ICCJ. Decizia nr. 1842/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1842/2009
Dosar nr. 7448/2/2006
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată din 21 octombrie 2005 pe rolul Judecătoriei Călăraşi, SC A.C. SA, cu sediul în comuna Ciocăneşti, judeţul Călăraşi, a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.S., contestaţie împotriva executării pornite de A.V.A.S. pentru recuperarea creanţei de 15.489,29 dolari S.U.A. A solicitat anularea titlului executoriu privind această creanţă şi, în subsidiar, a formulat contestaţie pentru lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, precum şi pentru lămurirea înţelesului sub aspectul întinderii creanţei, a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că la 17 octombrie 2005 contestatoarea a primit din partea A.V.A.S. comunicarea titlului executoriu pentru o creanţă de 15.489,29 dolari S.U.A., consolidată conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998. Contestatoarea a arătat că la 11 septembrie 1996 a încheiat cu B.A. SA un contract de credit, completat prin actul adiţional din 6 decembrie 1996, pentru un împrumut de 572.757 mărci germane, că B.A. SA a încheiat cu A.V.A.B. (antecesoarea A.V.A.S.) contractul de cesiune de creanţă din 14 decembrie 1999, cedându-se creanţa, de 2.397.988.323,61 lei deţinută împotriva contestatoarei, valoarea nominală fiind stabilită la cursul B.N.R. din 10 decembrie 1999.
A arătat şi că, în baza contractului de cesiune de creanţă, părţile litigante au încheiat convenţia de eşalonare din 22 noiembrie 2000, prin care s-a convenit ca suma scadentă să fie plătită din luna noiembrie 2000 până în luna decembrie 2001, susţinându-se că până la 1 noiembrie 2000 a fost plătită suma de 1.300.000.000 lei vechi (echivalent a 123.564 mărci germane), iar creanţa de 131.595,43 mărci germane să fie rambursată în perioada noiembrie 2000 – decembrie 2001.
Contestatoarea a susţinut că a devansat graficul de rambursare, achitând în întregime creanţa în luna septembrie 2001, astfel că suma pretinsă de A.V.A.S. în cadrul acestei executări silite apare ca nedatorată. Sub acest aspect, a arătat şi că în mod greşit creditul a fost inclus în categoria „neperformant", câtă vreme conform art. 3 lit. b) ar fi trebuit inclus în categoria „îndoielnic" sau „pierdere", neînregistrându-se întârzieri în respectarea graficului de rambursare.
Totodată, a apreciat că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din OUG nr. 31/1998, modificată şi completată prin Legea nr. 409/2001, nu au nicio legătură cu suma solicitată spre executare de către A.V.A.S., pe de o parte făcându-se trimitere la articole de lege care nu se regăsesc, fiind vorba de art. 39 din OUG nr. 51/1998, modificată, iar Legea nr. 409/2001 având doar 35 de articole. De asemenea, a apreciat că în mod greşit se solicită soldul creanţei consolidat, având în vedere că art. 181 din Legea nr. 409/2001 precizează categoria creanţelor ce urmau a fi valorificate, în care nu se include şi creanţa sa.
În ce priveşte consolidarea, a apreciat că aceasta privea lunile iulie, august şi septembrie 2001, când s-a făcut plata integrală a creanţei, ultima creanţă plătită fiind de 220.000 lei vechi.
Contestaţia este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 399, art. 400 şi art. 403 C. proc. civ.
La 3 noiembrie 2006, intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Călăraşi, excepţia prematurităţii acţiunii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 46 din OUG nr. 51/1998, formulând apărări şi pe fondul cauzei şi solicitând respingerea acţiunii ca vădit neîntemeiată.
La termenul din 7 noiembrie 2005, contestatoarea a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat ca, pe calea contestaţiei la executare, să se dispună anularea formelor de executare, nu anularea titlului executoriu, arătând că îşi menţine capetele de cerere formulate în subsidiar.
