ICCJ. Decizia nr. 1665/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1665/2009
Dosar nr. 20710/63/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 noiembrie 2007, reclamanta B.C.R. SA, sucursala judeţeană Dolj, a chemat în judecată pe pârâta C.M. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată aceasta la predarea cheilor seifului de valori şi a legitimaţiei tip.
De asemenea în cazul în care pârâta nu se va conforma în termen de 15 zile să fie obligată şi la plata sumei de 100 euro la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii la care se adaugă TVA, reprezentând costul deschiderii seifului şi confecţionării unor noi chei.
Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.514,76 ron reprezentând daune echivalente cu dublul valorii comisionului pe care aceasta l-ar fi datorat, calculată până la data de 31 octombrie 2007 şi care vor fi datorate în continuare până la data predării efective a cheilor casetei mai sus menţionate.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 12 septembrie 2005 pârâta C.M. a încheiat cu B.C.R. SA, sucursala judeţeană Dolj, contractul pentru punerea la dispoziţie a unui seif de valori, în scopul păstrării de bunuri fără valoare declarată pe o perioadă de 12 luni începând cu data 12 septembrie 2005 până la data de 12 septembrie 2006.
Prin acelaşi contract pârâta s-a obligat ca la încetarea contractului să elibereze seiful şi să predea băncii cheia şi legitimaţia tip, în caz contrar aplicându-se clauzele penale din contract.
Conform acestor clauze, clientul este obligat să plătească: dublul valorii comisionului pe care l-ar fi datorat, pe perioada cuprinsă între data expirării contractului şi data predării seifului de valori deschiderii forţate a acestuia art. 6.4 din contract; 100 euro la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii la care se adaugă TVA, reprezentând costul deschiderii seifului şi confecţionării unor noi chei, în cazul în care clientul nu predă cheile seifului şi legitimaţia tip, banca este nevoită să procedeze la deschiderea forţată a seifului.
Contractul de primire în depozit a expirat la data de 12 septembrie 2006, iar pârâta, deşi a fost notificată în prealabil prin adresa din 29 noiembrie 2006, nu s-a prezentat pentru eliberarea seifului de valori, predarea cheilor si a legitimaţiei tip precum şi pentru plata daunelor de întârziere.
Prin sentinţa nr. 10 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta B.C.R. SA, sucursala judeţeană Dolj, împotriva pârâtei C.M. şi a fost obligată pârâta să predea reclamantei cheile seifului de valori şi a legitimaţiei tip la plata sumei de 1.514,76 ron reprezentânddublulvalorii comisionului datorat de la încetareaantecontractului şi până la 31 octombrie 2007 şi a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100 euro.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin contractul din 12 septembrie 2005 reclamanta a pus la dispoziţia pârâtei, în perioada 12 septembrie 2005 – 12 septembrie 2006, un seif pentru păstrarea valorilor. Prin acelaşi contract au stabilit că după expirarea duratei lui în ipoteza în care pârâta nu predă cheile seifului să plătească reclamantei dublu valorii comisionului pe perioada cât nu-şi onorează această obligaţie. Cum pârâta şi-a încălcat obligaţia de predare a cheilor şi a legitimaţiei tip la expirarea duratei contractului va fi obligată să plătească despăgubiri conform contractului de la încetarea acestuia 12 septembrie 2006 până la data de 31 octombrie 2007, dată indicată în cerere de reclamantă, va restitui cheile seifului şi legitimaţiile tip.
Cum însă prin clauza penală au fost evaluate anticipat prejudiciile suferite de reclamantă ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de predare a cheilor, reclamanta nu mai poate pretinde şi suma de 100 euro, pentru a-şi acoperi prejudiciul rezultat din cheltuielile făcute cu deschiderea seifului şi confecţionarea de noi chei.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală cu motivarea că în mod greşit instanţa nu a obligat pe pârâtă la plata de daune în continuare după data de 31 octombrie 2007 şi până în momentul predării efective a cheilor casetei; în mod greşit a interpretat clauzele contractuale şi nu a obligat-o pe pârâtă şi la plata sumei de 100 euro destinată acoperirii costurilor deschiderii seifului şi confecţionarea unei noi chei şi totodată a omis a se pronunţa supra obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 158 lei.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 131 din 7 mai 2008 a admis apelul formulat de reclamanta B.C.R. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 10 din 15 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 20710/63/2007 în contradictoriu cu pârâta C.M. şi cu reclamanta B.C.R. SA, sucursala judeţeană Dolj, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor calculate conform art. 6.4. din contractul părţilor pentru perioada 31 octombrie 2007 şi până la predarea cheilor. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată intimata - pârâtă C.M. a fost obligată să plătească apelantei 158 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond şi 79 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat, susţinând, în esenţă că, hotărârea instanţei de apel este greşită sub aspectul modului de soluţionare al capătului de cerere privind acordarea sumei de 352,78 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculată la cursul B.N.R. din 5 decembrie 2007, reprezentând contravaloarea deschiderii seifului şi confecţionării unor chei noi.
Instanţa de apel, susţine recurenta, în mod eronat a reţinut că prin clauza penală din contract se acoperă atât prejudiciul suferit de reclamantă ce consta în daune echivalente cu dublul valorii comisionului (art. 6.4) cât şi obligarea acesteia la plata sumei de 100 euro destinată acoperirii costului deschiderii seifului şi confecţionarea unor chei noi [art. 4.2 lit. e)].
În consecinţă, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a deciziei atacate şi obligarea pârâtei la plata sumei de 100 euro, respectiv 352,78 lei aşa cum a fost formulată cererea completatoare.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs şi a convenţiei părţilor rezultă că, instanţa de apel a soluţionat greşit capătul de cerere privind obligarea pârâtei şi la plata sumei de 352,78 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculată la cursul B.N.R. din 5 decembrie 2007 cu titlu de contravaloarea deschiderii seifului şi confecţionării de chei noi.
Ambele instanţe de judecată, au apreciat eronat că reclamanta nu mai poate pretinde şi suma de 100 euro pentru a-şi acoperi prejudiciul rezultat din cheltuielile făcute cu deschiderea seifului şi confecţionarea de chei noi datorită interpretării eronate a clauzelor contractului din 12 septembrie 2005, reţinând că prin clauza penală contractuală se acoperă atât prejudiciul ce constă în daune echivalente cu dublul valorii comisionului (art. 6.4) cât şi obligarea acesteia la plata sumei de 100 euro plus TVA destinată costului deschiderii seifului şi confecţionarea de chei noi [art. 4.2 lit. e)].
Critica formulată de reclamantă este întemeiată întrucât, în speţă, conform art. 4.2 lit. e) din contractul încheiat între părţi, s-a instituit o obligaţie distinctă în sarcina pârâtei de a achita contravaloarea în lei a sumei de 100 euro la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii, la care se adaugă TVA, reprezentând costul deschiderii seifului şi confecţionării unei chei noi.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia atacată în sensul că schimbă sentinţa nr. 10 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj şi va fi obligată pârâta şi la plata sumei de 352,78 lei plus TVA reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro.
Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. intimata - pârâtă va fi obligată la plata sumei de 17,68 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.C.R. SA Bucureşti.
Modifică Decizia nr. 131 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, în parte, în sensul că schimbă sentinţa nr. 10 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj şi obligă pârâta Z.M. şi la plata sumei de 352,78 lei plus TVA reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Obligă intimata - pârâtă la 17,68 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1663/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1669/2009. Comercial → |
|---|
