ICCJ. Decizia nr. 1827/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1827/2009
Dosar nr. 2002/85/2006
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1082/C din 18 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 202/85/2006, a fost admisă acţiunea comercială formulată de reclamanta F.C., societate cooperativă de grad II, în contradictoriu cu pârâta D.C., societate cooperativă de grad I, şi pe cale de consecinţă:
- S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilele situate în Piaţa A., respectiv magazin cu bufet, ceasornicărie, librărie, magazin, magazin legume - fructe, proprietatea reclamantei, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că:
Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit a fost abrogată prin Legea nr. 1/2005. Potrivit art. 120 din acest act normativ federalele teritoriale ale cooperativelor de consum – F.C. înfiinţate în temeiul Legii nr. 109/1996 au fost obligate să se reorganizeze în maxim 12 luni de la apariţia legii, în una din formele de asociere prevăzute de capitolul III (asociaţie sau uniune) sau în societate cooperativă de gradul I sau II.
În baza acestui temei legal, reclamanta s-a reorganizat în societate cooperativă de gradul II, iar pârâta în societate cooperativă de gradul I.
Activul şi pasivul federalelor şi asociaţilor teritoriale constând în partea divizibilă şi cea indivizibilă au fost determinate conform situaţiilor financiare încheiate la data reorganizării.
Ca atare, în cauză părţile sunt succesoarele în drepturi ale UJCC – UJECOOP – URCC Constanţa – URCC – URCC Dobrogea (devenită F.C. Constanţa), reclamanta CPADM Constanţa – cooperativa de consum Constanţa (devenită C.C. Constanţa), pârâta.
Prin protocolul din 18 mai 1992 încheiat între cele două părţi s-a transmis în administrare din patrimoniul F.C. către C.C. Constanţa o serie de imobile ce au fost cuprinse în anexa protocolului. La poziţiile 27, 28 din anexă se regăsesc imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu, respectiv Complexul Comercial A. şi Restaurantul A. Ca atare aceste imobile au fost construite din fondurile F.C., ele fiind date pârâtei doar în administrare, de la data executării lor şi a punerii în funcţiune, aspect ce le conferă caracter de parte indivizibilă din patrimoniu. Protocolul este însuşit de ambele părţi litigante, semnatare ale acestuia.
Prin hotărârea A.G.A. din 17 decembrie 2002 a membrilor cooperatori ai C.C. Constanţa, la pct. 7 s-a aprobat în unanimitate măsura dezafilierii cooperativei de la F.C., iar la pct. 12 s-a aprobat predarea în continuare a căsuţelor din satul de vacanţă a acestui fapt, Adunarea Generală a F.C. Constanţa prin hotărârea din 5 mai 2003, pe de o parte a luat act de renunţarea pârâtei la federală, iar pe de altă parte a statuat ca patrimoniul pârâtei, rămas după calculul părţii divizibile a membrilor cooperatori, să fie preluat de C.C. Ovidiu (respectiv partea indivizibilă a patrimoniului).
Întrucât pârâta nu a înţeles să predea reclamantei imobilele din litigiu, reclamanta a promovat prezenta acţiune în evacuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 177 din Legea nr. 109/1996, în vigoare la data dezafilierii pârâtei, în caz de retragerea a unei cooperative de consum din F.C. la care este asociată, activul şi pasivul rămase după plata plăţii divizibile (ce reprezintă aportul membrilor cooperatori) se redistribuie altor cooperative de consum asociate. Ca atare în mod corect reclamanta a redistribuit partea indivizibilă din activul pârâtei către un alt membru al său.
Faţă de acestea, rezultă că pârâta foloseşte imobilele fără temei legal şi ca atare în baza art. 480 C. civ., ce ocroteşte dreptul de proprietate, s-a admis acţiunea formulată urmând ca pârâta să fie evacuată din imobilele situate în Piaţa A., respectiv magazin cu bufet, ceasornicărie, librărie, magazin, magazin legume - fructe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta D.C. SC, solicitând modificarea în întregime, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului se susţine că sentinţa apelată cuprinde mai multe erori, respectiv:
- deşi a probat faptul că reclamanta nu este succesoarea în drepturi a fostei federale judeţene a cooperativelor de consum – F.C. Constanţa, instanţa a respins această excepţie în mod nejustificat. Reclamanta din această cauză nu a primit în proprietate sau sub o altă formă, de la fosta federală niciun bun imobil astfel că ea nu putea sta în judecată în calitate de proprietar al spaţiilor;
- deşi a probat faptul că a formulat o acţiune în constatarea nulităţii absolute a Protocolului din 18 mai 1992 şi a arătat motivele pentru care a apreciat acest înscris ca fiind nul de drept, instanţa a respins cererea de suspendare a judecăţii iar pe fond, a reţinut ca principală probă tocmai acest act pe care reclamanta l-a înlocuit cu un alt înscris – protocolul din 31 august 2002 – care îl anula pe cel din 18 mai 1992;
- o altă greşeală a instanţei de fond o reprezintă faptul că a apreciat drept titlu de proprietate asupra tuturor spaţiilor, autorizaţia de construire a unui alt spaţiu aflat în aceeaşi zonă. Mai mult, reclamanta a depus drept probe anumite procese - verbale de recepţie care proveneau de la alte spaţii, cu scopul de a induce în eroare instanţa, iar ei, în contra probă, au depus procesele - verbale pentru spaţiile aflate în litigiu, în care aveau calitatea de beneficiar, le deţinea în original şi le-au prezentat ca atare în faţa instanţei care nu a ţinut cont de ele;
- având în vedere toate aceste erori, instanţa de fond a concluzionat în sensul admiterii cererii reclamantei, având în vedere şi dispoziţiile unei legi abrogate chiar la momentul introducerii acţiunii;
- pe final, instanţa a respins apărarea lor privind inadmisibilitatea acţiunii în evacuare întrucât nu au dovedit dreptul lor de proprietate deşi sarcina probei incumbă reclamantei iar nu pârâtei astfel cum în mod eronat a stabilit instanţa de fond.
