ICCJ. Decizia nr. 1865/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1865/2009
Dosar nr. 4261/107/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 august 2006 reclamanta SC M. SRL Alba Iulia cheamă în judecată pe pârâta SC A.I. SRL Alba Iulia solicitând instanţei să se dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a 14 traverse scurte (1 m) şi a unei podine mici (30 cm), componente ale unei schele metalice împrumutate de către reclamantă pârâtei la data de 17 noiembrie 2005, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a echivalentului în ron la data plăţii a sumei de 2.100 euro reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin lipsa de folosinţă a schelei metalice pe o perioadă de 5 luni, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea de acţiune formulată la 24 octombrie 2006 reclamanta estimează cuantumul pretenţiilor de la capătul unu al cererii la 700 ron în vederea doar a timbrării, iar prin precizarea de acţiune din 20 martie 2007 cu privire la capătul doi de cerere solicită obligarea pârâtei la plata echivalentului în ron la data plăţii a sumei de 2.142 euro reprezentând prejudiciul cauzat de pârâtă prin lipsa de folosinţă a schelei pe o perioadă de 12 luni.
Prin sentinţa civilă nr. 2792 din 26 iunie 2007 Judecătoria Alba Iulia admite acţiunea comercială precizată formulată de reclamantă şi obligă pe pârâtă la restituirea către aceasta a 14 traverse scurte (1 m) şi a unei podine mici (30 cm) şi la plata echivalentului în ron la data plăţii a sumei de 2.142 euro reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin lipsa de folosinţă a schelei pe o durată de 12 luni, respectiv până la data de 17 martie 2007, cu 1.443 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că faţă de schela funcţională împrumutată pentru 4 luni şi predată conform procesului - verbal din 17 noiembrie 2005, pârâta, neîndeplinindu-şi obligaţia de a conserva bunul primit în calitate de comodatar, a restituit schela incompletă, cu lipsa unor componente care o fac de neutilizat, componente notate chiar pe procesul - verbal de predare, imposibilitatea de a folosi respectiva schelă metalică producând un prejudiciu reclamantei.
Recursul declarat de pârâtă împotriva sentinţei de mai sus este admis prin Decizia nr. 581/R/CA din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, care casează sentinţa recurată stabilind competenţa de soluţionare în fond în favoarea Tribunalului Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, faţă de petitul principal al acţiunii introductive de instanţă vizând o obligaţie de a face, respectiv aceea de a preda bunuri mobile, petit neevaluabil în bani.
Prin sentinţa civilă nr. 176/COM din 5 iunie 2008, pronunţată în rejudecare, Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, admite acţiunea formulată şi precizată de reclamantă şi, în consecinţă, obligă pe pârâtă să restituie reclamantei 14 traverse scurte (1 m) şi o podină mică (30 cm), componente ale schelei metalice şi să plătească reclamantei contravaloarea în lei, la ziua plăţii, la cursul oficial B.N.R., a sumei de 10.040 euro cu titlu de folos nerealizat pe perioada 17 martie 2006 – 17 mai 2008, precum şi a sumei de 18 euro/zi începând cu data de 18 mai 2008 şi până la predarea efectivă a componentelor lipsă, cu 3.788,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Reţine instanţa, în acest sens, că reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de comodat, că pârâta şi-a executat doar parţial obligaţia de predare a bunului, aceasta nefăcând dovada – fiind o obligaţie de a face – că a restituit schela în integralitatea sa, că potrivit art. 43 C. com. pârâta datorează despăgubiri începând cu data de 17 martie 2006, pentru folosul nerealizat de reclamantă, în cuantumul stabilit prin suplimentul de expertiză.
Prin Decizia comercială nr. 108/A din 3 octombrie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei de mai sus pe care o anulează şi trimite cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria Alba Iulia, faţă de valoarea acţiunii patrimoniale evaluabilă în bani, situată sub 100.000 lei reţinând incidenţa art. 2 pct. 1 lit. c) raportat la art. 1 pct. 1 C. proc. civ. precum şi interpretarea dedusă din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32 din 9 iunie 2008.
Împotriva deciziei menţionate reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, ca instanţă de apel, cu cheltuieli de judecată şi arătând, în acest sens, că, pe de o parte, prin Decizia nr. 581/R/CA/2007 Tribunalul Alba, ca instanţă de recurs, a stabilit irevocabil, cu autoritate de lucru judecat, că petitul principal al acţiunii introductive vizând obligaţia de a face, respectiv de restituire a obiectului împrumutat pârâtei - intimate în baza unui contract de comodat, este neevaluabil în bani, cererea de despăgubiri pentru lipsă de folosinţă până la restituirea bunului în litigiu având numai un caracter accesoriu, fiind incidente dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., ignorate de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, nr. 32 din 9 iunie 2008 nu este aplicabilă cauzei, aceasta nefiind în vigoare la momentul pronunţării sentinţei apelate.
Recurenta invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului prin neasigurarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, faţă de dispozitivul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, nr. 32 din 9 iunie 2008.
Examinând recursul reclamantei din perspectiva motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta este fondat.
Din această perspectivă critica avansată de recurentă cu privire la neaplicabilitatea în cauză a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, nr. 32 din 9 iunie 2008 este întemeiată, faţă de faptul că dezlegările date prin deciziile Secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate într-un recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţe, fără a avea efect „asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese" potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ., şi – desigur – nici asupra hotărârilor judecătoreşti pronunţate câtă vreme deciziile respective nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Cum Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, nr. 32 din 9 iunie 2008 a fost publicată în M. Of. nr. 830/10.12.2008, dezlegările date nu influenţează soluţiile pronunţate de instanţe anterior acestei date şi – în acest context – nici soluţia instanţei de apel, Decizia recurată, pronunţată la 3 octombrie 2008 neputând fi, deci, influenţată de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie evocată.
Este întemeiată şi critica recurentei care vizează ignorarea de către instanţa de apel a faptului că stabilirea competenţei Tribunalului Alba de soluţionare a cauzei ca instanţă de fond s-a pronunţat printr-o decizie irevocabilă, dată în recurs, situaţie raportat la care nu sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ. cum greşit a reţinut instanţa criticată.
Aşadar, cum obiectul principal al acţiunii introductive a fost judicios calificat prin Decizia irevocabilă nr. 581/R/CA din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, ca fiind neevaluabil în bani, întrucât vizează obligaţia de a face a pârâtei, respectiv aceea de a preda bunurile mobile primite şi utilizate în baza unui contract de comodat încheiat cu reclamanta, în mod judicios a fost stabilită competenţa tribunalului de a judeca în primă instanţă, sentinţa pronunţată de această instanţă de fond putând fi atacată cu apel ce se judecă de către curtea de apel.
Astfel fiind, faţă de faptul că instanţa de apel a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de recurentă urmează a fi admis şi, pe cale de consecinţă, Decizia recurată urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Alba Iulia, împotriva deciziei comerciale nr. 108/A/2008 din 3 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1863/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1866/2009. Comercial → |
|---|
