ICCJ. Decizia nr. 1760/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1760/2009
Dosar nr. 2825/2/2008
Şedinţa publică din 4iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 323 din 3 martie 2007, Tribunalul Dâmboviţa a anulat cererea formulată de reclamanta SC V.P. SRL, prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC D.A. SRL la plata sumei de 534.445,73 lei preţ mărfuri, 70.000 lei dobândă, 96.000 lei împrumut nerestituit, 88.895 lei penalităţi de întârziere determinate prin contractul de tranzacţie încheiat la data de 21 septembrie 2005, precum şi să se constate că reclamanta a dobândit calitatea de concesionar al suprafeţei de 7.708,34 mp teren situat în comuna Gruiu jud. Ilfov.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus şi disjungerea cererii reconvenţionale prin care s-a solicitat obligarea reclamantei să refacă un număr de 8 facturi în monedă Euro; să se constate că suma solicitată şi rezultată din contractul de vânzare cumpărare de mărfuri din 11 iulie 2004, este de 248.745,89 Euro; să se constate nulitatea contractului de tranzacţie încheiat în data de 21 septembrie 2005 precum şi a contractului de cesiune a contractului de concesiune încheiat sub condiţie în data de 21 septembrie 2005.
În motivarea cererii s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de mărfuri nr. V.P./D.T./005 din 11 iulie 2004, prin care pârâta SC V.P. SRL s-a obligat să vândă reclamantei SC D.A. SRL cantitatea de 2500 mc buşteni de stejar pentru suma totală de 396.400 Euro fără TVA.
Pârâta avea obligaţia întocmirii facturilor în Euro, iar plata urma să fie tăcută în lei la cursul BNR din ziua plăţii, facturile fiind însă întocmite în lei.
S-a formulat cerere reconvenţională de către pârâta SC V.P. SRL prin care a solicitat să se constate dobândirea drepturilor şi obligaţiilor rezultate din contractul de cesiune nr. 3478 din 21 septembrie 2005 respectiv că a dobândit calitatea de concesionar al suprafeţei de 7.708,34 mp teren situat în comuna Gruiu cu obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 26.400,13 Ron reprezentând diferenţa dintre valoarea de circulaţie a terenului de 7.708,34 mp şi debitul actualizat de SC D.A. SRL.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 1968 din 11 februarie 2008 a respins atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că solicitarea reclamantei privind refacerea facturilor emise de partea adversă precum şi stornarea acestora este inadmisibilă câtă vreme facturile fiscale nu produc efecte juridice, ele fiind emise în baza unui contract. S-a considerat de asemenea, că nu există motive de nulitate absolută a contractului de tranzacţie, întrucât partea adversă a acoperit prejudiciul pretins de co-contractant şi, prin urmare contractul de concesiune - consecinţă a celui de tranzacţie, a fost considerat valabil.
Şi cererea pârâtei reclamante de constatare a dobândirii calităţii de concesionar, în temeiul art. 111 C. proc. civ. a fost considerată inadmisibilă, întrucât încearcă să dea valoare juridică unei convenţii de înstrăinare a contractului de concesiune, încheiat fără acordul concedentului, ceea ce determină inopozabilitatea contractului de cedare a concesiunii.
Prin Decizia nr. 521 din 28 noiembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a menţinut soluţia instanţei de fond, prin respingerea apelurilor promovate de părţile în litigiu.
S-a reţinut de către instanţa de control judiciar că motivele de apel invocate de către reclamanta SC D.A. SRL, nu cuprind în concret, nici o critică adusă sentinţei atacate, ele nefiind decât un istoric al relaţiilor comerciale derulate între părţi, precum şi o încercare de a analiza teoretic articole citate din Codul fiscal şi din Normele metodologice de aplicare a acestora.
De asemenea a considerat instanţa de apel că facturile nu produc efecte juridice, asemenea efecte producând doar clauzele contractului în baza căruia au fost emise; or contractul fiind legea părţilor, clauzele asumate devin obligatorii pentru ambele părţi şi trebuie executate cu bună credinţă.
Au fost înlăturate toate criticile părţilor, considerând că tranzacţia încheiată între părţi nu reprezintă un contract nul, nefiind dovedit niciun motiv de nulitate absolută, astfel că nici contractul de concesiune, ca act subsecvent tranzacţiei nu poate fi afectat de nulitate absolută.
Cum contractul de concesiune nr. 2509 din 23 decembrie 2003 nu prevede că există acordul concedentului SC A. SA Gruiu a fost înlăturată susţinerea în acest sens a SC V.P. SRL.
Părţile implicate în cauză, au declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel.
Reclamanta SC D.A. SRL invocă dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. şi arată că motivul de anulare a tranzacţiei pe care nu 1-a luat în considerare instanţele inferioare este calcularea greşită a sumei cuprinse în tranzacţie şi trebuie refăcute aceste calcule.
In ceea ce priveşte anularea contractului de cesiune de concesiune, acesta a fost încheiat numai ca o garanţie că societatea reclamantă va plăti ce datorează.
Criticile pârâtei reclamante fac referire la faptul că deşi se reţine validitatea contractelor de tranzacţie şi cesiune a unui drept de concesiune nu se dă valoare juridică acestora.
Recursul reclamantei este nefondat.
Aşa cum au reţinut şi instanţele anterioare nulitatea absolută sancţionează de regulă, încălcarea unor norme imperative la momentul încheierii contractului. In cauză reclamanta nu a invocat nici o astfel de normă imperativă încălcată la momentul încheierii contractului de tranzacţie, forma facturilor neavând legătură cu un debit recunoscut prin contractul încheiat.
De altfel este ştiut că facturile fiscale nu produc efecte juridice, asemenea efecte producând doar clauzele contractului.
Cu privire la recursul pârâtei-reclamante se reţine că în adevăr hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
Astfel deşi arată că nu există acordul concedentului SC A. Gruiu, instanţa de apel ignoră faptul că acest acord, act adiţional la contractul de concesiune iniţial nr. 2509 din 23 decembrie 2003 este prevăzut în contractul de cesiune a unui drept de concesiune şi un contract de concesiune nr. 3478 din 21 septembrie 2005, unele se menţionează expres că "Luând în considerare contractul de concesiune exclusivă, încheiat între SC A. SA Gruiu în calitate de concedent şi SC D.A. SRL, în calitate de concesionar pentru suprafaţa de 7.708,34 mp teren situat în corn. Gruiu încheiat sub nr. 2509 din 23 decembrie 2003 precum şi actul adiţional la acest contract din data de 5 septembrie 2005".
Pe de altă parte, instanţa de apel, deşi reţine validitatea contractelor de tranzacţie şi cesiune a unui drept de concesiune nu dă valoare juridică acestora.
De asemenea nu s-a răspuns motivului de apel referitor la constatarea greşită a instanţei de fond că "părţile nu au solicitat probe"...
In acest context recursul urmează a fi admis, hotărârea criticată urmând a fi casată în condiţiile art. 312 C. proc. civ. iar instanţa de apel faţă de reţinerea validităţii contractelor de tranzacţie şi concesiune va examina cererea pârâtei-reclamante privind plata sumei de 26.400,13 Ron prin efectuarea expertizelor solicitate iniţial pentru a determina valoarea de circulaţie a terenului de 7.708, 34 mp, precum şi valoarea actualizată a creanţei acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.A. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 521 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Admite recursul pârâtei SC V.P. SRL com. Ulmi jud. Dâmboviţa.
Casează Decizia comercială nr. 521 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1757/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1777/2009. Comercial → |
|---|
