul unei acţiuni în realizare şi că Decizia atacată este nemotivată în fond, sunt neîntemeiate.
Atâta timp cât reclamanta a solicitat, în scris, prin acţiune şi concluziile depuse la dosar, „a se constata" că cele două societăţi îi datorează cu titlu de preţ, neachitat plus dobânzi, respectiv SC A.S.P. SRL – 23.931 euro şi SC N. SRL Feldru – 85.105 euro, instanţele de judecată au fost astfel, investite cu o acţiune în constatare, verificarea instanţelor nu se putea face decât în limitele investirii determinate, iar reţinerile instanţelor de judecată cu privire la inadmisibilitate nu pot fi considerate greşite.
În acest context, prezentarea detaliată a modului de derulare a raporturilor contractuale, în lipsa unei cereri exprese de obligare a acestor pârâte la plata unor sume de bani nu este de natură a determina o altă concluzie în privinţa modului de soluţionare a acţiunii sub acest aspect.
Susţinerea recurentei că instanţa nu a avut rol activ conform art. 129 pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea neîntemeiată întrucât, în condiţiile în care verificările s-au efectuat în raport de cereri, susţineri şi actele depuse în justificare – motivate extensiv în considerentele hotărârii nu se poate primi critica că instanţele de judecată nu au avut rol activ şi că Decizia atacată este nemotivată în fond.
De asemenea, critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. constând în nemotivarea deciziei nu are corespondent în realitate în condiţiile în care, instanţa de apel respectând prevederile art. 264 pct. 5 C. proc. civ. a arătat în considerentele deciziei argumentele în baza cărora, constatând neîndeplinirea condiţiilor cumulative cerute de art. 973 C. civ. a respins şi criticile formulate în această privinţă.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.K. GMBH Germania împotriva deciziei nr. 113 din 21 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1661/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1663/2009. Comercial → |
|---|
