ICCJ. Decizia nr. 1757/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1757/2009
Dosar nr. 1208/40/2008
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie angajarea răspunderii juridice specifice a pârâtelor: A.V.A.S. şi STATUL ROMAN prin MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANTELOR, pentru acoperirea prejudiciului înregistrat de societatea intimată SC B. SA Botoşani prin restituirea - pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile - către fostul proprietar a imobilului compus din clădirea situată în mun. Botoşani, şi terenul aferent, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile premisă şi cele de fond pentru admiterea acţiunii, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 324 din OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 şi celelalte acte normative.
Prima instanţă a respins acţiunea ca fiind prescrisă, motivând că data introducerii acţiunii a fost depăşită, termenul de prescripţie fiind modificat prin art. 39 din Legea nr. 137 din 28 februarie 2002, acesta fiind de 1 luna de la data la care au cunoscut sau trebuiau sa cunoască actul atacat ori de la data naşterii dreptului, iar prin Decizia nr. 25 din 23 martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 161/2005, Curtea de Apel Suceava a respins apelul reclamantei ca nefondat, menţinând motivele de fapt şi de drept ale hotărârii primei instanţe.
Prin Decizia nr. 5703 din 29 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1678/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 25 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Suceava, a casat Decizia recurată, a admis apelul declarat împotriva sentinţei nr. 978 din 05 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoşani, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la Tribunalul Botoşani pentru rejudecare în fond.
Instanţa de recurs a constatat că societatea nu a rămas în pasivitate sau că ar fi fost neglijentă cu drepturile sale şi că dispoziţiile Legilor speciale nr. 99/1999 şi nr. 137/2002 îşi au domeniul de aplicare exclusiv pentru operaţiunile şi actele efectuate în procesul de privatizare. În speţă, dreptul reclamantei luând naştere la data evicţiunii, care este data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti de retrocedare a imobilului şi astfel, faţă de data introducerii acţiunii - 08 august 2003 - şi data învestirii cu formula executorie a hotărârii judecătoreşti, 24 iunie 2003, termenul special de prescripţie nu s-a împlinit.
Prin sentinţa nr. 1523 din 08 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială, în dosarul nr. 1208/40/2006, s-a admis acţiunea şi s-a dispus obligarea pârâtelor la plata sumei de 639.910 lei, cu titlu de daune-interese, precum şi la plata sumei de 13.370,31 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că prin admiterea acţiunii fostului proprietar în cererea în revendicare, imobilul - şi nu acţiunile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare susmenţionat - a fost scos din patrimoniul reclamantei, astfel că obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru evicţiune subzistă; în ceea ce priveşte întinderea acestei obligaţii s-a avut în vedere că, întrucât contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 453 din 17 mai 1996 a fost încheiat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 137/2002, prejudiciul urmează a fi stabilit în conformitate cu prevederile art. 324 din G.G. nr. 88/1997, cu modificările ulterioare.
Apelul declarat de A.V.A.S. Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 282-298 C. proc. civ., OUG nr. 88/1997, Legea nr. 99/1999 modificată şi completată prin OUG nr. 51/1998 şi Legea nr. 137/2002, a vizat excepţia lipsei calităţii procesuale a SC B. SA Botoşani, nemotivarea în fapt a hotărârii, precum şi greşita stabilire a daunelor-interese, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 137/2002.
Prin apelul declarat împotriva sentinţei susmenţionate, pârâtul Ministerul Economiei şi Finantelor a criticat soluţia primei instanţe pentru nelegalitate, invocând lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Prin Decizia nr. 63 din 19 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 1208/40/2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Statul Roman - Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani şi de A.V.A.S. Bucureşti şi a obligat pe apelanţi la 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că Statul Roman are calitatea procesuală pasivă, izvorâtă din prevederile art. 324 alin. (6) din OUG nr. 88/1997, fiind vorba de o obligaţie in solidum, născută prin aplicarea simultană a textului susmenţionat şi a prevederilor alin. (1) ale aceluiaşi articol, prevederi de favoare instituite de legiuitor în respectul dreptului de proprietate al fostului proprietar şi al dreptului persoanei evinse de către fostul proprietar.
