ICCJ. Decizia nr. 1862/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1862/2009
Dosar nr. 11209/99/2006
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 iunie 2006 reclamanta SC C.F.M. SA Iaşi cheamă în judecată pe pârâta SC N.C. SA Iaşi solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.387.643,61 lei cu titlu de preţ neachitat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 46/COM din 14 martie 2008 Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, admite în parte acţiunea reclamantei, obligă pe pârâtă la plata sumei de 1.457.658,62 lei cu titlu de diferenţă de preţ neachitată şi respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere ca nefondată, cu 52.072,95 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reţinând că preţul pentru obiectiv nu a fost plătit integral, că preţul lucrărilor angajate fiind plătit din fonduri S.A.P.A.R.D. reclamanta nu poate percepe TVA, precum şi că prin acţiunea introductivă reclamanta a cerut doar achitarea diferenţei de preţ datorată de pârâtă şi nu şi plata penalităţilor de întârziere.
Prin Decizia nr. 51 din 26 septembrie 2008 Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, respinge apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 referitoare la scutirea de TVA în ipoteza preţului plătit din fonduri S.A.P.A.R.D., că plata penalităţilor de întârziere nu a fost cerută de reclamantă prin acţiune sau o completare la aceasta, nefiind de reţinut solicitarea formulată prin obiectivele expertizei contabile întrucât aceasta nu îndeplineşte condiţiile art. 112 C. proc. civ., că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată cerute, precum şi că cerinţele art. 7201 C. proc. civ. au fost îndeplinite prin convocarea la conciliere, că pârâta apelantă nu a formulat obiecţiuni la suplimentul raportului de expertiză, ceea ce semnifică acceptarea acestuia şi prin necontestare, în condiţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., a concluziilor formulate cu privire la contravaloarea lucrărilor efectuate la obiective.
Împotriva deciziei de mai sus ambele părţi declară recurs.
Prin recursul său recurenta reclamantă solicită, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate şi a încheierii de şedinţă din 30 iunie 2008 prin care instanţa de apel uneşte cu fondul excepţia netimbrării apelului de către pârâta - apelantă şi, pe cale de consecinţă, anularea apelului promovat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe, cu cheltuieli de judecată. Recurenta - reclamantă critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. şi ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aceasta neexaminând excepţia netimbrării apelului de către pârâta - apelantă, ridicată de reclamanta - intimată, ci unind-o, în mod eronat, cu fondul pentru ca apoi, ignorând declaraţia expresă a pârâtei că nu înţelege să-şi timbreze apelul, să-l respingă ca nefondat. Reluând criticile din apel, recurenta - reclamantă reproşează instanţei de control judiciar greşita aplicare a prevederilor art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 prin neobligarea pârâtei şi la plata TVA aferentă preţului neachitat, precum şi a prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. – care nu au caracter imperativ – prin neobligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente cerute prin obiectivele propuse pentru expertiza contabilă, încuviinţată de instanţă şi la care pârâta nu s-a opus, criticând şi modul de calcul al cheltuielilor de judecată acordate la fond şi confirmate de instanţa de apel.
Cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului său şi casarea deciziei instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru administrarea de noi probe, sau desfiinţarea deciziei atacate şi a sentinţei primei instanţe şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantei. În fundamentarea recursului său recurenta-pârâtă critică instanţa, în esenţă, pentru a fi luat în considerare un raport de expertiză cu erori şi inexactităţi, bazat pe supoziţii şi nu pe documente precum situaţii de lucrări acceptate la plată, raport întocmit cu ignorarea participării la realizarea tronsoanelor de drumuri în cauză şi a altor societăţi comerciale.
La data de 26 martie 2009 recurenta - pârâtă formulează precizări la motivele de recurs criticând instanţe de apel pentru a fi pronunţat o hotărâre cu o motivare superficială şi neconvingătoare, fără analiza întregului probatoriu administrat în cauză, precum şi pentru ignorarea faptului că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile contractuale spre a fi obligată pârâta la plata unei sume de bani cu titlu de diferenţă de preţ neachitat.