Apelul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 5 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei.
Reclamanta intimată F.C. Constanţa a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul formulat sub aspectul motivelor arătate Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 90/A din 9 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a demonstrat cu probe concludente faptul că este succesoarea în drepturi a fostei F.C. în temeiul art. 120 din Legea nr. 1/2005, prin care a preluat activul şi pasivul acesteia.
Conţinutul protocolului din 18 mai 1992 este atestat şi de protocolul din 2000 cât şi de contractul de închiriere din 2002 şi mai ales de actele de proprietate.
În toate aceste acte, F.C. Constanţa are calitatea de proprietar, iar C.C. Constanţa de administrator sau chiriaş.
Prin urmare, imobilele au fost transmise în administrare şi nu în proprietate cum susţine apelanta.
Autorizaţia din 7 octombrie 1969 a fost eliberată pe numele UJECOOP (actual F.C.), pentru construirea unui magazin bufet şi celelalte anexe.
Toate imobilele pentru care reclamanta a solicitat evacuarea fac parte integrantă din fondul indivizibil care în urma dezafilierii din 17 decembrie 2002 a trecut de drept la F.C. Constanţa.
La data dezafilierii, legea aplicabilă era Legea nr. 109/1996, data la care patrimoniul indivizibil a trecut de drept la F.C.
Mai mult, Legea nr. 1/2005 prevede că F.C., societate cooperativă de grad II, va prelua activul şi pasivul fostei federale – F.C., deci şi fondul indivizibil.
Art. 120 alin. (4) menţionează expres: „Partea divizibilă preluată devine partea divizibilă sau non înfiinţată, respectiv partea indivizibilă preluată devine partea indivizibilă a acesteia".
Susţinerea apelantei referitoare la existenţa sau inexistenţa titlurilor este nefondată.
În primul rând nu a contestat actul dezafilierii cu consecinţe hotărâtoare asupra părţii indivizibile care trece de drept la F.C.
În al doilea rând este dovedită reorganizarea fostei federale – F.C. prin care reclamanta a preluat întregul activ şi pasiv al pârâtei.
În al treilea rând existenţa protocoalelor dintre părţi prin care reciproc îşi recunosc calităţile, aceea de proprietar a F.C. Constanţa şi de administrator a C.C.Constanţa.
În ultimul rând aceste imobile au fost construite cu fondurile F.C. Constanţa, fiind predate doar în administrare.
În termen legal, împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta D.C. SC, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii.
În fapt, recurenta în esenţă a formulat următoarele critici:
1. Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.
Recurenta nu precizează însă în ce constă această critică, adică ce s-a acordat în plus de ceea ce s-a cerut.
2. Decizia cuprinde motive contradictorii întrucât, s-a reţinut că toate imobilele pentru care s-a cerut evacuarea, fac parte din fondul indivizibil pentru care s-a cerut evacuarea.
3. Instanţa a interpretat greşit acţiunea reţinând că aceasta este o acţiune în evacuare şi nu o acţiune în revendicare.
Criticile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1. În lipsa unei critici concrete în raport de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte nu se poate substitui recurentei pentru a analiza legalitatea deciziei prin prima acestui motiv de recurs.
2. Din analiza considerentelor deciziei nu rezultă, că argumentele pe care aceasta se bazează sunt contradictorii.
Susţinerea recurentei, în sensul că instanţa a reţinut greşit că toate bunurile imobile pentru care s-a cerut evacuarea fac parte din fondul indivizibil care a trecut la F.C., vizează o critică de netemeinicie, cu privire la starea de fapt.
Or, această critică privind netemeinicia deciziei, nu poate fi suspusă analizei în raport de art. 304 C. proc. civ., recursul nefiind o cale de atac devolutivă.
Nici criticile invocate în raport de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu pot să se circumscrie acestui motiv de recurs, de îndată ce recurenta, reclamă de asemenea reţinerea greşită a stării de fapt de către ambele instanţe, în legătură cu reorganizarea reclamantei intimate şi preluarea activului şi pasivului care sunt tot critici de netemeinicie.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta D.C., societatea cooperativă de grad I, Constanţa împotriva deciziei nr. 90/A din 9 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1826/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1830/2009. Comercial → |
|---|
