ICCJ. Decizia nr. 1850/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1850/2009
Dosar nr. 7285/3/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7860 din 24 iunie 2008, a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, reprezentat prin Primar General, şi ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei SC A.C. SRL Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere susţinerile părţilor, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale în materie.
Împotriva aceste sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâta SC A.C. SRL, considerând-o netemeinică şi nelegală.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat, obligarea pârâtei, la încheierea contractului de închiriere, pentru suprafaţa, cu altă destinaţie, decât aceea de locuinţă, constând în suprafaţa de teren de 298,86 mp situată în sector 2.
Temeiul cererii a constat, în dreptul stabilit, potrivit art. 2 din H.C.G.M.B. nr. 32/2007, de a beneficia de reînnoirea contractului de închiriere, acordat persoanelor fizice sau juridice, pentru spaţiile cu altă destinaţie, decât aceea de locuinţă, pe o perioadă de 5 ani, fără însă, a depăşi, data de 31 decembrie 2012. În acest sens, a învederat că deţine, în baza contractului de închiriere din 1990, încheiat cu fostul administrator I.C.R.A.L. Vitan, terenul în suprafaţă de 298,86 mp, situat în sector 2, pe care a edificat, autorizat, o construcţie comercială, în suprafaţă de 198 mp.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de apel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 494 din 19 noiembrie 2008, a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta a deţinut, spaţiul în litigiu, în baza contractului de închiriere din 1990 încheiat cu fostul I.C.R.A.L. Vitan, ulterior acesta trecând în administrarea Primăriei Sectorului 3, unde locatara a plătit chiria.
Curtea a mai reţinut că obiectul contractului de închiriere era constituit din 298,86 mp, curte şi grădină, pe care reclamanta a edificat, o construcţie, provizorie, potrivit autorizaţiilor de construire, ce i-au fost acordate, desfăşurând acte şi fapte de comerţ.
Odată cu, respingerea cererii reclamantei, din 3 octombrie 2006, de închiriere, în continuare, a terenului menţionat mai sus, practic, reclamantei i s-a notificat concediul locaţiei, astfel că, după expirarea acestuia, contractul de închiriere, iniţial, a încetat.
În final, Curtea constată că, nu are nicio relevanţă juridică, faptul că, pe terenul închiriat, reclamanta a edificat o construcţie, provizorie, în care desfăşoară activităţi comerciale, atâta vreme cât, nu a condiţionat, la data efectuării acesteia, prelungirea sau încheierea unui nou act adiţional, pe o perioadă de 5 ani, a contractului de închiriere, iniţial.
De altfel, Curtea constată că, potrivit H.C.G.M.B. nr. 32 din 20 februarie 2007, reclamanta nu îndeplineşte condiţiile acesteia, pentru a fi îndreptăţită, la obligarea pârâtei, la încheierea unui act adiţional sau a unui nou contract de închiriere.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs SC A.C. SRL, invocând ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în raport de care în fapt a susţinut:
1. Decizia este nemotivată, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, de îndată ce a înlăturat fără nicio justificare criticile formulate, reţinând în sprijinul soluţiei pronunţate doar argumentul că pârâtul nu poate fi obligat la încheierea unui contract fondat pe situaţia de fapt a edificării unei construcţii provizorii.
2. Decizia este nelegală, deoarece instanţa în mod nejustificat nu a reţinut că dreptul reclamantei de a beneficia de încheierea unui contract de închiriere pentru spaţiile ce fac obiectul H.C.G.M.B. nr. 32/2007, rezultă din lege şi nu este limitat numai în favoarea celor care au beneficiat anterior de locaţii, în prezent expirate.
Analizând legalitatea deciziei, în raport de criticile formulate, urmează a se reţine:
Din considerentele deciziei, rezultă că instanţa de apel, devoluând cauza în raport de criticile din apel, a reţinut, că reclamantei i-a încetat dreptul locativ, prin ajungerea la termen a contractului de închiriere şi că în atare situaţie este irelevant faptul că pe acest teren a edificat cu caracter provizoriu o construcţie.
Instanţa, a argumentat şi faptul că, respingerea cererii, pentru obligarea pârâtei - intimate să încheie un nou contract s-a făcut pe considerentul că nu îndeplineşte condiţiile stipulate în baza H.C.G.M.B. nr. 32 din 20 februarie 2007.
Aşadar, critica nu se poate încadra în motivul de nelegalitate invocat, prin prisma art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este nelegală dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Nici cea de-a doua critică nu este fondată deoarece prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt aplicabile în situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Or, în cauză nu s-a pus problema aplicării greşite a unei norme de drept substanţial, sau aplicarea unei norme străine situaţiei de fapt.
Instanţa a interpretat judicios H.C.G.M.B. nr. 32 din 20 februarie 2007, neaplicabilă recurentului reclamant ca urmare a încetării contractului de închiriere.
Aşa fiind, pentru cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 494 din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1849/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1861/2009. Comercial → |
|---|
