ICCJ. Decizia nr. 1805/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1805/2009
Dosar nr. 1/98/2005
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 847 din 1 august 2007 a Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie a CN A.F.P. Bucureşti şi ca nefondate, cererile de intervenţie, în nume propriu, formulate de C.C. şi A.L.I.D.C. Feteşti, ultima şi în sprijinul reclamantei; s-a admis, în parte, atât acţiunea formulată de reclamanta A.D.F.G. Feteşti, cât şi cererea de intervenţie, în nume propriu, a SC G.P.C.F.S.F. SRL Feteşti, în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL Bucureşti, care a fost obligată, să plătească, către reclamantă, suma de 19.343.918 lei rol, reprezentând 1% din profitul net pe anul 2003 şi 3.200.000 rol contravaloare a 980 kg peşte, capturat în februarie 2005 (sume actualizate la 31 iulie 2006); iar către intervenienta SC G.P.C.F.S.F. SRL Feteşti la 149.680.000 lei rol, peşte puiet din 2004 (actualizată la 31 iulie 2006), precum şi la cheltuieli de judecată către reclamantă şi intervenienta, în nume propriu, SC G.P.C.F.S.F. SRL Feteşti, câte 9.877.200 lei rol, la fiecare (taxă timbru şi timbru judiciar) şi la 10.000.000 lei rol, onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere susţinerile părţilor, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale în materie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, apelanta chemată în garanţie A.N.P.A. şi pârâta SC R.C. SRL, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia comercială nr. 279 din 11 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă SC R.C. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 847 din 1 august 2007, a Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A.D.F.G., intimatele - interveniente A.L.I.D.C. şi SC G.P.C.F.S.F. SRL şi chematele în garanţie A.N.P.A. Bucureşti şi A.N.P.P. Bucureşti şi ca neîntemeiată, cererea de cheltuieli de judecată a intimatului - intervenient C.C. în nume propriu, cât şi ca reprezentant al intimatelor interveniente, a admis apelul chematei în garanţie A.N.P.A. Bucureşti, împotriva încheierii de la 26 iulie 2007, în contradictoriu, cu aceleaşi părţi respectiv – intimata reclamantă, intimaţii intervenienţi şi intimata chemată în garanţie, menţionate la alineatul precedent, şi în consecinţă: a modificat, în parte, încheierea atacată, de la 26 iulie 2007, în sensul, respingerii cererii reclamantei, de scoatere din cauză, a acestei părţi şi drept urmare a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a respins, ca atare, cererea de chemare în garanţie, a acesteia, a menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii atacate, menţionate mai sus.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a constatat că în mod greşit, prima instanţă a reţinut, în practicaua încheierii atacate din 26 iulie 2007 că A.N.P.A. ar fi succesoarea şi în această calitate a preluat patrimoniul, atribuţiile şi obligaţiile chematei în garanţie - CN A.F.P. Bucureşti, în lipsa unor dovezi, pertinente şi concludente.
Drept urmare, Curtea a constatat că, chemata în garanţie A.N.P.A. nu a figurat în contractele încheiate de celelalte părţi, astfel că nu are calitate procesuală pasivă şi, ca atare a admis apelul său, a schimbat în parte, încheierea atacată, în sensul respingerii cererii reclamantei de scoatere din cauză, a acestei părţi şi, în consecinţă, a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a respins, din acest motiv, cererea de chemare în garanţie a acesteia.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii atacate, menţionate mai sus.
Referitor la apelul pârâtei SC R.C. SRL, Curtea a constatat că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut iar cererile au fost legal timbrate; că nu era obligatorie efectuarea procedurii prealabile a concilierii directe, de către părţi, potrivit art. 7201 C. proc. civ. şi că reclamanta şi intervenienţii au făcut dovada calităţii lor procesuale active, iar pârâta nu a administrat, niciun fel de probe, pertinente şi concludente, din care să rezulte că nu are calitate procesuală pasivă.
Curtea a mai constatat că nu este întemeiat nici ultimul motiv de apel, atâta vreme cât, în apel, pârâtei i s-a încuviinţat o nouă expertiză, însă, ulterior, în mod nejustificat, a renunţat, la aceasta şi că apelanta nu a produs nicio probă, cu privire la nulitatea acesteia.
Împotriva încheierii de şedinţă din 17 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 1/98/2005 a declarat recurs intervenientul C.C., nefiind timbrat.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins cererea de recuzare privind pe judecătorii D.T. şi M.C. ca nefondată şi s-a aplicat intervenientului C.C. amendă judiciară de 500 lei.
Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate chestiunea timbrajului, reţine că potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., art. 11 din Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la primul termen de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicarea legii în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, iar recurentul a învederat instanţei că nu înţelege să timbreze, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului declarat de intervenientul C.C.