Totodată, instanţa de apel a calificat cauza acţiunii (causa debendi), apreciind că aceasta nu este reprezentată de contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, ci de restituirea către fostul proprietar a bunului imobil preluat de stat şi pentru care a fost atestat dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, înaintea cumpărării acţiunilor de către Asociatia PAS B. Botoşani.
În privinţa apelului declarat de A.V.A.S. Bucureşti, instanţa de apel a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă pentru motivul că restituirea imobilului către fostul proprietar s-a reflectat prin scăderea elementelor de activ din patrimoniul societăţii, la care se adaugă argumentele dezvoltate în paragraful anterior, privind cauza cererii de chemare în judecată.
În privinţa despăgubirilor, instanţa a apreciat că acestea au fost stabilite prin expertiză necontestată de intimată sub aspectul cuantumului, că dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni a fost încheiat la data de 17 mai 1996, astfel încât, în baza regulii tempus regit actum, dispoziţiile menţionate anterior nu au efecte asupra contractelor deja încheiate.
S-a mai reţinut că valoarea contabilă este fixă şi legată de o evaluare realizată la un anumit moment, în vreme ce valoarea reală a imobilului este variabilă, depinzând de un număr infinit de factori, iar faptul că imobilul s-ar fi amortizat parţial prin folosire nu are decât relevanţă contabilă, o logică simplă conducând la concluzia că prin pierderea unui bun eşti văduvit de valoarea de piaţă a acestuia la momentul ieşirii bunului din patrimoniu, indiferent de valoarea lui de inventar.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs A.V.A.S. şi D.G.F.P. BOTOŞANI pentru STATUL ROMÂN, MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANTELOR BUCUREŞTI.
Recurenta D.G.F.P. BOTOŞANI pentru STATUL ROMAN-MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANTELOR BUCUREŞTI a solicitat admiterea recursului deoarece nu are calitate procesuală pasivă, statul fiind doar un garant al obligaţiei de despăgubire şi nu un debitor al societăţii intimate.
Recurenta A.V.A.S. a invocat ca motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând greşita aplicare a art. 1337 C. civ., lipsa calităţii procesuale active a intimatei şi greşita acordare a despăgubirilor la valoarea de circulaţie şi nu la valoarea contabilă.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenta A.V.A.S., Înalta Curte va respinge recursul acesteia pentru următoarele considerenta:
Cauza acţiunii (causa debendi) nu o constituie contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, ci restituirea către fostul proprietar a bunului imobil preluat de stat şi pentru care a fost atestat dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, înaintea cumpărării acţiunilor de către Asociaţia PAS B. Botoşani.
Acţiunea vizează răspunderea pârâtelor pentru evicţiune, fiind expres indicate ca temei juridic dispoziţiile art. 1337 C. civ., aplicabile şi în materie comercială potrivit art. 1 alin. (2) C. com., însă acestea trebuie interpretate prin prisma specificului situaţiei de fapt, fiind vorba despre o evicţiune sui generis, căreia ii sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997 (despăgubirea pentru repararea prejudiciilor generate prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, trebuie să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin această restituire ).
In acest context, limitele despăgubirii impuse de art. 1337 şi urm. C. civ. trebuie înlăturate, iar întinderea daunelor interese trebuie determinată după criteriile prevăzute de art. 1084 C. civ. (pierderea suferită şi beneficiul de care a fost lipsit), astfel că pretenţiile reclamantei, astfel cum au fost precizate prin cererea din 04 octombrie 2007, sunt justificate şi probate prin expertizele de specialitate.
Dreptul la acţiune s-a născut în baza sentinţei civile nr. 13380 din 27 noiembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. 19383/2002, prin care a fost admisă acţiunea fostului proprietar, P.R.R., privind restituirea imobilelor susmenţionate, reclamanta fiind obligată să respecte proprietatea acestuia şi să evacueze imobilul (aceasta hotărâre a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, fiind investită cu formula executorie prin încheierea din 24 iulie 2003, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. 8754/2003).
