ICCJ. Decizia nr. 1866/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1866/2009
Dosar nr. 4641/103/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 124 din 29 februarie 2008 a Tribunalului Neamţ a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale a instanţei iar pe fond a fost respinsă acţiunea reclamantei C.R. SC prin care solicitase evacuarea pârâtei SC I.C.I. SRL Buhuşi din mai multe spaţii comerciale, respectiv din magazinul mixt şi bufetul I din satul Liliştea II, magazinul mixt şi bufetul II din acelaşi sat precum şi din magazinul mixt din satul Goşmani, spaţii pentru care a expirat durata închirierii, precum şi plata de daune în sumă de 15.140 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă după expirarea închirierii.
Instanţa de fond a reţinut că, competenţa instanţei este stabilită în raport de capătul de cerere principal, în speţă evacuarea, şi nu de cel subsidiar, respectiv cuantumul despăgubirilor.
Apreciind că îi aparţine competenţa soluţionării cauzei a respins excepţia necompetenţei invocată de pârâtă.
Pe fond instanţa a apreciat că acţiunea în evacuare nu poate fi admisă câtă vreme s-a dovedit că la 30 aprilie 2007 A.G.E.A. din societatea reclamantă membrii cooperatori nu au fost de acord cu majorarea chiriei pentru spaţiile în litigiu decât după efectuarea investiţiilor necesare, hotărâre neconcordantă cu majorarea chiriei decisă prin hotărârea Consiliului de administraţie.
Faptul că respectiva A.G.E.A. ar fi fost luată şi prin votul exprimat de T.I., administrator al pârâtei cât şi de cooperatori care au şi calitatea de asociaţi în societatea pârâtă s-a apreciat ca nefondat, câtă vreme reclamanta avea la dispoziţie pârghii legale prin care să fi exclus votul acestora dar nu a făcut-o.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 58 din 18 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sentinţa Tribunalului schimbată în tot în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, pârâta fiind evacuată din respectivele spaţii, cu obligarea la plata sumei de 15.140 lei pentru perioada martie - septembrie 2007 şi câte 2.380 lei lunar începând cu octombrie 2007 şi până la evacuarea spaţiilor.
Instanţa de apel a reţinut că spaţiile comerciale în litigiu au fost închiriate pârâtei în temeiul contractului din 1 februarie 2006, contract ce a expirat la 1 februarie 2007.
Întrucât părţile nu au prelungit contractul, cum aveau posibilitatea prin cele stipulate în art. 5, şi cum contractul a ajuns la termen s-a apreciat ca întemeiată cererea în evacuarea pârâtei, fiind îndeplinite cerinţele art. 1436 C. civ.
Instanţa a reţinut că nu a operat nici tacita relocaţiune, reclamanta notificând pârâta cu privire la încetarea contractului la 16 mai 2007.
Cum pârâta a recunoscut că a ocupat spaţiile şi după expirarea contractului şi nu a contestat sumele solicitate de reclamantă, pârâta a fost obligată în temeiul art. 1429 pct. 2 C. civ. la plata despăgubirilor, plus în continuare până la evacuarea efectivă 2.380 lei/lună, sumă stabilită prin hotărârea din 30 ianuarie 2007 a Consiliului de administraţie al reclamantei.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., recurenta critică ignorarea probelor administrate la fond şi neanalizarea clauzelor contractuale, susţinând că deşi contractul a expirat, Consiliul de administraţie a mărit unilateral chiria, hotărâre ce nu îi este opozabilă câtă vreme nu a fost publicată în Monitorul Oficial şi câtă vreme este în contradicţie cu hotărârea cooperatorilor.
În consecinţă critică atât evacuarea cât şi obligarea sa la plata despăgubirilor.
Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Anterior analizării criticilor Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. apreciază că dezvoltările făcute de recurentă în motivarea recursului se încadrează în motive ce vizează netemeinicia deciziei, aspecte ce nu mai pot fi analizate după abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ., precum şi în cele privind interpretarea contractului, legea părţilor, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă se vor analiza numai acele critici referitoare la interpretarea clauzelor contractuale, interpretare pe care Curtea o apreciază ca fiind legală în raport de cele stipulate în art. 4 din contract, art. 5 şi de dispoziţiile art. 1436 C. civ.
Întrucât închirierea a fost supusă termenului iar acest termen s-a împlinit la 1 februarie 2007, iar contractul nu a fost prelungit, Curtea apreciază că în mod corect s-a dispus evacuarea recurentei din respectivele spaţii, cu obligarea ei la suportarea lipsei de folosinţă respectiv a despăgubirilor, după expirarea contractului.
În consecinţă recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, Decizia din apel urmând a fi menţinută ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S SC I.C.I. SRL Buhuşi, împotriva deciziei nr. 58/2008 din 18 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1865/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1871/2009. Comercial → |
|---|
