ICCJ. Decizia nr. 2467/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2467/2009

Dosar nr. 4883/105/2008

Şedinţa publică din 16 octombrie 2009

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. - La data de 8 august 2008, reclamanta A.D.S. a solicitat prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, formulată în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Valea Călugărească, constatarea nulităţii absolute a procesului verbal al şedinţei adunării generale a acţionarilor societăţii pârâte din 17 aprilie 2008 şi pe cale de consecinţă şi a actelor subsecvente încheiate, respectiv a hotărârilor adoptate de adunarea generală la 17 aprilie 2008.

Reclamanta a invocat în susţinerea cererii sale încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 31/1990 republicată referitoare la modalitatea de convocare a adunărilor generale la societăţile pe acţiuni, susţinând că publicarea convocatorului nu a fost făcută şi în M. Of. al României partea de IV-a aşa cum impun în mod imperativ dispoziţiile legale.

II. - Prin sentinţa nr. 19 din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea introductivă formulată de reclamanta, ca rămasă fără obiect, apreciind că, urmare convocării unei noi adunări generale la data de 1 octombrie 2008, având aceeaşi ordine de zi ca cea contestată din data de 17 aprilie 2008, adunare la care a participat şi un reprezentant al reclamantei, cererea în anulare nu mai are obiect.

III. - Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A.D.S. a formulat apel, susţinând că nu a renunţat la judecata cererii în anulare în urma convocării de societatea pârâtă a unei noi adunări generale la data de 1 octombrie 2008, ceea ce obliga instanţa fondului să examineze acţiunea.

Prin Decizia nr. 17 din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul reclamantei menţinând ca legală şi temeinică sentinţa fondului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că problemele care au făcut obiectul ordinii de zi a adunării generale din 17 aprilie 2008 au fost reluate şi aprobate în şedinţă din 1 octombrie 2008 când adunarea generală a adoptat hotărârea nr. 8, ceea ce lipseşte de efecte hotărârea din 17 aprilie 2008.

IV. - Împotriva acestei decizii reclamanta A.D.S. a declarat recurs, la data de 2 martie 2009, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă şi pe fond schimbarea soluţiei adoptate şi admiterea acţiunii în anulare astfel cum a fost formulată.

Recurenta a invocat prin cererea de recurs două motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., susţinând că ambele instanţe prin hotărârile adoptate fără nici un temei legal au refuzat să examineze legalitatea hotărârilor adoptate de adunarea generală a acţionarilor din data de 17 aprilie 2008 şi în acelaşi timp au confirmat, deşi nu au fost investite în acest sens valabilitatea hotărârii din 1 octombrie 2008.

V. - Înalta Curte, examinând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

1. Curtea aminteşte, ca o premisă a raţionamentului logico juridic care fundamentează soluţia în prezenta cauză, că acţiunea în justiţie este calea juridică prin care o persoană se poate adresa instanţei pentru a obţine recunoaşterea sau protecţia unui drept dacă el este încălcat ori contestat, cu alte cuvinte pentru a obţine respectarea drepturilor sau intereselor sale legitime, iar instanţa astfel investită trebuie să se pronunţe asupra situaţiei juridice dedusă judecării. Numai în ipoteza renunţării la judecată în condiţiile art. 246 C. proc. civ., sau la însuşi dreptul pretins de către titularul acţiunii, instanţa, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, va lua act de această poziţie a titularului acţiunii.

Mai trebuie precizat că acţiunea civilă şi cererea de chemare în judecată sunt două concepte diferite, distincte, cererea de chemare în judecată fiind unul din mijloacele procedurale care titularul dreptului investeşte instanţa cu alte cuvinte actul procesual prin care se exercită acţiunea.

Pornind de la aceste clarificări, soluţia adoptată în cauză, de respingere a acţiunii „ca rămasă fără obiect" nu are nici un temei legal, iar din punct de vedere tehnico-juridic formula uzitată este inadecvată, chiar şi în alte circumstanţe în care s-ar fi dovedit că societatea şi-ar fi revocat hotărârea atacată cu acţiunea în anulare, ipoteză în care acţiunea în anulare ar fi fost lipsită de interes pentru reclamantă, de vreme ce urmare revocării hotărârii, dreptul subiectiv alegat nu a suferit nicio vătămare.

Cum în cauză nu exista o revocare expresă emanând de la adunarea generală a acţionarilor a celor hotărâte, în data de 17 aprilie 2008, şi nici o renunţare expresă a reclamantei la judecată, instanţele investite în cauză trebuiau să analizeze acţiunea în anulare pe fondul său, verificând dacă dreptul subiectiv al reclamantei intimate în calitate de acţionar de a fi legal convocat la adunările generale a fost sau nu încălcat cu consecinţa anulării hotărârii adoptate cu încălcarea legii sau actului constitutiv.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite prezentul recurs şi va casa hotărârile pronunţate în fond şi în apel cu trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond la Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta A.D.S. împotriva deciziei nr. 17 din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 19 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Prahova şi trimite cauza pentru rejudecare în fond la Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2467/2009. Comercial