ICCJ. Decizia nr. 1871/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1871/2009
Dosar nr. 341/42/2008
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 mai 2007 reclamanta D.O. cheamă în judecată pe pârâta SC C.P. SA Ploieşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună radierea menţiunilor hotărârilor A.G.A. ordinară şi extraordinară din 21 aprilie 2007 ale societăţii pârâte.
La 28 mai 2007 reclamanta îşi precizează acţiunea arătând că înţelege să solicite constatarea nulităţii absolute a celor două hotărâri A.G.A. din 21 aprilie 2007, precum şi radierea menţiunilor privind aceste hotărâri.
Prin sentinţa nr. 20 din 17 octombrie 2007 – şedinţa Camerei de Consiliu – Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, ia act de renunţarea pârâtei la susţinerea excepţiei lipsei de interes a acţiunii şi respinge ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de reclamantă, reţinând că pârâta a respectat dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea A.G.A., că reclamanta nu a dovedit că activele a căror vânzare s-a aprobat fac parte din capitalul social al pârâtei, că împrejurarea că aceste active sunt supuse unei proceduri paralele de executare silită nu este un considerent care să conducă la nulitatea absolută a hotărârii A.G.A., că vânzarea unor active care constituie puncte de lucru ale societăţii nu constituie o modificare a actului constitutiv al pârâtei întrucât punctele de lucru în cauză continuă să existe până la momentul în care acţionarii hotărăsc radierea acestora din evidenţele registrului comerţului, că, prin raportare la procesul - verbal de şedinţă din 21 aprilie 2007, în care s-a consemnat că toate documentele discutate au fost puse la dispoziţia acţionarilor spre consultare, reclamanta nu a dovedit că a cerut anterior comunicarea respectivelor documente, discutate în A.G.E.A., şi că acestea nu i-au fost comunicate pentru a fi îndrituită să invoce încălcarea dreptului la informare, că acţionarul M.J. a fost reprezentată în cadrul adunărilor de către M.N. cu procură specială, aşa cum s-a consemnat în procesele - verbale de şedinţă, cvorumul fiind astfel întrunit, precum şi că A.G.A. a aprobat doar situaţiile financiare şi nu descărcarea de gestiune a administratorilor, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 126 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa nr. 17 din 7 ianuarie 2008 Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de completare a dispozitivului sentinţei de mai sus cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei reprezentând onorariu de avocat, reţinând că efectuarea acestora nu a fost dovedită.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 20 din 17 octombrie 2007 a primei instanţe este respins ca nefondat prin Decizia nr. 136 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, care respinge ca neîntemeiată şi cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţinând că dispoziţiile art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate – cum pretinde apelanta – întrucât acţionarul M.J. a participat - şi nu prin reprezentare de către acţionarul M.N. - prin teleconferinţă la cele două adunări, posibilitate permisă de dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Statutul societăţii intimate, iar majoritatea legală s-a realizat independent de votul exprimat de funcţionarii B.D. şi N.G.; reţine instanţa că nici dispoziţiile art. 126 din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate întrucât, aşa cum a stabilit şi prima instanţă, în A.G.A. s-a adoptat situaţia financiară anuală şi nu descărcarea de gestiune a administratorilor pentru care nici apelanta – ca administrator în cursul anului 2006 – nu ar fi putut vota valabil; mai reţine instanţa că nu pot fi analizate în apel susţinerile care nu au fost invocate în faţa instanţei de fond şi care nu au făcut obiectul dezbaterii în contradictoriu în acea fază procesuală, precum şi că nu au fost dovedite cu documente justificative în original cheltuielile de judecată pretinse de intimată.
Prin Decizia nr. 162 din 15 septembrie 2008 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 17 din 7 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, reţinând că apelanta nu a făcut dovada plăţii onorariului de avocat în prima fază procesuală, extrasul de cont depus la dosar probând efectuarea plăţii către o altă persoană decât avocatul care a reprezentat pe pârâtă în instanţă.
Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei de mai sus este respins ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1274 din 5 mai 2009, care reţine că în mod întemeiat instanţele de fond şi de apel au constatat că nu s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat solicitat către apărătorul M.I.
Împotriva deciziei nr. 136 din 20 iunie 2008 a instanţei de apel au declarat recurs ambele părţi.
Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ., recurenta - reclamantă atacă atât sentinţa nr. 20 din 17 octombrie 2007 a primei instanţe, cât şi Decizia nr. 136 din 20 iunie 2008 a instanţei de apel şi solicită casarea celor două hotărâri şi, pe fond, admiterea acţiunii sale în constatarea nulităţii absolute a hotărârilor A.G.A. şi A.G.E.A. a societăţii pârâte - intimate din 21 aprilie 2007.
În fundamentarea recursului său recurenta reclamantă, reluând, în principal, criticile formulate în apel, reproşează instanţei de control judiciar greşita aplicare a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi (8) şi ale art. 184 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 237 din Legea nr. 297/2004 privind obligaţia de informare a acţionarilor, instanţa ignorând neîntocmirea de către intimată a raportului de gestiune al Consiliului de administraţie, întocmirea unui raport de audit extern nul, a unui raport al cenzorilor formal, lipsa evaluării activelor înstrăinate şi a aprobării modalităţii de înstrăinare a acestora, neincluderea în ordinea de zi a modificării actului constitutiv prin desfiinţarea unui punct de lucru, precum şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 125 alin. (5) şi ale art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind cvorumul, dreptul de reprezentare în A.G.A., interzis funcţionarilor şi administratorilor societăţii, şi competenţa de aprobare prin vot a descărcării de gestiune şi a bilanţului contabil.
