ICCJ. Decizia nr. 1968/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1968/2009
Dosar nr. 1165/120/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3552 din 8 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 7706/120/2006 s-a admis recursul declarat de pârâta S.E., împotriva deciziei nr. 22 din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, în sensul că s-a admis apelul aceleiaşi părţi şi s-a desfiinţat sentinţa nr. 2619 din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa supremă a reţinut că recurenta-pârâtă S.E. înstrăinase apartamentul pentru care reclamanta solicită contravaloarea serviciilor furnizate încă de la 29 iunie 1999, dată la care nu a mai avut calitate de beneficiar al acestor servicii şi nici de proprietar al apartamentului.
În baza acestor considerente, prin Decizia de casare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus ca instanţa de fond să analizeze cauza şi sub aspectul existenţei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată la data de 29 ianuarie 2008 la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 1165/120/2008, iar la data de 7 martie 2008 pârâta S.E. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apreciind că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Susţinerile pârâtei sunt determinate de faptul că apartamentul pentru care reclamanta solicită plata serviciilor furnizate, fusese înstrăinat prin act autentic de vânzare-cumpărare încă din data de 29 iunie 1999, astfel că pretenţiile reclamantei aferente perioadei 30 aprilie 2004 – 31 mai 2006 sunt nejustificate.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 911 din 9 septembrie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.E. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Compania de Apă – Târgovişte, obligând-o la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea introductivă, înregistrată la 4 octombrie 2006 reclamanta R.A.G.C. Târgovişte, în prezent Compania de Apă Târgovişte – Dâmboviţa SA a chemat în judecată pe pârâta S.E. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1123,57 Ron contravaloare majorări de întârziere a plăţii facturilor emise de reclamantă, în perioada 30 aprilie 2004 – 31 mai 2006, iar din actele depuse de pârâtă în dosarul Curţii de Apel Ploieşti nr. 7706/120/2006, a rezultat că apartamentul deţinut de pârâtă a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1137 din 29 iunie 1999 autentificat de notarul public, către SC E. SRL Găeşti, iar la data de 4 august 2003, conform procesului verbal de executare întocmit de executorul judecătoresc D.M., apartamentul a fost vândut prin licitaţie publică, fiind adjudecat de P.L.
Tribunalul a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă este întemeiată şi a respins cererea reclamantei, întrucât apartamentul pentru care se solicită plata majorărilor de întârziere fusese înstrăinat de către pârâtă încă de la data de 29 iunie 1999, moment de la care aceasta a pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia şi potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 326/2001 obligaţia de plată a contravalorii facturilor reprezentând serviciile prestate, revine beneficiarilor acestor servicii, iar pârâta nu a mai avut nici proprietatea şi nici folosinţa apartamentului pentru care s-au calculat aceste majorări de întârziere, facturile emise de reclamantă în perioada 30 aprilie 2004 – 31 mai 2006 privesc un alt beneficiar al acestor servicii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 226 din 25 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Compania de Apă Târgovişte împotriva sentinţei nr. 911 din 9 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi cererea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Instanţa de apel a reţinut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1137 din 29 iunie 1999, apartamentul deţinut de pârâtă a fost înstrăinat şi astfel, pretenţiile reclamantei aferente perioadei 2004-2006 sunt nejustificate, motiv pentru care admiterea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive în cauză a fost corect soluţionată de instanţa de fond.
De asemenea, instanţa de fond prin obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora contractul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.
La stabilirea cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantei s-au avut în vedere cheltuielile investite de pârâtă în toate fazele de judecată, respectiv fond, apel, recurs şi rejudecarea cauzei ca urmare a casării deciziei pronunţată în apel şi a sentinţei tribunalului în prima fază de judecată.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa a susţinut că în mod eronat s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, iar obiectul litigiului îl constituie plata contravalorii majorărilor de întârziere şi nu contravaloarea apei potabile furnizate. De asemenea, cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată este foarte mare în raport cu valoarea litigiului.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi nu s-au depus înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situaţia prevăzută de dispoziţia invocată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, aceasta a fost soluţionată irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3552 din 8 noiembrie 2007, prin care instanţa supremă a constatat că, la data încheierii contractului nr. 10290/2003 pe care îşi întemeiază pretenţiile reclamanta, pârâta nu mai avea calitatea de proprietar al apartamentului, deoarece îl înstrăinase din anul 1999 şi respectivul contract nu era semnat de pârâtă.
Susţinerea recurentei potrivit căreia obiectul litigiului îl constituie plata contravalorii majorărilor de întârziere şi nu contravaloarea apei potabile furnizate nu prezintă relevanţă, întrucât, indiferent de obiectul pretenţiilor aferente perioadei 2004-2006, acestea sunt nejustificate, atât timp cât apartamentul deţinut de pârâtă a fost înstrăinat la 29 iunie 1999, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1137 autentificat la notarul public.
Nici critica finală privind cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi reţinută, deoarece în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 alin.(1) C. proc. civ., potrivit căruia „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată".
De asemenea, potrivit art.34 din Legea nr.51/1995 contractul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa SA împotriva deciziei nr. 226 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa SA împotriva deciziei nr. 226 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1965/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1986/2009. Comercial → |
|---|
