ICCJ. Decizia nr. 1936/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1936/2009
Dosar nr. 7689/3/2007
Şedinţa publică din 18 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 176 din 14 martie 2008, a respins cererea formulată de reclamanta SC B.B.F. SRL cu sediul ales în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC F.R. SRL cu sediul ales în Timişoara, având ca obiect completare dispozitiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a cerut completarea sentinţei civile nr. 1304 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 1451/30/2007, prin soluţionarea capătului accesoriu de cerere, prin care se solicita obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, pentru suma reprezentând daune interese, care trebuiau plătite în termen de 5 zile de la data denunţării unilaterale a contractului şi până la data plăţii efective.
De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus Decizia civilă nr. 6/ A din 21 ianuarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1451/30/2007 de Curtea de Apel Timişoara.
Faţă de soluţia pronunţată prin Decizia mai sus-menţionată, în sensul că a fost admis apelul declarat de pârâta SC F.R. SRL, schimbându-se în tot sentinţa apelată, cererea de completare a dispozitivului sentinţei apare ca rămasă fără obiect, fiind astfel respinsă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 158/ A/COM din 18 septembrie 2008, a admis apelul declarat de reclamanta SC B.B.F. SRL împotriva sentinţei civile nr. 176 din 14 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7689/30/2007, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că în speţă instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere omis, ci a respins cererea ca rămasă fără obiect, legând soluţia litigiului de soluţia dată în calea de atac.
Împotriva deciziei civile nr. 158/ A/COM din 18 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a declarat recurs pârâta SC F.R. SRL, care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul menţinerii sentinţei primei instanţe.
Intimata reclamantă SC B.B.F. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul pârâtei SC F.R. SRL pentru următoarele considerente.
Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta SC B.B.F. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, completarea sentinţei nr. 1304 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 1451/30/2007, prin soluţionarea capătului accesoriu de cerere prin care se cerea obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, pentru suma reprezentând daune interese, în termen de 5 zile, de la data denunţării unilaterale a contractului şi până la data plăţii efective.
Din verificarea întregii documentaţii, apare fără putere de tăgadă că sentinţa a cărei completare se cere a fost schimbat în tot prin Decizia civilă nr. 6/ A din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială. Astfel, a fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă reconvenţional SC F.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1304 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, schimbată în tot sentinţa apelată şi pe fond respinsă cererea principală a reclamantei SC B.B.F. SRL. A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC F.R. SRL şi dispusă rezilierea contractului încheiat de părţi cu nr. 1 din 1 februarie 2003. De asemenea, a mai fost obligată reclamanta pârâtă reconvenţional SC B.B.F. SRL la plata sumei de 10.391,61 RON reprezentând dobândă legală către SC F.R. SRL, 33.320 RON onorariu de avocat şi suma de 9.321 RON taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în apel şi în primă instanţă.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Cum în speţă, sentinţa civilă nr. 1304 din 28 septembrie 2007 dată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost schimbată în tot în faza procesuală a apelului, aşa cum s-a expus anterior, soluţia de respingere a cererii de completare a dispozitivului acestei hotărâri apare pe deplin justificată, motiv pentru care urmează a fi admis recursul declarat de pârâta SC F.R. SRL împotriva deciziei nr. 158/ A/COM din 18 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, iar în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. şi va modifica Decizia recurată în sensul că va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat pârâta SC F.R. SRL Satchinez împotriva deciziei nr. 158 din 18 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantei ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1874/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1940/2009. Comercial → |
|---|