Recurenta reclamantă critică Decizia recurată şi pentru motivarea contradictorie a acesteia faţă de situaţia de fapt reţinută, reproşând instanţei de apel şi faptul că în mod nelegal nu a reţinut că sentinţa instanţei de fond este nulă, câtă vreme pronunţarea ei a fost făcută în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu, aşa cum cer dispoziţiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990.
Recurenta - pârâtă, în recursul său, invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicită admiterea acestuia cu consecinţa modificării în parte a deciziei nr. 136 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, recurată, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, cu cheltuieli de judecată şi în recurs, criticând instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. faţă de faptul că reclamanta - apelantă, ca parte căzută în pretenţii, nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată din apel, dovedite cu actele depuse la dosar.
Prin întâmpinările depuse la dosar părţile solicită respingerea recursului formulat de fiecare dintre ele ca nefondat.
Examinând recursul reclamantei se constată că acesta nu este fondat, Decizia recurată fiind legală şi temeinică, instanţa de apel examinând toate criticile formulate de reclamantă în apel şi respingându-le motivat coerent şi judicios.
Se reţine, în acest sens, ca neîntemeiată critica fundamentată pe dispoziţiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 întrucât, cum corect a reţinut şi instanţa de apel, judecata cauzei a avut loc în camera de consiliu aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă şi din practicaua sentinţei primei instanţe, iar pronunţarea hotărârii s-a făcut în şedinţă publică, aşa cum se prevede imperativ în art. 121 alin. (3) C. proc. civ.
Este neîntemeiată şi critica vizând greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 125 alin. (5) şi ale art. 126 şi art. 184 din Legea nr. 31/1990 de către instanţa de apel, constatându-se că în mod corect a reţinut instanţa criticată că s-a publicat convocatorul şedinţelor în Monitorul Oficial, în termen legal, la 19 martie 2005, faţă de data şedinţei Consiliului de administraţie din 15 martie 2007, că ordinea de zi a fost precizată în menţionatul convocator, că situaţia financiară, raportul de gestiune al administratorilor şi bugetul de venituri şi cheltuieli, aprobate prin hotărârea Consiliului de administraţie din 15 martie 2007, au fost ţinute la dispoziţia acţionarilor, aşa cum s-a consemnat şi în procesul verbal al A.G.A. din 21 aprilie 2007, existenţa unui raport al cenzorilor întocmit numai de către unul dintre membrii comisiei de cenzori nefiind de natură să afecteze validitatea hotărârii A.G.A., reclamanta - recurentă, prin reprezentant, neinvocând în A.G.A. încălcarea dreptului său la informare prin nedepunerea în termen legal a raportului cenzorilor, că şedinţele A.G.A. au fost constituite cu întrunirea cvorumului legal faţă de participarea activă a acţionarei M.J. prin teleconferinţă, aşa cum s-a reţinut şi în procesele - verbale aferente, modalitatea de participare evocată fiind permisă potrivit art. 13 alin. (5) din Statutul societăţii pârâte şi nefiind interzise printr-o dispoziţie expresă de lege, precum şi că, faţă de faptul că în A.G.A. nu s-a aprobat descărcarea de gestiune a administratorilor ci doar situaţia financiară anuală, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, nelegalitate – de altfel – neinvocată de reclamantă, prin reprezentant, în cursul respectivei Adunări. Se reţine, de asemenea, că în mod întemeiat instanţa de apel nu a examinat criticile vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 297/2004, inexistenţa raportului de gestiune al Consiliului de administraţie, nulitatea raportului de audit extern, documentele de evaluare a imobilelor înstrăinate întrucât acestea au fost invocate abia în apel.
Criticile respective fiind reiterate şi în recurs, alături de criticile vizând încălcarea prevederilor art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, urmează a nu fi examinate faţă de dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ., observând – în plus – că prevederile alin. (8) din art. 117 menţionat au fost introduse prin modificarea Legii nr. 31/1990 operată prin OUG nr. 82/2007 publicată la 29 iunie 2007, după data adoptării hotărârilor A.G.A. în litigiu la 21 aprilie 2007.
Faţă de motivarea pertinentă, amănunţită şi coerentă a soluţiei adoptate de către instanţa de apel urmează a nu fi primite nici criticile recurentei întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta vizând – în fapt - în respectivele critici analiza aspectelor şi apărărilor neformulate în faţa primei instanţe şi invocate abia în apel şi reiterate în recurs.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins ca nefondat, criticile vizând sentinţa primei instanţe urmând a nu fi examinate faţă de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Cât priveşte recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel acesta se constată a fi fondat întrucât, cu extrasul de cont emis în original, pârâta a probat achitarea unui onorariu de 595.000 lei la 10 iunie 2008 societăţii civile de avocaţi M.B.A. din care face parte şi avocata I.M., împuternicită - în baza contractului din 11 aprilie 2008 – pentru dosarul nr. 341/42/2008. Cum reclamanta apelantă fusese căzută în pretenţii prin soluţia de respingere a apelului său ca nefondat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. instanţa de apel era ţinută să oblige pe apelantă şi la plata cheltuielilor de judecată, astfel că recursul pârâtei urmează a fi admis, iar Decizia recurată urmează a fi modificată în parte în sensul că apelanta - reclamantă urmează a fi obligată la plata către pârâta - intimată a sumei de 5.950 lei cheltuieli de judecată în apel, menţinându-se restul dispoziţiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.O. împotriva deciziei nr. 136 din 20 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta SC C.P. SA Ploieşti împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică în parte Decizia recurată în sensul că obligă apelanta reclamantă la 5.950 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1866/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1872/2009. Comercial → |
|---|