Împotriva deciziei nr. 847 din 1 august 2007 a declarat recurs pârâta SC R.C. SRL Bucureşti invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că instanţa de apel avea obligaţia de a anula acţiunea ca fiind informă, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele minimale privind cererea de chemare în judecată; că dispoziţiile procedurale obligatorii edictate de art. 82, art. 83, art. 109, art. 112, art. 113 C. proc. civ. au fost grav încălcate, iar dispoziţiile art. 114 alin. (3) şi (4), art. 1551 şi art. 1081 C. proc. civ. nu şi-au găsit aplicabilitatea; că prin cererea de chemare în judecată intimata - reclamantă a formulat şase capete de cerere, fără a preciza cuantumul sumelor solicitate; instanţa de fond a acordat intervenientei ceea ce aceasta nu a cerut şi chiar în situaţia în care natura debitului acordat ar fi fost precizat de intervenientă în sensul celor reţinute de instanţă, instanţa de fond a acordat intervenientei suma de 149.680.000 rol, deşi aceasta a solicitat numai 100.000.000 rol, iar intervenienta a timbrat cererea sa pentru suma de 50.000.000 rol; că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii în raport de prevederile art. 7201 C. proc. civ. în condiţiile în care nici intervenienta şi nici reclamanta nu au parcurs procedura imperativă prevăzută de textul legal; că excepţiile invocate prin încheierea de şedinţă din 9 februarie 2007 au fost respinse în bloc fără a exista o minimă analiză şi motivare; că factura din 28 decembrie 2004 nu este semnată şi ştampilată de recurentă; că în mod vădit nelegal expertul reţine acest înscris, prefabricat de intervenientă, pe care îşi fundamentează în totalitate concluziile privind stabilirea pretinsului prejudiciu; că această factură în baza căreia expertul a stabilit prejudiciul poartă menţiunea „anulat" şi nu a fost înregistrată în contabilitatea intervenientei, acest fapt fiind confirmat atât de organele de cercetare penală cât şi de organele fiscale ce au controlat societatea; că în mod nelegal instanţa de fond nu a mai citat CN A.F.P. după repunerea cauzei pe rol deşi a modificat încheierea din 26 iulie 2007.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat deoarece condiţiile de formă prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată au fost satisfăcute, chiar apelanta susţinând prin motivele de apel că a luat cunoştinţă de cererile şi precizările orale făcute de reprezentantul reclamantei şi intervenientei, cu privire la aceste cerinţe, înscrise în încheierea de şedinţă a instanţei din 12 ianuarie 2006.
Curtea constată că cererile au fost legal timbrate, iar intimatul C.C. a făcut dovada calităţii sale de reprezentant.
De asemenea, motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primit deoarece pe de o parte pretinsa lipsă de procedură cu CN A.F.P., după repunerea pe rol a cauzei putea fi invocată numai de către această parte, pentru că numai aceasta putea justifica interes, iar pe de altă parte, recurenta nu a făcut dovada că i s-a pricinuit o vătămare prin neîndeplinirea procedurii de citare cu această parte.
Potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată atunci când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, ceea ce nu se poate reţine în cauză întrucât instanţa de apel a păstrat în întregime soluţia atacată prin respingerea apelului declarat de SC R.C. SRL Bucureşti.
În această situaţie, instanţa neschimbând soluţia nu rejudecă cererea de chemare în judecată pentru a acorda mai mult sau mai puţin decât s-a cerut sau a nu se pronunţa asupra vreunuia din capetele de cerere.
Legalitatea măsurii din acest punct de vedere urmează a fi analizată în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin prisma acestui motiv de recurs se reţine că instanţa de fond a acordat ceea ce s-a cerut prin admiterea acţiunii precizată de A.D.F.G. Feteşti şi SC G.P.C.F.S.F. SRL Feteşti în raport cu concluziile expertizei, iar faţă de cuantumul pretenţiilor precizate prin încheierea de şedinţă din 12 ianuarie 2006 instanţa a acordat 149.680.000 rol ce se încadrează în suma precizată de 150.000.000 rol.
Instanţa apelului a soluţionat în mod corect excepţia ridicată de pârâtă cu privire la pretinsa neîndeplinire a procedurii concilierii directe, reţinând că în condiţiile în care cererea de chemare în judecată avea ca petit principal o obligaţie „de a face", iar capătul de cerere referitor la pretenţii avea caracter accesoriu nu este obligatorie efectuarea procedurii prealabile a concilierii directe de către părţi potrivit art. 7201 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că instanţele nu au încălcat prevederile art. 261 C. proc. civ., încheierile prin care au fost soluţionate excepţiile, fiind motivate.
Prin celelalte critici recurenta se referă la conţinut probator şi la aprecierea acestor probe de către instanţă, aspecte care se circumscriu aspectelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 279 din 11 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Anulează ca insuficient timbrat, recursul declarat de intervenientul C.C., împotriva încheierii de şedinţă din 17 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1776/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1818/2009. Comercial → |
|---|