La termenul din 21 noiembrie 2005, Judecătoria Călăraşi a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Prin sentinţa civilă nr. 3427 din 20 decembrie 2005, Judecătoria Călăraşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 323 R din 19 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 870/C/2006, Tribunalul Călăraşi a respins recursul declarat de contestatoarea SC A.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 3427/2005 a Judecătoriei Călăraşi, a admis recursul declarat de intimata A.V.A.S. împotriva încheierii de la 21 noiembrie 2005, pe care a casat-o şi, rejudecând, a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare.
Cauza a fost înregistrată în 26 iulie 2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
La termenul din 27 septembrie 2007, Curtea a calificat excepţia prematurităţii drept excepţia de inadmisibilitate, în temeiul art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea din încheierea de şedinţă.
La acelaşi termen, intimata A.V.A.S. a invocat excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei la executare, întemeiată pe prevederile art. 401 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. civ., excepţie respinsă de Curte ca neîntemeiată la 13 noiembrie 2007, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la acel termen.
În susţinere, respectiv în apărare faţă de contestaţia la executare, au fost administrate probele cu înscrisuri şi cu expertiză contabilă.
Faţă de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 155 din 6 noiembrie 2008 a hotărât următoarele.
Admite în parte contestaţia la executare, formulată de contestatoarea SC A.C. SA, cu sediul în comuna Ciocăneşti, judeţul Călăraşi, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., cu sediul în Bucureşti, sector 1, astfel cum a fost modificată, în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a formelor de executare întreprinse de A.V.A.S. împotriva SC A.C. SA.
Admite cererea subsidiară de lămurire a întinderii titlului executoriu. Stabileşte că valoarea creanţei urmărită de A.V.A.S. împotriva SC A.C. SA în baza contractului de credit din 1996 şi a actului adiţional din 1996 la acesta, încheiate între B.A. SA şi contestatoare, şi în baza convenţiei de eşalonare din 22 noiembrie 2000 şi a contractului de garanţie reală mobiliară din 7 decembrie 2000, ambele încheiate între părţile litigante, este zero.
Restituie contestatoarei cauţiunea de 4.305 lei consemnată cu ordinul de plată din 26 septembrie 2006 depus la B.R.D. – G.S.G.
Obligă pe intimată la plata către contestatoare a sumei de 3.197,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a introdus recurs creditoarea A.V.A.S., solicitând modificarea în parte a acesteia, lămurirea titlului executoriu în sensul că intimata debitoare mai are de achitat către A.V.A.S. suma de 15.489,60 dolari S.U.A.
În esenţă, recurenta susţine că, achitarea contravalorii consolidate în dolari S.U.A. a creanţei preluate nu reprezintă o rambursare integrală a acestuia în situaţia în care suma în lei achitată este mai mică decât valoarea nominală în lei preluată, ca urmare a deprecierii monedei în care s-a făcut consolidarea.
Cum izvorul obligaţiei de restituirea se regăseşte în titlurile constatatoare ale creanţei preluate de la cedenţi, iar înregistrarea în contabilitate a activelor preluate potrivit art. 21 alin. (1) din O.U.G nr. 51/1998 se face şi în structura monetară existentă în acestea, rezultă că rambursarea integrală a creanţei presupune ca suma achitată în lei, să nu fie mai mică decât valoarea nominală preluată.
Analizând legalitatea sentinţei, în raport de criticile formulate, prin prisma dispoziţiilor art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se reţine:
Analizând raportul de expertiză în varianta B rezultă ca fiind justă, concluzia instanţei, în sensul că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 409 la 19 iulie 2001, intimata a plătit în plus 3.860,11 dolari S.U.A.
Corectă este şi concluzia, potrivit căreia, dispoziţiile Legii nr. 409/2001, nu retroactivează situaţia în care în mod nelegal, recurenta A.V.A.S. a procedat la consolidarea întregii sume datorate de contestatoarea intimată conform contractului de cesiune şi convenţie de eşalonare.
Aşadar în mod întemeiat, instanţa a reţinut că A.V.A.S. nu mai avea de executat creanţa, comunicată prin titlul executor.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 155 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenta la plata sumei de 3.570 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A.C. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1841/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1846/2009. Comercial → |
|---|
