ICCJ. Decizia nr. 202/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 202/2009
Dosar nr. 594/114/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa nr. 1021 din 3 mai 2007 Tribunalul Buzău a respins excepţiile privind prematuritatea cererii de chemare în judecată şi lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâta SC M.M. S.N.C. Buzău.
A admis acţiunea formulată de reclamanţii A.C., J.V., O.D., R.M.C., şi T.S. şi a constatat nulitatea contractului de locaţiune suprafeţe locative încheiat la data de 14 septembrie 2006.
Pârâta a fost obligată să îşi ridice pe propria cheltuială amenajările efectuate în spaţiul comun situat la parterul blocului 7 A.
A luat act de renunţarea pârâtei SC M.M. S.N.C. Buzău la judecata cererii reconvenţionale.
Au fost obligate pârâtele SC M.M. S.N.C. şi ASOCIAŢIA DE proprietari la plata în solidar a sumei de 820,15 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. este obligatorie numai în ceea ce priveşte cererile în materie comercială evaluabile în bani iar cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor s-a reţinut că reclamanţii fac parte din asociaţia de proprietari, sunt lezaţi prin actul încheiat cu încălcarea legii şi au interes în cauză.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind închirierea unor elemente din construcţia aflată în proprietatea comună, care la nivel de bloc se iau prin votul a ⅔ din numărul total al proprietarilor, astfel că din probele administrate în cauză a rezultat că din numărul total de 27 de apartamente numai 13 proprietari şi-au exprimat acordul expres cu privire la închirierea spaţiului comun cu destinaţie de spaţiu comercial.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, a formulat apel pârâta S.N.C.M.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin motivele de apel invocate pârâta a arătat că în mod nelegal instanţa a reţinut că nu trebuiau îndeplinite cerinţele art. 7201 C. proc. civ. întrucât conform deciziilor Curţii Supreme de Justiţie în măsura în care anularea unui act juridic civil presupune şi efecte patrimoniale, este obligatorie procedura prealabilă.
Cu privire la excepţia calităţii procesuale active, în ceea ce priveşte pe reclamanta O.D., aceasta nu a făcut dovada că este proprietară a apartamentului nr. 26 şi ca atare nu poate avea calitatea de reclamantă.
Apelanta mai arată că singurii care aveau calitatea procesuală activă de a invoca nulitatea contractului prin vicierea consimţământului sunt reclamanţii T.S. şi R.M.C., dar aceştia nu puteau invoca nulitatea relativă decât împotriva Asociaţiei de proprietari, cu care s-a încheiat acordul de principiu cu privire la închirierea spaţiului comun şi nu împotriva celorlalţi pârâţi proprietari ai imobilului în cauză.
Cu privire la fondul cauzei apelanta a arătat că în mod nelegal a reţinut instanţa de fond că numărul proprietarilor care şi-ar fi exprimat acordul la închirierea spaţiului comun, nu ar întruni cote de ⅔.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 315 din 30 octombrie 2007- a respins ca nefondat apelul pârâtei S.N.C.M.M. Buzău şi a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatului J.V. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că excepţia prematurităţii a fost corect soluţionată de către instanţa de fond întrucât cererea introductivă nu este de natură patrimonială, respectiv neevaluabilă în bani.
De asemeni şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, a fost corect soluţionată de către prima instanţă, câtă vreme cel puţin doi dintre reclamanţi, au semnat fiind induşi în eroare, pe lista întocmită pentru a se da acordul la încheierea contractului de închiriere cu apelanta.
Instanţa de apel a mai reţinut că numărul persoanelor care şi-au dat acordul pentru închirierea spaţiului este nestatutar şi ca atare contractul de închiriere este ilegal.
În termen legal, împotriva deciziei pronunţată în apel pârâta SC M.M. S.N.C. Buzău a declarat recurs, solicitând în principal admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârilor recurate şi pe fond respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs invocate, pârâta a arătat că hotărârile pronunţate în cauză nu au fost motivate în fapt şi în drept, respectiv au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. deoarece motivarea în fapt este insuficientă, iar motivarea în drept lipseşte iar textele de lege indicate sunt străine de natura pricinii sau au un caracter generic.
Recurenta mai menţionează că instanţa a introdus în cauză, fără a exista o cerere expresă în acest sens peroane pe care le-a considerat reclamanţi sau după caz, pârâţi.
Se mai arată că instanţa nu a dat dovadă de rol activ, a schimbat natura şi înţelesul cererii introductive, s-a pronunţat asupra unor lucruri pe care nu le-au cerut reclamanţii şi a calificat greşit actul juridic dedus judecăţii.
Recurenta menţionează că instanţa de apel nu a răspuns tuturor criticilor şi cererilor formulate în cauză, toate aceste argumente reprezentând o nepronunţare asupra fondului impunându-se astfel o casare cu trimitere spre rejudecare.
Printr-un alt motiv de recurs, pârâta arată că pe fond instanţele au greşit apreciind că eroarea este o cauză de nulitate absolută, în măsura în care era vorba despre o nulitate relativă rezultând lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Recurenta conchide arătând că nu s-a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale şi a procesului-verbal care au generat încheierea contractului a cărei nulitate s-a dispus, acesta fiind act subsecvent şi deci nu se poate pune problema anulării respectivului contract.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Analizând primul motiv de recurs invocat de pârâtă, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat, hotărârile pronunţate în cauză sunt motivate, instanţele au analizat şi soluţionat corect excepţiile invocate iar cu privire la fondul cauzei corect s-a reţinut că prin acţiunea introductivă au fost invocate mai multe motive de nulitate a contractului de locaţiune.
Nu sunt întemeiate nici criticile privind lipsa rolului activ al instanţei, a faptului că s-a pronunţat asupra unor lucruri pe care reclamanţii nu le-au solicitat cât şi calificarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, deoarece din probele administrate în cauză şi anume interogatoriile membrilor asociaţiei de locatari, deci a proprietarilor, a rezultat că o parte dintre aceştia au fost induşi în eroare cu privire la scopul pentru care au semnat tabelul iar numărul celor care şi-au dat acordul pentru închirierea spaţiului comun, este nestatutar în raport de numărul proprietarilor care formează adunarea generală a asociaţiei de locatari.
În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.M. S.N.C. Buzău împotriva deciziei nr. 215 din 30 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1986/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 214/2009. Comercial → |
|---|