Prin întâmpinările depuse la dosar părţile solicită fiecare respingerea recursului celeilalte părţi ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Cât priveşte recursul reclamantei se constată că sunt întemeiate criticile vizând netimbrarea apelului.
În acest sens, din actele dosarului rezultă că declaraţia de apel formulată de pârâta apelantă nu este însoţită de dovada achitării anticipate a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi celor ale art. 9 alin. (1) din OG nr. 32/1996 privind timbrul judiciar, dar că pârâta - apelantă a fost citată pentru termenul din 30 iunie 2008 cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 8.881,55 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei, obligaţie căreia apelanta nu i-a dat curs, atitudine faţă de care, la termenul menţionat, reclamanta a invocat excepţia netimbrării apelului, excepţie neexaminată de instanţă, ci - eronat - unită cu fondul, instanţa încălcând astfel dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. Mai mult, deşi la termenul de dezbatere în fond a apelului pârâta declară că nu înţelege să-şi timbreze apelul, solicitând instanţei ca acesta să fie considerat ca întâmpinare, instanţa dă cuvântul pe fondul apelului şi, prin Decizia pronunţată respinge şi apelul respectivei părţi împotriva sentinţei primei instanţe, încălcând astfel dispoziţiile imperative ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1996.
Astfel fiind, cu aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul recurentei - reclamante urmează a fi admis, iar Decizia recurată urmează a fi modificată în parte, în sensul că urmează a fi anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe.
Cât privesc celelalte critici avansate de recurenta - reclamantă vizând respingerea de către instanţa de control judiciar a apelului său împotriva sentinţei primei instanţe acestea urmează a nu fi primite faţă de faptul că instanţa criticată a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 referitoare la neaplicarea TVA la sumele plătite cu titlu de preţ din fonduri S.A.P.A.R.D., ca şi a dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ. în raport de nesolicitarea penalităţilor prin cererea introductivă ci prin obiectivele formulate pentru expertiza contabilă administrată în cauză, solicitarea necăzând sub incidenţa dispoziţiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ., cum greşit susţine recurenta, întrucât aceasta nu reprezintă o modificare a câtimii obiectului cererii ci un nou capăt de cerere.
Cu privire la recursul pârâtei urmează ca acesta să fie examinat numai prin prisma criticilor formulate în declaraţia de recurs, urmând a nu fi cercetate cele formulate prin precizările depuse la 26 martie 2009, acestea fiind depuse cu încălcarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., motivele invocate prin menţionatele precizări nefiind de ordine publică pentru a putea atrage aplicarea prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând criticile formulate prin declaraţia de recurs, depusă în termen, se constată că acestea vizează, în fond, nu motive de nelegalitate, ci motive de netemeinicie referitoare la caracterul superficial al raportului expertizei administrate în cauză, ca şi al suplimentului la respectivul raport, luat în considerare de instanţa de apel criticată care confirmă soluţia instanţei de fond bazată pe respectivul raport, aspect ce nu poate fi examinat în recurs, faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Adăugând celor de mai sus faptul că apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei de fond nu a fost timbrat, deşi, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 pârâtei i s-a comunicat prin citaţie cuantumul taxei de timbru şi al timbrului judiciar datorat, pârâta refuzând, de altfel, expres îndeplinirea obligaţiei de timbrare a apelului, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins.
Astfel fiind, pârâta intimată fiind căzută în pretenţii faţă de admiterea recursului recurentei - reclamante, cu aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. intimata - pârâtă urmează a fi obligată să plătească recurentei - reclamante suma de 455 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.F.M. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 51 din 26 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Modifică în parte Decizia recurată în sensul că anulează ca netimbrat apelul pârâtei SC N.C. SA.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge recursul declarat de pârâta SC N.C. SA Iaşi împotriva aceleiaşi decizii ca nefondat.
Obligă intimata - pârâtă SC N.C. SA Iaşi la 455 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1861/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1863/2009. Comercial → |
|---|
