ICCJ. Decizia nr. 1776/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1776/2009
Dosar nr. 10677/1/2008
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 198 din 14 noiembrie 2008 pronunţată în dosar nr. 6926/1/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi în consecinţă s-a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul M.T. (fost M.T.C.T.) împotriva sentinţei arbitrale nr. 134 din 13 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Arbitral al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., împotriva pârâtelor SC U.O.T. SA Galaţi şi CN A.P.D.M. SA Galaţi, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în esenţă că prin sentinţa arbitrală nr. 134/2007 s-au respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive formulate de pârâtul M.T.C.T. Bucureşti şi s-a admis acţiunea reclamantei SC U.O.T. SA, cu consecinţa obligării pârâtei CN A.P.D.M. SA la plata sumei de 9.477.408,27 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit precum şi a sumei de 290.814,50 lei cu titlu de cheltuieli de arbitrare. S-a respins cererea de obligare a pârâtului M.T.C.T. la plata cheltuielilor arbitrale şi s-a făcut menţiunea că hotărârea este opozabilă şi acestui pârât.
Acţiunea în anulare formulată de pârâtul M.T., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 364 lit. a), b) şi i) C. proc. civ. a fost analizată, cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. prin prisma excepţiei inadmisibilităţii, invocată de instanţa din oficiu, care a concluzionat că raportat la motivele invocate şi dezvoltarea acestora, acţiunea este inadmisibilă.
Astfel, arată Curtea de Apel, Tribunalul Arbitral era competent – faţă de existenţa clauzei compromisorii – să soluţioneze litigiul, iar excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a M.T. au fost corect respinse şi temeinic motivate, această parte fiind menţinută în cauză doar pentru opozabilitatea hotărârii.
Pe de altă parte, prin dezvoltarea criticilor hotărârii arbitrale sunt invocate motive de fond, apărările fiind legate de contractul de concesiune, de dispoziţiile legale aplicabile, respective HG nr. 268/1992, astfel încât în lipsa unor dovezi din care să rezulte textele de lege care nu au fost respectate de instanţa arbitrală, simpla invocare a dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. nu dau dreptul pârâtului de a solicita desfiinţarea hotărârii arbitrale şi nu au putut forma convingerea Curţii că dispoziţiile imperative ale art. 364 lit. a), b) şi i) C. proc. civ. au aplicabilitate în cauză, motiv pentru care a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambii pârâţi.
Pârâtul M.T. critică hotărârea pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ. referitoare la condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în anulare, a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.
În mod concret, recurentul invocă faptul că, contrar celor reţinute de Curtea de Apel, acţiunea în anulare era admisibilă deoarece erau îndeplinite condiţiile cerute de art. 364 C. proc. civ. în sensul că acţiunea era exercitată împotriva unei hotărâri arbitrale, persoana care a promovat-o a fost parte în cauză şi a fost respectat termenul de o lună pentru introducerea acţiunii.
Deşi s-a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii, instanţa nu a precizat care sunt dispoziţiile legale ci a analizat admisibilitatea acţiunii prin prisma motivelor invocate pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale încălcând astfel atât principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 129 C. proc. civ. precum şi dreptul la apărare prin faptul că nu a pus în dezbaterea părţilor temeinicia motivelor invocate prin acţiunea în anulare.
Totodată, arată recurenta, instanţa a analizat inclusiv excepţia lipsei de interes invocată de SC U.O.T. SA şi legalitatea menţinerii sale în cauză, pentru opozabilitate, deşi aceste aspecte nu au fost puse în discuţia părţilor, după cum rezultă din practicaua hotărârii.
În aceste condiţii nu au fost analizate motivele întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. a) şi b) C. proc. civ. constând în greşita soluţionare a cauzei de către tribunalul arbitral, în lipsa unei convenţii arbitrale încheiate de M.T. şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 3401 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, prevederi care au caracter imperativ a căror nesocotire constituie motiv de desfiinţare a hotărârii în condiţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Prin recursul său, pârâta CN A.P.D.M. SA Galaţi critică hotărârea pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. constând în greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată din oficiu fără vreo motivare în drept precum şi încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, în dezvoltarea motivelor fiind reluate aceleaşi argumente menţionate în recursul M.T.
Recursurile pârâţilor vor fi analizate concomitent având în vedere că motivele sunt comune, astfel încât Curtea, constată, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., că sunt întemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru motivele expres şi limitativ prevăzute la lit. a) – i).
Din această perspectivă rezultă că o atare acţiune trebuie formulată de persoana care a făcut parte din litigiul soluţionat de instanţa arbitrală – condiţie îndeplinită în speţă de pârâtul M.T., în considerarea faptului că hotărârea s-a pronunţat şi în contradictoriu cu această parte ca urmare a respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
De asemenea, în privinţa motivelor invocate potrivit textului legal anterior menţionat, acestea trebuie să vizeze una sau mai multe dintre ipotezele arătate la lit. a) – i) ale art. 364 C. proc. civ. şi această cerinţă a fost respectată în speţă deoarece pârâtul şi-a întemeiat acţiunea în anulare pe dispoziţiile art. 364 lit. a), respectiv faptul că litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului, pe prevederile art. 364 lit. b), adică soluţionarea litigiului de către Tribunalul Arbitral în lipsa unei convenţii arbitrale sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante, şi pentru motivul prevăzut la lit. i), constând în încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a dispoziţiilor imperative ale legii.
În această ordine de idei, invocarea de către Curtea de Apel a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în anulare cu motivarea că acţiunea în anulare este o cale specială de atac ce trebuie să fie corect încadrată cu referire expresă la dispoziţiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ. nu este de natură a justifica soluţia adoptată, pentru că pârâtul M.T. şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 364 lit. a), b) şi i) C. proc. civ. şi a dezvoltat şi argumentele pentru care a considerat că se impune desfiinţarea hotărârii arbitrale, dar care nu au mai fost analizate de instanţă ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Cu alte cuvinte o eventuală netemeinicie a motivelor invocate pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale nu are drept consecinţă respingerea acţiunii ca inadmisibilă ci ca nefondată şi oricum nu dispensează instanţa de a examina în concret criticile formulate.
Au fost încălcate şi dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. – în condiţiile în care Curtea de Apel a fost investită prin Decizia nr. 856 din 29 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în anularea hotărârii arbitrale urmează a examina arbitrabilitatea litigiului.
De asemenea, este greşită concluzia instanţei în sensul că în realitate pârâtul a invocat numai aspecte care vizează fondul pricinii, în condiţiile în care prin acţiunea în anulare, în prima parte au fost arătate motivele pentru care se solicită desfiinţarea hotărârii arbitrale, respectiv dispoziţiile art. 364 lit. a), b) şi i) C. proc. civ., şi apoi chestiuni legate de fondul cauzei la care s-ar fi ajuns potrivit art. 366 C. proc. civ., dacă instanţa judecătorească ar fi anulat hotărârea arbitrală.
În consecinţă reţinând că instanţa a soluţionat cauza fără a examina în concret acţiunea în anularea hotărârii arbitrale din perspectiva temeiurilor de drept invocate în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi admise recursurile ambelor părţi, pentru o judecată unitară, motivele fiind comune, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare pentru examinarea motivelor de anulare a hotărârii arbitrale urmând ca instanţa de trimitere să aibă în vedere conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ. toate apărările formulate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii CN A.P.D.M. SA Galaţi şi M.T. împotriva sentinţei nr. 198 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1738/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1805/2009. Comercial → |
|---|
