ICCJ. Decizia nr. 1877/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1877/2009
Dosar nr. 1192/42/2008
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 5 din 26 septembrie 2008 a Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a fost admisă acţiunea reclamantei SC U. SRL Ploieşti iar pârâtul Consiliul Local al Comunei Cornu judeţ Prahova a fost obligat la plata sumei de 10.904 lei reprezentând sumă încasată fără titlu, precum şi la emiterea documentelor fiscale care să ateste sumele încasate de la reclamantă cu titlu de chirie şi penalităţi, plus 1.618,08 lei cheltuieli de arbitrare.
În esenţă, instanţa arbitrală a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de închiriere din 2006 pentru suprafaţa de 1.461 mp., stabilindu-se chiria de 0,30 euro/lună, iar în art. 3 din contract s-au stipulat penalităţi de întârziere.
Deşi reclamanta şi-a achitat chiria pe perioada mai - august 2006 prin ordin de plată din 8 ianuarie 2006, iar pentru perioada septembrie - decembrie 2006 şi ianuarie - martie 2007 prin ordin de plată din 23 aprilie 2007, plăţile fiind făcute cu întârziere, au determinat pârâtul să emită titlu executoriu pentru penalităţi şi majorări, titlu executat silit pentru 19.962,11 lei.
Întrucât raportul contractual s-a considerat a fi de natură comercială şi nu fiscală, Tribunalul arbitral a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să restituie sumele încasate în plus, conform art. 1217 C. proCod Fiscal, stabilite prin expertiza efectuată în cauză la 10.904 lei.
Totodată, în temeiul art. 135 Cod fiscal pârâtul a fost obligat să emită pentru sumele încasate facturi fiscale, singurele acte ce permit reclamantei înregistrarea în contabilitate.
Împotriva acestei hotărâri arbitrale pârâtul a formulat acţiune în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., soluţionată prin sentinţa nr. 274 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii ei ca nefondate.
Instanţa ce a soluţionat acţiunea în anulare a reţinut că încălcarea dispoziţiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 210 C. proc. civ. referitoare la citarea părţilor la efectuarea expertizei şi părerea motivată a fiecărui expert, invocate de reclamantul Consiliul Local al Comunei Cornu nu au fost încălcate, existând dovezi de convocare a părţilor la efectuarea expertizei şi a suplimentului acesteia, precum şi faptul că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de Tribunalul arbitral de a indica până la 21 aprilie 2008 numele unui expert consilier, aşa încât o asemenea cerere nu s-a încuviinţat Consiliului Local Cornu.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele art. 364 lit. i) C. proc. civ. acţiunea în anulare a fost respinsă.
Nemulţumită de această sentinţă reclamantul din acţiunea în anulare, pârât în acţiunea arbitrală, a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul critică motivarea deficitară a sentinţei recurate care nu analizează criticile sale vizând greşita aplicare a normelor Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, respectiv a art. 21 alin. (1) C. proCod Fiscal care statua caracterul de creanţe bugetare a sumelor datorate de reclamanta SC U. SRL, calitatea de contribuabil a reclamantei cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, stipulate în art. 3 alin. (1) din Legea 358/2003 art. 23 C. proc. civ., art. 136 alin. (3) C. proCod Fiscal şi art. 169 din acelaşi act normativ.
În consecinţă, chiriile fiind creanţe bugetare, ea a calculat corect penalităţile şi majorările datorate pentru acestea şi a trecut la executarea lor, instanţa de judecată reţinând greşit că cele invocate de ea nu sunt norme imperative şi nu se încadrează în art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurentul critică soluţia instanţei de apel pentru motivele contradictorii şi străine de natura pricinii, pe care le conţine, în analizarea criticilor referitoare la efectuarea expertizei şi la revenirea asupra dispunerii unui nou raport solicitat de el.
Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă în acţiunea în anulare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând că prin contractul lor părţile, incluzând clauza compromisorie, au stabilit natura comercială şi nu fiscală a raporturilor lor contractuale iar cu privire la expertiză, recurentul este în eroare deoarece tribunalul arbitral a încuviinţat obiecţiuni la expertiză şi nu un nou raport.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
În speţă recurentul a formulat acţiune în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. invocând modalitatea în care s-au derulat raporturile lor contractuale şi încălcarea unor norme fiscale potrivit cărora creanţele sale datorate drept chirii de cocontractanţi sunt creanţe bugetare, ce se execută conform unei proceduri speciale pe care ea a respectat-o întocmai criticând obligarea sa la emiterea facturilor fiscale.
Prin concluziile scrise depuse la 17 decembrie 2008 ea a invocat în cadrul aceluiaşi motiv stipulat în art. 365 C. proc. civ. şi încălcarea dispoziţiilor art. 208, art. 210 C. proc. civ.
Instanţa de apel a apreciat că motivele invocate de Consiliul Local Cornu nu se încadrează în motivul acţiunii în anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. deoarece nu s-au încălcat norme privind ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Este adevărat că instanţa face o analiză a criticilor privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 208, art. 210 C. proc. civ., reţinând în final că aceste critici nu se încadrează în art. 364 lit. i) C. proc. civ., dar menţionează că celelalte critici invocate, întrucât privesc fondul cauzei, nu pot fi analizate întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate.
Chiar dacă o asemenea motivare pe aspectul celorlalte critici nu satisface recurentul, acesta nu poate susţine că instanţa nu a analizat raportul juridic dedus judecăţii sub aspectul naturii sale şi a conţinutului său câtă vreme procedura acţiunii în anulare este o procedură specială ce permite – în anumite condiţii şi motive – controlul asupra hotărârilor arbitrale.
Ori, instanţa de apel a apreciat că cele invocate de reclamant nu vizează încălcarea unor norme imperative ale legii, apreciere corectă în raport de împrejurarea că părţile au stipulat în contractul de închiriere din 26 aprilie 2006 – art. 8 lit. f) şi art. 10 – că eventualele litigii ce se vor ivi în executarea acestui contract se vor rezolva de instanţa de arbitraj comercial, iar obiectul litigiului a vizat executarea unui contract civil, ale căror clauze au fost convenite de părţi şi nu stabilite prin norme imperative ale legii.
În atare situaţie natura juridică a chiriei încasate în temeiul acestui contract, a penalităţilor contractuale convenite de părţi în art. 3 alin. (3) din contract nu se mai poate pune în discuţie şi nu se poate pretinde de către reclamant că ar avea o natură fiscală, chiar dacă ele se varsă ulterior încasării în bugetul local, câtă vreme ele au fost stipulate prin acordul părţilor.
De asemenea Curtea apreciază ca neîntemeiate şi criticile privind motivarea sentinţei deoarece, criticile invocate în acţiunea în anulare în legătură cu aplicarea şi respectarea dispoziţiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., au fost totuşi analizate, deşi instanţa reţinuse corect că aceste norme nu au caracter imperativ iar criticile nu se încadrau în cerinţele art. 364 lit. i) C. proc. civ.
În consecinţă, recursul pârâtului din acţiunea arbitrală este nefondat, urmând a fi respins cu obligarea recurentului, în temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată către intimata SC U. SRL, suma reprezentând onorariul avocatului ales dovedit cu factura şi chitanţa de la dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Comunei Cornu, împotriva sentinţei nr. 274 din 22 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul - pârât la 1.190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1873/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2173/2009. Comercial → |
|---|