Calitatea procesuală a reclamantei rezultă din interpretarea logica a dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997 [în alin. (2) al acestui articol se precizează: "instituţiile publice implicate vor plăti societăţilor comerciale ... (privatizate) o despăgubire ... "]. Excepţia lipsei calităţii procesuale a mai fost invocată de pârâte şi în alte faze procesuale, inclusiv în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţie care a fost respinsă ca neîntemeiată, cu atât mai mult, cu cât Asociaţia PAS, care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni de la FPS, a fost dizolvată şi radiată din Registrul Judecătoriei Botoşani.
Cu toate că prin art. 29 din Legea nr. 137/2002, titularul dreptului de a obţine despăgubiri figurează cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, acest text nu se aplică raporturilor juridice dintre reclamantă şi pârâte, izvorâte din evicţiunea specială, întrucât, faţă de momentul încheierii contractului prin care s-au dobândit acţiunile de la F.P.S., respectiv 17 mai 1996, rămân aplicabile, necondiţionat, prevederile art. 324 din OUG nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998 (text care a fost introdus prin Legea nr. 99/1999.
Faţă de motivele dezvoltate mai sus, în temeiul art. 312 şi art. 274 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S., ce va fi obligată la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC B. SA Botoşani.
Cât priveşte recursul pârâtei D.G.F.P. BOTOŞANI pentru STATUL ROMAN-MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANTELOR BUCUREŞTI, acesta urmează a se admite, se va modifica în parte Decizia nr. 63 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, în sensul că se va admite apelul pârâtei, se va schimba în parte sentinţa nr. 1523 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială, în sensul că se va respinge acţiunea reclamantei SC B. SA Botoşani faţă de MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANTELOR BUCUREŞTI ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) pct. 48 din HG nr. 386/2007, Ministerul Economiei si Finanţelor are printre alte atribuţiuni si aceea de a reprezenta STATUL ROMÂN, ca subiect de drepturi si obligaţii în faţa instanţelor, precum şi în orice situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
Contractul de vânzare cumpărare acţiuni, cum în mod corect a reţinut şi instanţa a fost încheiat între A.P.A.P.S. şi Asociaţia PAS B. SA, Ministerul Economiei si Finanţelor neavând nicio calitate la încheierea acestui contract şi ca atare nu poate garanta pentru sumele solicitate de reclamantă.
Astfel, calitatea procesuală pasivă revine A.V.A.S. si nu Ministerului Economiei si Finanţelor.
Mai mult ca atât, faţă prevederile art. 342 din OG nr. 88/1997, aşa cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice: „Instituţiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluare de stat.
Instituţiile publice implicate vor plăti societăţilor comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deţinute de societatea comercială către foştii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile.
In cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă societăţile comerciale sunt obligate la plata echivalentului bănesc al imobilelor, instituţiile publice implicate vor plăti direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre."
Rezultă din cele invocate că A.V.A.S. în calitate de instituţie publică implicată în vânzarea acţiunilor către Asociaţia PAS B. SA Botoşani şi are obligaţia să repare prejudiciul creat SC B. SA prin restituirea în natură a imobilului deţinut de aceasta către fostul proprietar al imobilului.
Statul în calitate de garant intervine potrivit prevederilor legale, numai în situaţia în care instituţia implicată în privatizare nu dispune de sumele de bani necesare pentru a putea despăgubi societăţile comerciale privatizate aflate în atare situaţii, putând fi chemat în garanţie numai în situaţii limită, extreme şi numai în condiţiile legii. Chiar şi în astfel de situaţii, statul rămâne un garant al obligaţiei de despăgubire şi nu debitorul obligaţiei de plată către societatea comercială prejudiciată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 63 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul pârâtei D.G.F.P. BOTOŞANI pentru STATUL ROMÂN-MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR BUCUREŞTI.
Modifică în parte Decizia nr. 63 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, admite apelul pârâtei, schimbă în parte sentinţa nr. 1523 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC B. SA Botoşani faţă de MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR BUCUREŞTI ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă recurenta A.V.A.S. la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC B. SA Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1697/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1760/2009. Comercial → |
|---|
