ICCJ. Decizia nr. 2173/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2173/2009
Dosar nr. 17670/3/2007
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 noiembrie 2005, reclamanţii M.I.B. şi M.C.E. au chemat în judecată pe pârâţii L.G. şi S.S.K. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de cesiune părţi sociale din 9 martie 2005 şi toate actele subsecvente, respectiv actul adiţional 5 din 9 martie 2005 şi hotărârea adunării asociaţilor, menţiunea din registrul comerţului nr. 104599/2005 privind modificarea actului constitutiv; contractul de împrumut încheiat la 9 martie 2005 pentru suma de 1100 Euro; şi repunerea părţilor în situaţia anterioară cu obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 25.000 Euro şi a reclamanţilor la restituirea părţilor sociale.
Prin sentinţa comercială 695 din 24 februarie 2006, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea reclamanţilor ca prematură, în lipsa concilierii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 496 din 25 septembrie 2006, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa de mai sus şi a trimis cauza spre rejudecare în fond.
Recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii de mai sus a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 672 din 13 februarie 2007.
Rejudecând cauza în fond după casarea dispusă de instanţa de apel, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 12894 din 7 noiembrie 2007, a respins acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 216 din 21 aprilie 2008, a respins apelul reclamanţilor, menţinând soluţia instanţei de fond.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanţii au declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii lor aşa cum a fost formulată, întrucât instanţele au făcut o greşită aplicare a legii, ignorându-se şi apreciindu-se eronat prevederile contractului de cesiune a cărei anulare au cerut-o.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susţinerile pe care reclamanţii le reiterează prin recursul de faţă se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a se solicita modificarea hotărârii atacate, cum greşit se solicită.
Raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în condiţiile contractului de cesiune părţi sociale nr. 9 din 9 martie 2005, intervenit între părţi şi a contractului de împrumut nr. 10 din 9 martie 2005.
Rezultă că părţile au stabilit cesiunea către reclamanţi a părţilor sociale deţinute de SC L.G.I. SRL, pentru suma de 36.000 Euro, având în vedere situaţia financiară a societăţii potrivit bilanţului din 30 decembrie 2004 şi a balanţei din luna ianuarie 2005.
Este adevărat că, potrivit verificărilor întreprinse de expertiza întocmită la judecarea în fond a cauzei, în evidenţele contabile ale societăţii nu a fost menţionată datoria din procesul – verbal de contravenţie încheiat de A.N.A.F., pentru care s-a dispus poprirea conturilor.
Cum a rezultat că societatea nu înregistrase alte datorii, în afara celor nesemnificative constatate mai târziu şi omise a fi menţionate nu se poate invoca vicierea consimţământului la încheierea contractului de cesiune părţi sociale, aşa cum greşit solicită reclamanţii.
Aceasta şi pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 960 C. civ., întrucât omisiunea menţionată mai sus nu are prin ea însăşi un caracter determinat ca mijloc de viclenie la încheierea contractului.
În consecinţă, corect instanţele au reţinut că, în speţă, nu se poate reţine că pârâţii au obţinut prin dol consimţământul reclamanţilor la încheierea contractului de cesiune parţi sociale, situaţie în care nu se poate solicita anularea acestuia.
Astfel, că recursul reclamanţilor se priveşte, ca nefondat, şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii M.I.B. şi M.C.E. împotriva deciziei comerciale nr. 216 din 21 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1877/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2175/2009. Comercial → |
|---|
